987 matches
-
un ateu negativ nu face decât să "nu afirme" existența sa. Cele două modele sunt cel mai ușor de distins cu ajutorul următoarelor enunțuri: „Consider că nu există zei.” (ateu pozitiv); „Nu consider că există zei.” (ateu negativ). Cuvintele din sfera ateismului au fost create mai întâi în limba franceză (sub formele "athée", "athéiste" și "athéisme") în secolul al XVI-lea și au intrat apoi și în celelalte limbi europene. Înainte de cuvintele franțuzești menționate, a existat în jurul anului 1534 și forma "atheonism
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
cuvântul 'ateu', era rezervat exclusiv pentru polemici...Termenul de 'ateu' era o insultă. Nimeni nu visa să se considere un ateu." În secolul XX, globalizarea a contribuit la clarificarea termenului, acesta referindu-se la neîncrederea în orice formă de divinitate. - Ateismul puternic: negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. - Ateismul "de facto": lipsa credinței în existența divinităților. În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiția filozofică pe
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
considere un ateu." În secolul XX, globalizarea a contribuit la clarificarea termenului, acesta referindu-se la neîncrederea în orice formă de divinitate. - Ateismul puternic: negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. - Ateismul "de facto": lipsa credinței în existența divinităților. În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiția filozofică pe măsura dezvoltării creștinismului. În timpul Renașterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
la neîncrederea în orice formă de divinitate. - Ateismul puternic: negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. - Ateismul "de facto": lipsa credinței în existența divinităților. În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiția filozofică pe măsura dezvoltării creștinismului. În timpul Renașterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă acesta câștigă prestigiu în epoca Luminilor. În secolul al
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. - Ateismul "de facto": lipsa credinței în existența divinităților. În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiția filozofică pe măsura dezvoltării creștinismului. În timpul Renașterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă acesta câștigă prestigiu în epoca Luminilor. În secolul al XX-lea ateismul a devenit o poziție filozofică exprimată cu precădere în cercurile raționaliștilor și
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
dispărut din tradiția filozofică pe măsura dezvoltării creștinismului. În timpul Renașterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă acesta câștigă prestigiu în epoca Luminilor. În secolul al XX-lea ateismul a devenit o poziție filozofică exprimată cu precădere în cercurile raționaliștilor și ale umaniștilor seculari. De-a lungul istoriei, mulți oameni de știință, filozofi, scriitori și oameni politici au fost atei. Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale au căpătat în timp explicații științifice. În aceste condiții principiul parcimoniei (Briciul lui Occam) implică ipoteza prezenței divine ca nenecesară. „Problema răului” e probabil cel mai vechi și mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existența răului în lume e incompatibilă cu existența unui Dumnezeu binevoitor, și e mai rezonabil să concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul. Această problemă a fost formulată
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
Această cifră nu-i include pe cei care urmează religii atee, cum ar fi budiștii. Un sondaj de opinie derulat în noiembrie-decembrie 2006 publicat în Financial Times oferă date pentru Statele Unite și cinci țări europene. Cele mai scăzute rate ale ateismului au fost găsite în Statele Unite (4%), în timp ce numărul ateilor în țările europene studiate a fost considerabil mai mare: Italia (7%), Spania (11%), Marea Britanie (17%), Germania (20%) și Franța (32%). Aceste rezultate sunt similare cu cele ale unui sondaj oficial al
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
lenjereasă, Antoinette Champion, cu care se căsătorește fără acordul tatălui. Ca urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris. La început traducător, se întâlnește, de asemenea, cu Condillac. Pe măsură ce își hrănește spiritul, gândirea sa se îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu "Cugetări filosofice", în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie "Scrisoare despre orbi", ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
cu Condillac. Pe măsură ce își hrănește spiritul, gândirea sa se îndreaptă spre ateism. Deja, odată cu "Cugetări filosofice", în 1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală. Această primă lucrare este condamnată. Atunci când scrie "Scrisoare despre orbi", ultima etapă către ateism este străbătută. Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu care îl va conduce direct la închisoarea Vincennes în 1749. Cele cîteva luni pe care le petrece aici se dovedesc a fi o experiență dureroasă și la ieșire abandonează ideea
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
comanda unui șef. Au existat și cuiburi de doamne sau domnișoare denumite „cetățui”. Aidoma altor mișcări europene fascistoide contemporane, ML era fulminant-antisemită și susținea teza existenței unei „agresiuni rabinice împotriva lumii creștine”, care ar fi luat forme precum: francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolșevismul, războiul civil din Spania. Scopul acestor idei a fost subminarea societății și a națiunii. Corneliu Codreanu se declarase adept fidel al politicii lui Hitler. Membrii ML purtau uniforme asemănătoare cu cele militare, de culoare verde, ca simbol al
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
ani, încât fascinația asta se revarsă în scrierea mea". Biologul evoluționist și ateul Richard Dawkins se folosește de Adams în "The God Delusion" pentru a exemplifica argumente în favoarea necredinței; Dawkins afirmă în glumă că Adams este "singura [mea] convertire" la ateism. Cartea este dedicată lui Adams, citându-l: "Nu e suficient să te uiți la frumusețea unei grădini, fără să fi nevoit să crezi că sunt zâne în spatele ei?" Adams a fost și activist ecologic, susținând protejarea a numeorase specii aflate
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
rol explicativ. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie și rector al universității, care îl acuză pe Descartes de calomnie și de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes, implicând tot mai multe personaje. În 1644 "Principia philosophiae" (Principiile filosofiei), scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
acasă și este singurul profesor care, alături de câțiva elevi, lucrează cu mâinile goale toată noaptea pentru a încerca să salveze de sub dărâmături pe cei patru seminariști îngropați sub moloz. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate " Șapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc de veridicitatea acestei capitulări. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă" (1848, povestire), cărți
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
va renunța la jocurile de noroc, urmate apoi de recidive, se pare că Dostoievski reușește în cele din urme să abandoneze acest viciu. În aprilie 1871, vizitează ultimul cazino în Wiesbaden. În perioada 1868-1870, Dostoievski lucrează la mai multe romane, "Ateism", " Viața unui mare păcătos" și "Eternul soț", dar numai ultimul se concretizează și este publicat în 1870 în revista "Răsărit" ("Заря"). Vestea asasinării lui Ivan Ivanov din 21 noiembrie 1869 de către colegii săi din grupul socialist revoluționar al lui Serghei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
este un adevărat succes și se vinde în 3000 de exemplare. Compania lui Dostoievski continuă cu publicarea unei ediții din "Idiotul" și a altor lucrări minore. Satiră politică și caricatură ideologică a unor curente precum nihilismul, idealismul liberal, utilitarismul și ateismul, romanul "Demonii" îl va anatemiza pentru totdeauna pe Dostoievski în ochii radicalilor. La sfârșitul anului 1875, Dostoievski termină "Adolescentul", deși părți ale romanului apar în "Note patriotice" încă din luna ianuarie. "Adolescentul" prezintă viața lui Arkadi Dolgoruki, copilul ilegitim al
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul "Existențialismul este un umanism", Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din "Frații Karamazov" « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi permis » punctul de plecare al crizei existențiale. În vidul moral creat de ateism prin expulzarea lui Dumnezeu se nasc monștri nihiliști precum Svidrigailov ("Crimă și pedeapsă"), Stavroghin ("Demonii") sau Smerdiakov("Frații Karamazov") , care, prin maniera lor distructivă, nu pot obține împăcarea cu propria conștiință decât prin intermediul unui suicid. « Când ideea vieții veșnice este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
postura de secretar și confident al lui Stepan Verhovenski, filozoful care va deveni în mod involuntar mentorul unei sângeroase revoluții. Stepan întrupează generația Rusiei din anii 1840, o generație hedonistă și indulgentă, care, aflată într-o beție a liberalismului și ateismului, eșuează să insufle valorile creștine tinerilor, devenind inevitabil victima noilor curente politice. Acest fenomen terifiant este pus în evidență când fiul lui Verhovenski, Piotr, se întoarce din străinătate în micul oraș de provincie de lângă moșia Skvoreșniki. Este însoțit de un
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ideologic, iar Alioșa trasează ținta spirituală. Lor li se adaugă un al patrulea fiu, bastardul Smerdiakov, care, crescut ca un servitor la casa propriului tată, dezvoltă o ură viscerală, mocnită față de Feodor Karamazov și îl asasinează în taină, sub înrâurirea ateismului lui Ivan. A doua jumătate a volumului se transformă într-un roman de investigație, în care Dmitri devine principalul suspect și este supus interogatoriului în sala de judecată. Singurul care află, chiar de la Smerdiakov, de identitatea făptașului este Ivan Karamazov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
s-au întipărit mai ușor în conștiința cititorilor prin intermediul ficțiunii și nu al eseurilor sau al articolelor junalistice. Dostoievski a expus în operele sale idei despre om, existența lui Dumnezeu, iubire, nemurire, libertate, sinucidere, consecințele etice ale nihilismului și ale ateismului, originea răului sau esența însăși a vieții. Romanele sale prezintă adesea sisteme de valori antagonice, pe care autorul știe să le arbitreze cu măiestrie. Un foarte bun « avocat al diavolului », Dostoievski a reușit deseori să pună în încurcătură chiar și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Scripturi. Miracolele erau dovezi ale naturii divine specifice pasajelor biblice. Locke era convins că întregul manuscript era în corelație cu natura rațională ("The Reasonableness of Christianity", 1695). Deși era un susținător al toleranței, acesta a persuadat autoritățile să nu tolereze ateismul, deoarece credea că negarea existenței lui Dumnezeu ar distruge ordinea socială și ar conduce la haos. Inclusiv toate filozofiile ateiste și toate încercările de a deduce legea naturală sau morala din premise pur seculare, de exemplu „ autonomia sau demnitatea omului
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Ieromonahul Savatie, pe numele său de mirean Ștefan Baștovoi, (nume de martir, care nu i-a plăcut) s-a născut pe 4 august 1976 în Chișinău. Tatăl său, Valentin, a fost profesor de logică la Universitatea „Ion Creangă”, adept al ateismului științific; iar mama - Claudia, absolventă a Institutului de Arte, secția regie. Până la călugărie a fost ancorat în concepțiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la
Savatie Baștovoi () [Corola-website/Science/298951_a_300280]
-
multe în comun cu Byron: Shelley făcea parte dintr-o familie aristocrată, veche și cunoscută, era ateu și liber-cugetător și ca și Byron fugise din Anglia datorită unui scandal. Shelley fusese exmatriculat din colegiu pentru ca își declarase în mod deschis ateismul, iar apoi expulzat din Anglia pentru că sprijinea independența Irlandei. Se căsătorise cu o fată de 16 ani, Harriet Westbrook, pe care însă o abandonează curând pentru Mary (Harriet s-a sinucis după această întâmplare). Harriet nu îmbrățișa idealurile sale legate
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
întâlniri și la petreceri ale comuniștilor, Mandela a fost impresionat că albii, africanii, indienii și alți etnici interacționau ca egali. Totuși, mai târziu a scris că nu s-a alăturat partidului comunist întrucât nu putea să împace creștinismul său cu ateismul acestuia și pentru că vedea chestiunea sud-africană drept un conflict etnic, nu de clasă. Devenind tot mai interesat de politică, în august 1943 a participat la un marș de protest încununat de succes împotriva măririi prețurilor la transportul în comun. Pentru
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]