1,057 matches
-
25. Timpurile prezent utilizate aici, adică, alegerea omului „de a nu se mișcă” și „căderea”, sugerează poate că Sfanțul Grigorie se gândește la întregul parcurs al timpului desfășurat instantaneu înaintea lui Dumnezeu. Dacă facem legătură între această anticipare și planul atemporal al lui Dumnezeu legat de istorie, și dacă vom considera că anticipată cădere nu este numai a lui Adam, ci a fiecărui om, natural ar fi sa conchidem că, în coexistența sufletelor în plērōma, individualitatea lor este articulata că un
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Adam, ci a fiecărui om, natural ar fi sa conchidem că, în coexistența sufletelor în plērōma, individualitatea lor este articulata că un tip de (pre)istorie. Adică, ordinea seriala a evenimentelor temporizata de (să spunem) Adam, Avraam și Moise preexista atemporal (dar în ordine temporală) în mintea lui Dumnezeu. În orice caz, este clar că Sfanțul Grigorie nu a considerat cvasitimpul intermediar (sau cvasiatemporalitatea) din primul caz ca fiind un model inteligibil total realizat care să constituie bazele ordinii temporale. Ci
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
of Neo Platonism, editor RB Harris, Albany, 1976, p. 162. același timp, fiind întotdeauna satisfăcuți (nu vom mai fi dependenți de timp). Atunci, δiάστημα devine „domeniul” ontologic pentru ființă creată incluzând aici atât regiunile temporale, cât și pe cele cvasi atemporale 29. 29 Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa” ..., p. 185-186.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
mult. Zola concepe organizarea ciclului sau că istorie a unei familii 79. Zola a urmărit devenirea și evoluția membrilor familiei la nivelul întregii societăți pe parcursul a cinci generații. S-ar părea că nu este nimic mai puțin modern și mai atemporal decât familia. Însă familia i-a dat intuiția inconștientului, neliniștii, complexului modern al lui Œdipe, catastrofelor sexului și tocmai prin aceste aspecte, mai mult decât prin tabloul unei locomotive, Zola este modern. Termenul naturalism, împrumutat terminologiei științifice, lasă să se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ieșim din perspectiva unei concepții mecaniciste”. În diabetologia modernă, prin implemetarea acestor principii ale psihologiei medicale, se depășește cauzalitatea liniară cu un determinism predictibil și cu o metodologie bazată pe logica binară, care presupune o poziție între subiect și obiect, atemporal și o intervenție statică, către o metodologie nouă, bazată pe logica ternară și pe un determinism multicauzal și plurifactorial. Ultimele cercetări din domeniul diabetologiei au arătat că menținerea unui control metabolic pe termen lung (adică a nivelului glicemiilor între 80-150
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
interesant. Sensul superior, ținta mai presus de meschinăria lumii materiale, mesajul integrator și misiunea salvării - dimensiuni creștine prin excelență - pot face din modelul european unul de succes. Unul care să susțină în cotidian rostul și semnificația profundă a jertfei, miza atemporală, în veac, a patimilor Mântuitorului, pentru ca generațiile ce vor să vină să poată reflecta la sensul peren al dimensiunii creștine a Europei noastre. Fie ca taina și înțelesul adânc modelator al Învierii să ne lumineze pe plan mundan, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de iubire ca act al cunoașterii absolute. Zborul Luceafărului devine un fulger („Părea un fulger ne-ntrerupt/ Rătăcitor prin ele") amintind de dinamismul luminii, pură energie surprinsă În curgerea ei prin timp și spațiu. Punctul final al călătoriei este spațiul demiurgic, atemporal, acel moment de dinaintea nașterii lumilor: „Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremeancearcă În zadar Din goluri a se naște". În dialogul cu Demiurgul, Luceafărul este Însetat de repaos: „Și din repaos m-am născut, / Mi-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
real și ireal, Între sacru și profan nu se mai trasează hotare precise. Se Întâlnește acum ceea ce Mircea Eliade numea „camuflarea sacrului În profan” sau „incognoscibilitatea sacrului”. Spațiul mitologic este cel al Bucureștilor. Acțiunea nuvelei este plasată Într-un București atemporal, cadru frecvent și În alte creații, Înfățișat ca un oraș toropit de caniculă: „Cât putea privi cu ochii, trotuarul era pustiu. Nu Îndrăznea să priveasă cerul, dar simțea deasupra capului aceeași lumină albă, incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vorba de o neînțelegere și speră că a doua zi toate se vor lămuri. Abia acum dimensiunea fantastică a aventurii prinde contur. Revenirea „la țigănci”, În ultimul episod, semnifică despărțirea de lumea care-l refuză, și intrarea Într-un teritoriu atemporal. Întâlnirea cu Hildegard și traversarea orașului Într-o noapte Încărcată de parfumul crinilor și al reginei nopții, cu birjarul dricar, conferă textului o valoare lirică mai rar Întâlnită În proza românească până atunci. Tehnica narativă, arta literară a lui Mircea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
luntrașul Charon), fetele (Parcele), după Eugen Simion. Nuvela prezintă asemănări cu basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte” din folclor. De altfel tema a mai fost valorificată În „Tinerețe fără tinerețe”, apărută În 1939. Bordeiul „țigăncilor” este o lume atemporală și aspațială, o ieșire din „profan” și intrarea Într-un teritoriu mitic. Eroul, după ce este marcat de eșecul primei sale iubiri, Își regăsește iubirea după mai multe Încercări, un fel de recuperare a paradisului pierdut. Textul, ca multe altele, are
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fi concizia și brevitatea. Dar asemănările dintre cele două creații populare nu rezidă doar în aceste lucruri, ci în însăși tema abordată: resemnarea în fața morții. Dacă balada finlandeză începe printr-o situare temporal-spațială a acțiunii, în balada Miorița, începutul este atemporal. Ambii protagoniști sunt preveniți că urmează să moară, acest lucru realizându-se în balada finlandeză de către sluga lui Henric, pe când în Miorița ciobanul este prevenit de mioara năzdrăvană. În ambele poeme domină sentimentul de iertare. Ce apare în plus în
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
pune accentul pe musculatura și flexibilitatea articulațiilor unor personaje atletice, care redau artistic și nuanțat: • gesturi demonstrative, în ,,Mouvements de danse", unde ilustrează posturi acrobatice din dansul modern sau în ,,l'Homme qui marche", în care pasul personajului creează impresia atemporală a mișcării; • gesturi melodramatice, în ,,Des Bourgeois de Calais", care au rolul de a accentua caracterul dramatic al personajelor; • gesturi curbilinii, în ,,La porte de l'Enfer", unde formele umane sunt curbate, deformate, contribuind la crearea efectului de uniune în
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
teoretizările cu privire la modernism (mai ales așa cum au fost ele prezentate în Modernist Painting și After Abstract Expressionism), în particular de concepția greenbergiană potrivit căreia modernismul artistic ar fi implicat un proces de reducție a convențiilor dispensabile până la identificarea unei esențe atemporale și ireductibile în pictură, cum ar fi planeitatea (flatness) și delimitarea planeității. În ceea ce privește problema teatralității, prin intermediul căreia Fried critică arta minimalistă, aceasta ar implica peiorativ un gen de conștiință greșită a publicului, așa cum a apărut ea la mijlocul secolului al XVIII
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
omului: dreptul de a se autoguverna. Lewis apreciază: "Armonia cosmică a acestei povești funcționează perfect în sensul prezervării cadrului mitic al discursului"548, în timp ce povestea transformă istoria însăși într-o "lecție ce transcende circumstanțele contingente"549, transmițând tuturor un mesaj atemporal. Însă, continuă Lewis, America înseamnă mai mult decât trecutul său; ea înseamnă, în aceeași măsură, viitorul. Astfel, responsabilitatea fundamentală a individului devine aceea de a "își urma visul", în baza libertății de care dispune în acest sens, grație înaintașilor, și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
cu cele produse pe terenul unei și aceleiași limbi. Exemplele de mai jos, deși reduse numeric și aparținând doar câtorva limbi care s-au influențat prin contacte lingvistice directe, demonstrează că și împrumutul lexical prin condensare are caracter universal și atemporal. Multe alte cuvinte au rezultat prin condensarea pe terenul unei limbi sau al alteia a unor compuse sau sintagme împrumutate, de aceea ele au fost prezentate în cadrul condensărilor interne, chiar dacă în unele cazuri există posibilitatea ca limba receptoare să fi
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
care se referă Uniunea Europeană este aceea a drepturilor omului. Prima instanță a drepturilor omului consfințește egalitatea între indivizi în baza unui principiu de tip jusnaturalist (Palombella, 2002). Oamenii sunt egali per natura. Pe această presupunere care subliniază caracterul universal și atemporal al drepturilor s-a axat un discurs care cuprinde moșteniri din istoria instituțiilor și ideilor. Astăzi, gama drepturilor, inclusiv cele din Convențiile internaționale, nu acoperă numai drepturile care se referă la om în ipostaza sa naturală, ci și acele drepturi
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
de întâmpinare - și ea, critica (nu-i așa?), tot un fel de frontieră, cu vameșii, grănicerii și traficanții ei“. Romanul devine un fascinant joc cu timpul și cu spațiul, un joc cu măști, o „farsă auctorială“, „o uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a tehnicilor narative și a kitsch-ului, dar, în același timp, o lecție de postmodernism. La finalul cărții, după experiența de pe drumul fantomelor, după ce i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cu ajutorul unei cruci într-un arbore. După moartea sa, vicleanul Jack nu a fost primit nici în rai, nici în iad. Și-a asumat cea mai nefericită condiție, cea a unui veritabil Jidov Rătăcitor. De atunci rătăcește în straniul ținut atemporal dintre rai și iad, luminându-și drumul cu o torță protejată de dovleac. O dată pe an, în 31 octombrie, ajunge și pe pământ căutând liniște, pace și odihnă. Mai târziu, grație unui îndelung proces de aculturație, sărbătoarea celtică a morților
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în procesul de conștientizare a locului său în univers. El este element al unei structuri a inconștientului colectiv, model ordonat și ordonator înscris în inconștient și dotat cu un dinamism constitutiv. Arhetipul este o schemă, formă sau matrice transistorică și atemporală, al cărei rol este de a lumina o constelație de semnificații latente și dinamizante existente în viața socială. Vezi C.G. Jung, op. cit. 75 David I. Kertzer, op. cit, p. 26. 76 Émile Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase, ed. cit
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența unui fond spiritual etern-valabil („Pentru mine, Traian Demetrescu și Bacovia stau în aceeași zonă a rafturilor“ sau: „Un istoric se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale“). Aparent, autorul Lămpii lui Aladin descinde din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
asupra clasicului“, prin care I. Negoițescu se înrudește cu alți adepți ai lui Borges, ca Harold Bloom și David Lodge. Absorbind punctul de vedere călinescian, criticul procedează, de fapt, într un chip aparte, înscriind operele clasice nu într un prezent atemporal, ci lansându-le într-un viitor estetic și axiologic cu totul imprevizibil, în care le așteaptă un „model“ ce, uneori, nici nu s-a cristalizat încă. De aceea, pe I. Negoițescu îl fascinează, adeseori, nu opera finită, înghețată, ci molozurile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
femeie de o rară bunătate ... mă îndopa cu cele bunătăți ... dar eu nu mai eram conștient de nimic ... căci era pentru prima dată când îmi permiteam să intru în casa unui director. După ... nu mai știu câte minute ... eram total atemporal ... Dl.Director apare cu două plicuri în mână spunându-mi: ai aici un plic pentru nea Petrache Todicescu (se tutuiau, căci erau un fel de rude ... D-na Apostoleanu și D-na Todicescu erau surori), căruia i-am scris să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în cele din urmă. În romanul Desperado timpul e nu numai încâlcit ci și lipsit de logică; evadarea din logica cronologică, din gândirea eroului și intrigii pe baza unui trecut-prezent-viitor, aduce după sine și post-timpul lecturii. Cititorul percepe textul ca atemporal, universal valabil. Opera Desperado are o logică a ironiei și afectivității care subminează nevoia de cronologie, dând libertate lecturii. Post-timpul este, contrar așteptărilor, o credulitate a lecturii. Memoria lectorului trebuie să înghită tot pe nemestecate, la prima lectură. Nu se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează de vechea coerență cronologică. Fie că e vorba de Kazuo Ishiguro ori de Graham Swift, eroul Desperado trăiește suspendat într-un "azi" atemporal. E atât de lipsită de timp existența lui, încât până și viitorul nu mai e o așteptare, ci o amintire. Dispariția cronologiei duce inevitabil la schimbarea așteptărilor, pentru cititor. Până la moderniști, textul avea o încheiere, dincolo de care lectorul nu mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
își vor face munca, vom constata poate într-o generație sau două, sau chiar mai curînd, că aversiunea și prejudecățile vor fi dispărut. René Guénon, interpret al tradițiilor în convergență polară, nu a dat oare unei doctrine calificate ca străveche, atemporală (Tradiție primordială, Sanathana Dharma) o tematizare nouă, inteligibilă pentru europeanul modern? Nu a produs el astfel noutate metafizică? Noutate nu în sensul unui spor de adevăr metafizic, desigur, ci al unei perspective noi asupra principiilor, al unui mod nou de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]