956 matches
-
tipul celor de acolo, zicea mama ei, presupune o implicare inte grală În modul lor de existență. Uneori, când se aflau În vreun oraș din Asia, li se Întâmpla să se plângă de absența unei infrastructuri occidentale, de lipsa drumurilor asfaltate, a apei la robinet, a electricității, a mașinilor de gătit care nu dau naștere la incendii, asta era Însă mai mult o reacție provocată de alungarea din junglă și de aruncarea În lumea civilizată. Când, În cele din urmă, s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea de devreme! Dacă te vede cum ești acum, nu știu ce-ți face! Te rog, condu Încet, Johan, hai să ne-ntoarcem acasă! Nu, nu. Mergem la cinema. V-am promis. Goneau purtați de șuvoiul circulației pe noile drumuri asfaltate care șerpuiau spre inima acestui oraș Întinerit și strălucitor. Alunecau pe lângă grilajele care Înconjurau noroaiele șantierelor de beton ale noilor proprietăți de la periferie. Sub luna roșiatică păreau să fie un ocean, un ocean cu apa abia Încrețită pe care plutesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să se lase trasă de ei la voia Întâmplării. A Încercat să-și amintească ce resimțea, nu cum arătau, ea ori orașul, ci optimismul care o cucerise. Lumea materială n-o uitase. Drumurile erau noroioase, doar pe ici, pe colo asfaltate, mahalaua părea să fi invadat până și centrul orașului, plin de maghernițe Înghesuite unele Într-altele, Îngrămădite pe malul canalului negru unde mulți se spălau și Își duceau traiul de azi pe mâine. Duhoarea canalizării și a scursurilor era la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă de rugină, păreau să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate și de apa curentă a orașului, locuințele erau o cârpăceală de rămășițe recuperate, butoaie de păcură aplatizate, cutii de biscuiți, bucăți de prelată, de lemn, resturi de plase contra țânțarilor, orice ar fi putut cât de cât să fie folosit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sciatica îi trecuse. Lui Rim îi trebuie, ca să se vindece, o fată! Cu răutatea asta glumeață, se despărțiră destul de cordial. - Biata Lina! Când e vorba de Rim sau de Hallipi, e chiar ridicolă! zise Nory, patinând pe gheața din curtea asfaltată. - De ce i-ai spus așa?. In definitiv ce e cu ea și cu Rim? Pentru ce e așa de exagerată? - In tot cazul, amorul nu are nici un amestec în afacerea asta. A scăpat teafăr, săracul amor! Nory râse. Avea și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe scara Richter, totuși, aici, pe vârful dealului maiestuos dintre văile Racovei și ale Tutovei, fusese resimțit destul de dur, și de panicard, În rândurile oamenilor care l-au perceput. Măicuța, tânăra călugăriță de la Troița situată pe partea dreaptă a șoselei asfaltate, ce tăia pădurile drept În două, speriată, sări, cu mâinile Înainte, la minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat, și el, Tăicuța, merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Rămăsese, de mai bine de doi ani, după ce-i murise bătrâna soție, doar cu micul cățel, roșcat, Dixi, pe care, toată ziulica-l plimba prin parcuri, pe aleile dintre blocurile-n care-și avea și el apartamentul, pe marginea arterei asfaltate, care ducea către partea nordică a municipiului, și pe care primăria instalase multe bănci de lemn. El, Bubu Calugu, Își avea banca sa, de mai bine de doi ani. Tocmai banca pe care, acum, Lia venise și, cu un respect
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o stațiune prosperă, dar după promulgarea legii anti-prostituție, a decăzut foarte mult. După masa de prânz Takamori și Tomoe au luat un taxi și au pornit spre munte. După ce-au ieșit din oraș, au urcat pe un drum neted, asfaltat. În gardurile vii ce îmrejmuiau căsuțele de-a lungul drumului și la poarta școlii se zăreau flori mari. Stațiunea din vârful muntelui era ca toate stațiunile din întreaga Japonie. De ambele părți ale drumului se întindeau magazine la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fac de la mașina închiriată până la casă. Mama asfaltase aleea de la Old Rectory cu ani în urmă, când și-a dat seama că aleile cu pietriș, deși erau très englezești și considerate de semenii săi mult mai cu ștaif decât cele asfaltate, îi făceau praf pantofii ei preferați, crem, de la Chanel. Ν Nimic pe lumea asta - nici măcar piscina imensă de la Hotel du Cap - nu se compară cu Anglia într-o zi călduroasă de vară. Probabil doar cu excepția plajei Macaroni Beach din Mustique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Amarnică treabă, octombrie dus Pe gânduri mă poartă-n lumină, Un lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate, Octombrie trece-n culori estompate Ecou prelungit din al verii tumult... Sunt singur pe lume și caut o floare Prin pata luminii din octombrie dus, Ce-n mine încet se usucă și moare, Ecoul mă strigă, dar eu...parcă nu
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
spre Santiago, aici este urcușul cel mai abrupt, iar faptul că majoritatea pelerinilor tocmai de aici își încep pelerinajul, reprezintă o grea probă fizică și poate și psihică. Urcarea abruptă durează vreo două ore și jumătate, dar drumul este bun, asfaltat. Din când în când arunc câte o privire în spate pentru a admira orășelul de care mă îndepărtez cu o oarecare nostalgie. Cât cuprinde privirea, vezi doar pajiști pe care pasc oi nenumărate și tare aș vrea să beau un
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu originala economie de piață, mulți au pauperizat așteptând, aprovizionarea cu pere.. .mălăiețe ! 17. Portretul redă cu mare fidelitate trăsăturile fizice dar și pe cele morale, deoarece maestrul, într-un moment de inspirație, l-a desenat direct pe un carton...asfaltat! 18. Politicianul a învins și în aceste alegeri, având în spate o strălucită carieră...de piatră ! 19. Ce tentație! Friptă haiducește și cu usturoi din belșug, o pulpă mare...de pară ! 20. Lihnit de foame, nu te satură o singură
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de bună, ce-i drept, dar Brad mă ține în continuare de mână cu brațele lui puternice și mă echilibrează de fiecare dată când mă sperii că o să cad. Durează ceva vreme, dar curând mergem unul lângă altul pe aleea asfaltată care merge de-a lungul plajei. Nici nu-mi pasă că la fiecare câteva minute trec pe lângă noi femei cu căștile pe urechi și trupuri perfecte, care se leagănă pe muzică. Nu-mi pasă nici că toate aceste femei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luminiță ce se ascundea când și când după brazi. Aerul rece miroasea a dorință de viață și puteam să-mi imaginez că toți oamenii de pe acolo erau înalți și roșii în obraji, nu ca mine, un pipernicit crescut pe drumuri asfaltate, lipsit de umbra unui pom, de mireasma florilor de câmp, condamnat să mă învârt doar prin praf și gunoaie, lovit de cei din jur mai mereu și cu sufletul ciopârțit de-atâta ură gratuită. Știam că nu așa trebuia să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
hotărât brusc să nu mai creadă în existența lui. Au urmat vreo două săptămâni de mânie, disperare și agitație, în care își reclama dreptul la însănătoșire, refuzul de a se lăsa îngropată de vie în casă. Cum pe străzile proaspăt asfaltate ale țării ieșeau la plimbare doar oamenii sănătoși, constructori ai uzinelor viitorului în care se punea la cale tiparul omului nou, mama trebuia ascunsă bine. Paralizia sa irecuperabilă era o sfidare la adresa medicinii statului. După o perioadă lungă, imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
atât de multe? Ei le aduc la piață, la noi? Să le cumpărăm noi? Nu cresc la bloc. Ai dreptate, Ionuț! a precizat doamna Ilinca, în timp ce doamna Mia era ocupată să pornească mașina și să reintre cu ea pe șoseaua asfaltată. Este nevoie de mult spațiu. Cresc la câmp și în grădini. De toate astea se ocupă grădinarii, copii. Din meseria asta, grădinărit cum se numește, obțin ei veniturile necesare familiei... Din grădinărit? Oamenii se numesc grădinari, mămico? întrebă Maria. Așa
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
rural? Nu cred. Sau, oricum, nu într-o formă care să mă facă să am nostalgii sămănătoriste. Obsesia satului în care am copilărit e de alt ordin. Și chiar dacă sunt convins că progresul dintre o uliță prăfuită și o șosea asfaltată nu e totdeauna real, nu e scutit de unele regrese, mi-ar fi greu să trăiesc acum într-un sat. Mi-ar lipsi zgomotul și o mie de alte lucruri cu care m-am obișnuit în București. Am devenit un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la următoarea gură de gaz metan. Pe vremea aceea eram pasionat de fotbal. Împreună cu băieții de prin vecini, de aceeași vârstă cu mine, mai mici sau mai mari, mă duceam la stadionul Ileana, de la barieră, acum pășind pe drumul proaspăt asfaltat. Ziceam: haut și ofțai. Și credeam că un șut respins de portar în afara terenului de joc nu-i corner, ci haut de poartă. AEROPLANE DE HÂRTIE La un moment dat am început să descopăr, unul după altul, deliciile meșteșugirilor de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
teșitură a zidului școlii, înconjurat de un lanț greu și masiv de fier forjat. Peste drum putea să vadă clădirea cenușie cu un etaj a primăriei, chiar pe colț, cu fațada spre Strada Principală, și mai ales părculețul cu alei asfaltate, plin de umbră, din spatele primăriei. Începeau fiecare zi de școală cântând, în picioare, Imnul Regal. O, Doamne sfinte, Ceresc Părinte, Susține cu a Ta mână Coroana Română. Nelu Manolache nu învățase nici acum cuvintele. Pornea să cânte cu însuflețire începutul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă dimensiunile spațiului s-ar fi contractat brusc în jurul corpului șoferului. Descurajat de aceste deformații, am trecut de la o mașină la alta. Primul vehicul, un taxi albastru, fusese lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct în spatele domeniului, la parcarea minunată. S-a întâmplat să vină ziua de naștere a lui covrigel. Careva, dintre angajați,într o seară, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul fostei alei, asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins, ca un glas de dincolo de lume. Covrigel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acuma, va rămâne acasă;își va cumpăra stupi,își va organiza o mică prisacă, și-și va vedea, liniștit și cu sârg, de familie și de viață. Tocmai se întorcea, acasă, de pe coclaurii Torino-ului italic. Microbuzul urca, mărunta pantă, asfaltată, spre casă. Când, ca din senin, în vreme ce microbuzul oprise,în stație, a pornit o uruială infernală, urmată de strigăte tragice: fugiți! Fugiți, că se dărâmă, că ne dărâmăm, cu totul. Pământ, cu tot ce e pe el. Cu totul! Fugiți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
casei de la nr. 9 are un cerc de pământ cu un rododendron scheletic În mijlocul gazonului, Înconjurat de planta aceea cu floricele albe pe care am considerat-o dintotdeauna varianta englezească a florilor de colț. Parcată cu o roată pe aleea asfaltată striată care duce la casă e o tricicletă care pare să fi fost abandonată acolo de pe vremea când copiii lui Julie erau mici: În șaua galbenă ruginită e un compot de frunze și apă de ploaie. Femeia care-mi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]