1,877 matches
-
mai bine îmi faci un pat de paie,pe care-l pui pe crengi uscate de stejarși-n noaptea care dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar,pe ape blânde într-un loc neștiuttu patul mi-l așezi ca să pluteascăcând asfințitul dă mării un săruteu voi pluti spre o lume nelumească,apoi vei lua din roșul asfințito pală din a flăcării văpaieși focul să mă poarte în infinitsub cântecul pustiu de cucuvaie.... XX. IMNUL TIMIȘOAREI, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
rămăseseră, prin sate și prin orașe se reparau clădirile, șoselele, străzile, liniile ferate. La Cluj am coborât din tren și n-am mai avut răbdare, am luat-o pe jos spre casă. Am ajuns acasă bolnav într-o seară, spre asfințit, m-a întâmpinat tata plângând și eu mi-am dat seama că în familia noastră s-a întâmplat iar ceva grav, căci tata nu plângea din orice fleac. “Mama?”- îl întreb eu. Tata nu mi-a răspuns nimic, a dat
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
fiecare zi sunt două, reîntâlniri și despărțiri. . . Din somn, când vine dimineața, în zori de zi ne întâlnim, Dar prea puțin, e aspră viața și repede ne despărțim! Cu greu, când trece-o zi de muncă și soarele-i la asfințit, Reîntâlnirea-i tare scurtă și somnul iar ne-a despărțit! Așa ca soarele și luna pe bolta vieții lunecăm, Și anii împletesc cununa iubirii, ce o căutăm. Cu voi, acolo-i Tinerețea, în locuri dragi, ai mei părinți, Iar noi
SCRISOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377591_a_378920]
-
IMPLACABIL SOROC Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Când o fi să-nțeleg că iubirile mor Răstignite pe cruci în piroane adânci, Fără drept de apel într-un jalnic sobor Cu-asfințituri ce plâng peste suflete stânci. Când voi ști că din scrum nu pot cerne scântei Doar iluzii în ploi și nefaste izbânzi, Că din piatră și lut nu răsar ghiocei Și nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi. Când voi
IMPLACABIL SOROC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377610_a_378939]
-
fete și ai spus că-s nebunăori că încă mai am fluierul piciorului sprijinit de lunătimpul între noi sâsâie ca un șarpe vărgatspune-mi, de atunci câte secunde în iarbă a scuipat?ce vei face când în oglinda din stânga retrovizoarevei zări asfințitul/stol de cocori/ sare de marete voi întreba din nou cum o mai duci pe autostradă supraviețuiesc îmi vei răspunde si vei trage pe altă bandă... X. ABURI DE TOAMNĂ, de Angi Cristea, publicat în Ediția nr. 1709 din 05
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
-s nebună ori că încă mai am fluierul piciorului sprijinit de lună timpul între noi sâsâie ca un șarpe vărgat spune-mi, de atunci câte secunde în iarbă a scuipat? ce vei face când în oglinda din stânga retrovizoare vei zări asfințitul/stol de cocori/ sare de mare te voi întreba din nou cum o mai duci pe autostradă supraviețuiesc îmi vei răspunde si vei trage pe altă bandă Referință Bibliografică: Supraviețuiesc / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul
SUPRAVIEȚUIESC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377632_a_378961]
-
din 05 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Condu-mă Autor: Claudia Bota Condu-mă până la limanul dintre ape Lumina va atinge valurile învolburate, Nemailăsând loc durerii ca să-mi sape, Neputințele firii fiind cuvinte nepătate. Când vei privi în zare către asfințit Prin inima înflăcărată fără de sfârșit, Aprinsul dor e un zefir ce va revărsa, Ca un potir cu vin de ambră în mâna Sa. Condu-mă la steaua vieții din al inimii caval Să-mi port lumina timpului din val în
CONDU-MĂ de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377688_a_379017]
-
dintr-un codru de basm sau să cânt că Musorgski copleșit de urât și marasm, să fiu doar un Ravel rătăcind prin pădurea lui Sîșkin sau un simplu Monet străbătând universul lui Mîșkin să redau prin armonici suave culori de-asfințit, să pictez în cuvinte splendoarea de soare topit, să mai pun ici și colo câte-un strop de culoare și să-mi plângă penelul drăgăstos, rupt din soare dar nu sunt decât biet hârțogar ce încearcă să încarce, anevoie, cu
PICTURĂ, MUZICĂ, POEZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378377_a_379706]
-
nr. 2087 din 17 septembrie 2016. Mă simt prezent în viața ta divină Cum visul însoțește nopți de vară. Și te doresc, mereu să-mi fii regină A vieții mele ce stă ca să piară. Ești răsăritul meu de dimineață Și asfințitul ce mă înfioară. Un vis trezit ! ... Dar într-o altă viață ! Ce nu-i displace tot ce-l înconjoară. Strig să m-auzi când mă apucă dor ! Respir doar aer respirat de la tine. Când tu nu ești am viață de
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
două, noi, vom face-o lege ... Citește mai mult Mă simt prezent în viața ta divinăCum visul însoțește nopți de vară.Și te doresc, mereu să-mi fii reginăA vieții mele ce stă ca să piară.Ești răsăritul meu de dimineațăși asfințitul ce mă înfioară.Un vis trezit ! ... Dar într-o altă viață ! Ce nu-i displace tot ce-l înconjoară.Strig să m-auzi când mă apucă dor !Respir doar aer respirat de la tine. Când tu nu ești am viață de
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nu am gândit despre gândire nu m-am jucat jucând cu mine, și nu am aflat cum de ființa se abhoră de aceea mă găsesc găsit în horă în asfințitul răsărit de dincolo de infinitul ce-i finit. Nu înțelegi? Filosofie în absolut un petec de mândrie... Atât! Referință Bibliografică: Un petec de mândrie / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor
UN PETEC DE MÂNDRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378961_a_380290]
-
Acasa > Literatura > Proza > ENIGMA (2) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Asfințitul soarelui era un tablou ireal în acea zonă. Înlătură perdeaua și deschise fereastra. Iubea acea parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
Ascultă și taci, cum toamna dezbracă Copacii de viață, cu somn îi împacă, Timpul ce curge acum e-ncruntat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, cum frunza ce pică, Se-mbracă-n lumină de-amurg ce ridică Asfințit de culoare frumos pastelat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci cum ploaia-n geam bate, Când ziua își ia vesmântul de noapte, Iar ramu-nverzit, acum vrej uscat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și
ASCULTA SI TACI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381853_a_383182]
-
pas; Și la răscruci de-o întrebare, incertitudini mă inundă Și nu știu de-i speranță-n lacrimi, sau un suspin de bun rămas. Mai cred în floarea cea albastră, dar și în toamnele flămânde. Mai înflorește-un violet în asfințitul unui vis, Ca-ntr-o balanță-n echilibru unde-armonia n-ar pătrunde, De-ar fi doar Yang, fără de Nyng în nebunia din abis. Și rău și bine deopotrivă există-n noi și-n Univers Benefică dar și nocivă, o viață
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
mai sălășluiești în mine. Cu răbdarea șarpelui înfometat mă înghite, iar trupul meu nemișcat alunecă în tunelul de smoală. Am obosit să visez într-un cub de gheață. Mâine, îmbrăcată cu pielea șarpelui mohorât, voi ieși la drumul mare în asfințit să-mi culc pe pământ visul orb. (Pictură: Vincent Van Gogh -Starry Night) Referință Bibliografică: Noaptea / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTEA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381971_a_383300]
-
Spiritual > PĂGÂNII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 10 Aprilie 2016 Ferice de cuvântul în care m-ai zidit! Din Valea Plângerii și până-n Munți, Din Răsărit și până-n Asfințit Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți! Toți spinii din cununa Ta mă dor Și stropi de sânge-mi picură pe cale, E-atâta ură, Doamne-n ochii lor De lăcrimează lemnul crucii Tale! Până la Paști nici nu mai au
PĂGÂNII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381962_a_383291]
-
printre stropi/ iubitului deseară./ ți-aș mai pune lacrima/ de doruri apărută,/ pe iubit să-l cauți, dându-i/ ochii-n lacrimi ce-l sărută./ să-i șoptești ușor, ușor.../albastrului din ochii lui/ doru-n taină, trecător/ ca soarele în asfințit./ albastru-n geana cuvântului/ și-n zborul de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
geam ceva mare și negru, pe care aproape era să îl scape din cauza greutății. Râdeau amândoi. În acele timpuri, orice întâmplare se transforma în hohote de râs. Copilăria este atât de inocentă și atât de deschisă exprimării stărilor interioare! Aștepta asfințitul. Tăcerea care se lasă cu venirea serii. După ce păsările își înalță cântul spre ceruri, se definește singurătatea. E un moment care nu suportă definiții. Un moment care te îndeamnă să-ți pui ordine în gânduri. Reflectăm asupra trecerii noastre. Comunicăm
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
tremurau în vânt pe înserat. Să fiu din nou copilul fără minte Râzând cu soarele în ochi și-n suflet, Să-mi las pe drum aducerile aminte, S-o pot lua pe urmă de la capăt. Mama s-aud chemând la asfințit, Când valea e învăluită în mistere Iar pe dealuri răsună glasuri răzlețit, Aduse unduios de blânda adiere. La pieptul mamei să-mi miroase a vară, A mere, a sărbători și-a fân cosit, Și adăpost să-mi dea când plouă
TĂRÂM PIERDUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380373_a_381702]
-
albi să-ți scalde chipul Buzele ... un trandafir! Pe nisipul fin al plajei Te sărut cu răsăritul Te iubesc cu pescărușii Și te-ador cu infinitul. Îți șoptesc ușor cu vântul Ce saruta-n zare marea Și te strig cu asfințitul Îmi vei auzi chemarea? Când din ceruri curge ploaia Și ne-acopera cu totul Hai cu mine-n lumea mare Și să ne iubim că focul! Noaptea de va plânge stele Cum a plâns și alteori Din căușul palmei mele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
vara a sosit, S-a instalat dogoritoare Și e natura-n sărbătoare, Cu tril și câmpul înverzit. Nimic sub cer nu stă dosit, Se-nalță plante către soare. Timid, dar vara a sosit, S-a instalat dogoritoare. În seară, către asfințit, Regina-nopții, dragă floare, Cu-aroma sa îmbătătoare Veghează somnul liniștit... Timid, dar vara a sosit. Referință Bibliografică: Rondel pentru vară / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian
RONDEL PENTRU VARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379340_a_380669]
-
ca-n stâncă, oști de griji fără sfârșit. Și-n Cetatea mea de lemn, ce-mpildește Universul, Domnind peste întrebări, voii s-aflu Lumii mersul, Voii s-aflu fără greș începutul și sfârșitul, Voii să știu din ce parte îmi răsare asfințitul, Voii să n-am a mă teme de lumini ispititoare Ce s-au stins până ca eu să-mi răspund la întrebare. În Cetatea mea de lemn , n-am ferestre către soare, Scrijelite-n locul lor stau semnele de-ntrebare
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur, natura este
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Titi Nechita. Titlul volumului, sugestiv, de altfel, ne induce ideea că poetul a ajuns într-un punct al existenței când întrebările devin tot mai insistente și pline de neliniști, când simte mult mai acut povara timpului ce se rostogolește spre asfințit. Într-un târziu , ”lumina plânge” în zbaterea atâtor clipe: ” Sus, pe deal, lumina plânge,/Curcubeiele s-au frânt,/ Codrul ramurile-și frânge / Plecându-se la pământ.” (Plouă peste mine). Anotimpurile par a fi ”pretextul” validării acestor trăiri.Sigur, natura este
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]