1,605 matches
-
de sinteză. E, până la urmă vorba de adevărul aflat la mijloc. Un exemplu e acidul salicilic din coaja de salcie, cu o compoziție izotopică fixată de plantă, deci de o entitate vie, care a fost Însă Înlocuit de derivatul său, aspirina; prin modificarea structurii chimice, principiul activ a devenit mai eficient, dar Însoțit de efecte secundare, cu atât mai mult cu cât, ca substanță de sinteză e, din punct de vedere izotopic, net străin Vieții. Și, e cazul să băgăm plugul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a ajutat Într-o oarecare măsură să-mi mai potolesc oboseala. Spre ziuă am reușit să adorm, sprijinit de un stîlp din hol. Dimineața m-am simțit ceva mai bine, iar Alberto găsise niște adrenalină, care, În combinație cu niște aspirine, m-a făcut să mă simt ca nou. L-am anunțat pe locotenentul guvernator, un fel de primar al satului, de prezența noastră și i-am cerut o pereche de cai pentru a ne duce În colonia de leproși. Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ar fi dacă toți clienții dinainte și de după mine ar trebui să spună și ei de unde sunt. Trec în revistă diferite nume de localități și caut rime: „Bună ziua, vă rog un pachețel de năut, sunt din Landshut. Bună ziua, vă rog aspirină și extraveral, vin din Neanderthal. Bună ziua, vă rog un iaurt, sunt din Schweinfurt. Bună ziua, o sticlă de vin! Sunt din Gernsheim pe Rin. Bună ziua, vă rog un corn cald, vin de la Buchenwald“. Sau la plecare: „La revedere, sunt din Schöneck
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cei cu accent diferit ce li s-au alăturat și nu le vor mai spune mereu: „La noi în Germania“. Normal ar putea deveni ca acest accent străin să nu mai trebuiască să dea socoteală de unde vine când cumpără o aspirină și să nu mai fie obligat când cumpără covrigi să exerseze „e“-ul lung și cel înghițit. Ca toți ceilalți politicieni, domnul Rüttgers vorbește și el - atunci când renunță la rime - despre integrarea străinilor. Pentru a-l sprijini în această intenție
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urmă cu doisprezece ani drept lucruri de demult. Am pățit asta până acum cu fiecare carte a mea. Ce-i drept, criticii literari germani își formulează ideea la un mod un pic mai complicat decât vânzătorii germani de covrigi ori aspirine, dar preferințele lor se-ndreaptă totuși în aceeași direcție. Ca și ceilalți, vor și ei să vadă accentul actual în cărțile mele. Mă îndeamnă să termin odată cu trecutul și să m-apuc în sfârșit să scriu despre Germania. Ca majoritatea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
niște flori de mai. Nu-i vorbă, nici nu ne-a rugat nimeni s-o facem, abia dac-a mai ieșit câte una prin parc, de mână cu vreun fraier. Da’ și chiar dacă... vorba nu știu cui: „Cel mai bun anticoncepțional e aspirina ținută strâns între genunchi!“. Și când, și unde... la nouă jumate seara trebuie să fim acasă, discoteca se închide oricum la zece, iar babacii trebuie să știe cu cine-ai plecat, cine te aduce acasă, unde ești în orice clip
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și mi-a arătat: Vezi, cu timpul au apărut niște creșteri osoase, care te supără. Asta e evoluția normală a unor astfel de operații. Acum mergi binișor, dar, cu timpul, durerile se vor înteți. Ca să scapi de ele iei trei-patru aspirine pe zi, dar tot operația e mai bună. Îți fac o operație de artroplastie și-ți garantez că-n două-trei luni ești din nou la uzină. Vin mai spre toamnă. Cum vrei. Cînd te hotărăști, vii și te programez pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
garantez că..." Poate că-n sinea lor erau siguri, știau că vor face treabă bună, dar eu, pacientul, nu primeam acea asigurare care să mă facă să accept operația. Iar dacă nu m-am operat, încerc să amăgesc durerile cu aspirine, cum mi-a spus doctorul Berneagă și totul e-n ordine. Azi mai am de umblat, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți, apoi beau ceaiul fierbinte. Mă așez pe scaunul din fața măsuței pe care e telefonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care să mă facă să accept operația. Iar dacă nu m-am operat, încerc să amăgesc durerile cu aspirine, cum mi-a spus doctorul Berneagă și totul e-n ordine. Azi mai am de umblat, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți, apoi beau ceaiul fierbinte. Mă așez pe scaunul din fața măsuței pe care e telefonul și formez numărul centralei de la șantierul de pe platforma industrială. Încerc din nou să dau de urma lotului care a preluat lucrarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sarcini. Încerc de cîteva zile să dau de urma ei. Scîntei o să iasă cînd o găsesc la telefon, iar dacă n-o găsesc, mă duc și-o caut tot șantierul, că tot n-am ce face azi. Ceaiul cald și aspirina încep să-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un copil patru camere. Ion, cu doi copii și soacră cinci camere. În una, a închis caloriferul și ține alimentele. Soția lui Ion, frumușică dealtfel, e farmacistă la farmacia din centru o văd de multe ori cînd merg să cumpăr aspirine. La Ion, în casă, am fost doar de cîteva ori, cînd mă întorceam din sat de la tata și-i aduceam vreun pachet trimis de taică-su. El vine pe la mine mai des. Băiatul mai mare al lui, cu care iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lîngă mine. Pasul făcut în lateral mi-a provocat o durere ascuțită. Stau locului să-mi revin și-mi spun că în pavilionul administrativ voi cumpăra de la chioșcul alimentar, aflat la subsol, un iaurt și-l voi bea cu o aspirină. Poate voi lua și un pachet de biscuiți pe care să-i mănînc din mers. Oricum, la masă mă voi duce pe la ora unu, cînd nu e coadă prea mare. Dinspre pavilionul administrativ, pe partea cealaltă a aleii, vine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iau de pe masă legitimația care mi-a fost reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț la iaurt și beau aspirina cu apă, nu înainte de-a o sfărîma bine între dinți. Urc la etajul zece și intru la Desfacere, să văd dacă au mai sosit reclamații de calitate la filamente. Liliana, fata care se ocupă de desfacerea filamentelor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să beau prima cafea care mi se va oferi de-acum încolo. N-ar fi rău ca începînd de mîine să iau servieta la serviciu, să-mi aduc două borcane cu iaurt. Dealtfel recomandarea doctorului Berneagă a fost să beau aspirinele dizolvate în iaurt. Ceea ce n-am putut eu suferi! să-i văd pe unii, ajunși pe post de bătrîni tipicari, cu servieta după ei, în care au iaurt și cornuri. Dar altă soluție nu-i. Decît, doar, bisturiul; dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și beau un pahar cu apă, clătindu-mi îndelung gura. Ies din birou, duc instinctiv mîna la buzunar, să mă conving că am tabla făcută de Ghiță, cu care descui yala și trag cu putere ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la oră. Intru la spălător, dau drumul apei reci, beau o aspirină pentru că iar a început artroza să mă supere și încep să mă spăl îndelung pe mîini, privindu-mă din cînd în cînd în oglindă, rușinîndu-mă de mine însumi, rușinîndu-mă de rușinea mea în fața acelui funcționar care m-a lovit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nevoia s-o strîng mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune doamna Petrache, întinzîndu-mi o hîrtie. Poftim coeficienții. Nu vrei și cafeaua mea? Ba da, săru' mîna! răspund eu bucuros. Scot o aspirină, o mestec, apoi sorb cafeaua. Pun ceașca la loc, mulțumesc, iau tabelul cu coeficienții, îmi arunc privirea peste el, apoi trag telefonul mai pe marginea biroului și formez numărul secretarei. Sărut mîinile! Sînt Vlădeanu, spun cînd aud vocea secretarei. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămîn, le spun celor patru care au ieșit în urma mea din birou. Intru puțin aici, arăt cu capul spre spălător. Ne-ajungi, că mergem încet, îmi spune domnul Luchian. După ce mă spăl pe mîini, mă hotărăsc să mai beau o aspirină. Știu c-o să-mi fac ferfeniță stomacul, dar mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai am încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai am încă mult de umblat. Mestec bine între măsele aspirina, beau cîteva guri de apă și ies. ...am de luat băiatul de la cămin, sfîrșește o discuție Graur cînd îi ajung, un fel de explicație față de ceilalți, că-l văd strîngînd neputincios din umeri. A, uite că m-ai ajuns! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inima: încet, cu calm, iar pieptul mi se umple ritmic cu aerul rece, pătruns prin tavanul descoperit. Strănut de două ori, și Vlad îmi spune c-o să fac chef. Eu îi răspund că de dimineață tot fac chef, dar cu aspirine. Comenzile sună sec, monosilabic. După ce terminăm de umplut rezervorul cu cantitatea de hidrogen calculată în birou la Graur, ne dăm seama că am transpirat amîndoi de teama vreunei suduri greșite, ori necurățate. Și-acum, să intrăm pe separator, spun eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tuturor celor care au lucrat, auzim vocea directorului general. Mulțumim, tovarășe director general! îi răspunde Vlad, în timp ce eu strănut de două ori la rînd, ca de obicei. Faceți chef, tovarășe Vlădeanu, spune directorul. Fac, tovarășe director, îi răspund. Carmol și aspirine. Tot secretul sănătății, tovarășe Vlădeanu, va sta în mîna care-o să vă facă frecția, spune prim-secretarul. Aveți grijă să fie caldă... În interfon se aud mai multe rîsete. Succes pe mai departe! La revedere! spune prim-secretarul. Mulțumim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg pînă la ușă, mă aplec și ridic hîrtia. Telefonul sună sec, strident! " Mă caută Livia!", îmi zic și mă grăbesc să iau receptorul. Alo, da, spun. Bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
degete și-mi duc degetele la nas, înfiorîndu-mă la mirosul plăcut de mandarin. "Ca să vezi! mă mir. Don Șef m-a propus ieri să fiu dat disponibil, iar azi îmi vinde gogoși, cum c-ar vrea să-i fiu adjunct..." Aspirina băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde a ajuns gura de apă cu pastila fărîmițată între dinți. Mă ridic, merg la chiuvetă și mai beau o cană cu apă, să diluez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
băută pe stomacul gol începe să mă ardă; simt cum mă ustură stomacul la locul unde a ajuns gura de apă cu pastila fărîmițată între dinți. Mă ridic, merg la chiuvetă și mai beau o cană cu apă, să diluez aspirina din stomac. Din oglindă, cînd ridic ochii, mă privește o față obosită, cu un rictus ciudat în colțul gurii, pe care nu-1 recunosc. "Disponibil"... Ha!, îmi vine să rîd. De ce să mă dea ei, cînd pot să plec eu?! Pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]