1,275 matches
-
și știința anticilor, au moștenit și prejudecățile lor: o teamă de infinit și o groază de neant. Cărturarii medievali au etichetat neantul ca rău - iar răul ca neant. Satana era un nimic, la propriu. Boethius argumenta după cum urmează: Dumnezeu este atotputernic. Nu există nimic pe care Dumnezeu să nu îl poată înfăptui. Dar Dumnezeu, bunătatea absolută, nu poate face rău. Astfel, răul înseamnă nimic. Iar acest raționament avea foarte multă logică pentru mintea medievală. Însă, furișându-se sub vălul filozofiei medievale
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vremea când se încheiau cruciadele, în secolul al XIII-lea, Sf. Toma d’Aquino declara că Dumnezeu nu putea să creeze ceva infinit, la fel cum nu putea să creeze nici un cal erudit. Dar asta sugera că Dumnezeu nu era atotputernic - un gând interzis în teologia creștină. În anul 1277, episcopul Parisului, Étienne Tempier, a adunat mai mulți învățați pentru a discuta despre aristotelianism sau, mai degrabă, pentru a l ataca. El a înlăturat multe dintre doctrinele aristotelice care contraziceau caracterul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unui loc liber în față, în care să fie deplasate sferele, și rămânerea unui loc liber în spate, după deplasarea lor.) Dumnezeu ar fi putut crea un vid, dacă ar fi vrut. Dintr-odată, vidul era permis deoarece o divinitate atotputernică avea dreptul să nu urmeze regulile lui Aristotel, dacă nu voia. Sentințele lui Tempier nu au reprezentat lovitura finală dată filozofiei aristotelice, însă au arătat că temelia ei începuse să se zdruncine. Biserica avea să se mai agațe de doctrina
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de nucă din centrul cojii de nucă, reprezentată de cosmos. Ideea de alte planete pe care să existe forme de viață era la fel de ridicolă ca și cea a existenței unei sfere cu două centre. Când a declarat că Dumnezeul cel atotputernic ar putea crea vid, dacă ar vrea, Tempier a susținut că El putea distruge orice lege aristotelică. Dumnezeu ar putea da naștere la viață și în alte lumi, dacă ar dori. Ar putea exista mii de alte Pământuri, fiecare plin
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
slugilor lui<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința nu înseamnă a admite teoretic existența lui Dumnezeu și întruparea Fiului Său, a opta pentru credință ca pentru o altă filosofie, ci a simți că scăparea ta pe veci depinde de ajutorul atotputernic al lui Dumnezeu, Care ne-a arătat în Hristos iubirea și mila Sa nesfârșită. Ea înseamnă a tremura pentru mântuirea ta și a face voia lui Dumnezeu pentru a fi vrednic de ea, pentru a te uni cu Dumnezeu cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care-l spulberă vântul de pe fața pământului (Ps. 1, 4) și ca o picătură din cadă (Is. 40, 15)”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV a, cap. XXIV, 154.4., în PSB, vol. 5, p. 302) „Ideea unui singur Dumnezeu atotputernic a fost totdeauna, în chip natural, în toți oamenii cu mintea sănătoasă; iar cei mai mulți, cei care nu și pierduseră rușinea față de adevăr, pricepeau veșnica binefacere a proniei dumnezeiești. Într-un chip general, Xenocrate din Calcedon nu deznădăjduia de a găsi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este condiționat de relația lui Ariel cu fostul și cu viitorul duce de Milan, adus acolo, cu copila lui, de vânturi și de soartă. Avea să rămână multă vreme, doisprezece ani, și să-i fie insulei și duhurilor ei stăpân atotputernic. Magician și el, maestru peste vrăji, Prospero este însă tocmai opusul răposatei Sycorax, un principe luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să te chem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care o mai avea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
este condiționat de relația lui Ariel cu fostul și cu viitorul duce de Milan, adus acolo, cu copila lui, de vânturi și de soartă. Avea să rămână multă vreme, doisprezece ani, și să-i fie insulei și duhurilor ei stăpân atotputernic. Magician și el, maestru peste vrăji, Prospero este însă tocmai opusul răposatei Sycorax, un principe luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care-i adaugă piesei ceva esențial: triumful clarvăzător și jucăuș al unei libertăți constitutive care transcende orice aservire. „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am voia să-ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă“; „Sunt gata ghidușiile de duh / Să le-mplinesc (do my spiriting gently)“; „Ce-am de făcut? Ce-anume? Poruncește!“; „Ce vrea puternicul stăpân? Aicea-s“; „Vezi, să nu vii / Pân’ce n-o să te chem
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți plinesc: să zbor, / Să-not, să trec prin foc, să călăresc / Pe nori scămoși. Atotputernic, Ariel / Așteaptă strașnica-ți poruncă.“ Și abia după aceea, întrebat: „Ai rânduit furtuna, cum ți-am spus?“, dă gloriosul său raport. Acestei bine îndeplinite sarcini de la începutul piesei îi corespunde, la sfârșitul ei, ultima pe care o mai avea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și prin Care și întru care toate s-au făcut, cel ce este înainte de toți și peste toți și pretutindeni, Cel Unul în Treime și Treime în Unul, cugetată fără amestec și deosebită fără împărțire, Monadă mereu aceeași și Triadă atotputernică” și, de asemenea, că „Tatăl cel fără de început și fără sfârșit este cauză și rădăcină a Dumnezeirii cunoscute în Fiul și în Duhul Sfânt; nu numai Ziditor, ci și unic Tată al singurului Fiu și unic Purcezător al singurului Duh
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
să rescrie istoria pentru a justifica autoritatea supremă. Istoria a fost ridicată la rang mesianic, proiectată să dispară odată ce și-ar fi rezolvat conflictele prin evoluție. De asemenea, stalinismul operează și pe baza unui străvechi mit al tatălui primitiv, arhaic, atotputernic, atotcunoscător (spre deosebire de Hitler), bun, un adevărat zeu, care vădește întoarcerea spre religios, cu ritualuri, idoli, rugăciuni, mausolee. În fine, contramiturile născute ca reacție la stalinism nu sunt mai puțin importante, precum mitul lui "1984", mitul orwellian, cu amendamentul că nici
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mituri ale semizeilor bolșevici (Kirov, Djerjisnki, Sverdlov, Ordjonikidze), iar Stalin și-a putut cultiva propriul mit pe un "teren arat ideologic", dublându-l pe al lui Lenin (ceea ce i-a asigurat succesul). Precum în panteonul grec, zeii supremi sovietici sunt atotputernici și întru toate competenți, iar semizeii sunt strict specializați (astfel, Frunze este, ca Marte, responsabil cu armata, Djerjinski cu KGB-ul, Kalinin și Sverdlov cu puterea sovietică, Ordjonikidze cu industria lipsind un zeu al agriculturii, căci regimul industrializat îi era
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintre vezica urinară și rect, într-un ținut scatologic și fără speranță. Cerul se curba peste mine ca o diafragmă dincolo de care se aflau, poate, niște plămâni și o inimă, o gură și doi ochi senini, iar deasupra un creier atotputernic, dar eu n-aveam să ajung niciodată în zona de deasupra, de dincolo. Aici, sub tone de mațe, în nesfârșită obscenitate, aveam să-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
foc, iar acum îmi radia chiar pe creștet, ca o diademă a mai-mult-ca-Dumnezeirii. Pluteam pe spate în spațiul mai mic decât mine, cu pleoapele-nchise, zâmbind. Așa fusesem, așa aveam să fiu. Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
există în univers patru tipuri de forțe fundamentale, tot astfel și un tablou, o pânză, se construiește pe raportul dintre aceste forțe care sunt aceleași ca în fizică, îi explică lui Daniel, prea tânăr încă să poată înțelege, Prima este atotputernica forță gravitațională, dar Daniel n-a fost niciodată prea tare la fizică, țin minte însă cuvânt cu cuvânt tot ceea ce-mi spune, este forța care ține tabloul în picioare, ceea ce determină o percepție reală a oricărui privitor în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încă în mintea mea s-o cuprindă, încă nu mi-am primit pantalonii și tot în halatul de baie, întoarsă acum spre mine, și-n ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii spre mâinile mele infirme, lipsite de controlul atotputernic al ochilor și e nevoie ca ea să preia inițiativa îmbrăcării, știu că sunt la doi pași de pat, dar las să-mi alunece halatul de baie pe jos, ea îl prinde, o simt din adierea parfumată a aerului din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au pus două degete în ghips. Caftelile cu mâna goală erau acum excluse. Ultimele două personaje de pe listă, Crawford Johnson și fratele lui, Willis, aveau o sală de pocher cu cărți măsluite pe lângă sala de recreere a Bisericii Baptiste a Atotputernicului Mântuitor de pe 61st, colț cu Enterprise, vizavi de birtul unde mâncau la preț redus polițiștii de la Newton. Când am apărut, Willis tocmai împărțea cărțile. Ridică privirea și se miră: — Ce...? Bastonul meu îi făcu praf mâinile și masa de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de energie și lumină care aleargă, sufletul materiei fiind adevărata viață, esența flexibilă a încremenirii iluzorii a aspectului exterior al lucrurilor... mișcarea, înnoirea, creația, revelația, inspirația, progresul, evoluția, înălțarea, acestea ar fi aspecte ale fluxului vieții imateriale, spirituale, invizibile dar atotputernice și definitorii pentru ceea ce este indefinibil și adevărat din noi: lumina... Atunci dacă eu învăț mereu înseamnă că mereu cresc, fiind parte din arborele universal, care crește pentru că eu înțeleg mai mult și acumulez conștiință pozitivă? Atunci eu aș fi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să ne jucăm. Abia a doua zi află că Ennia cea vulgară, soția prefectului Macro - care nu simțea nici un fel de respect pentru operele astrologice -, era nepoata atotputernicului astrolog Thrasyllus. Neîncrederea sceptică în calitățile lui Sertorius Macro se prefăcu în admirație. Tiberius părea că nu-și dă seama de nimic, nici măcar de ceea ce întreaga curte observă imediat, și anume că Nevius Sertorius Macro își împinsese soția în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și îl salută ridicând în aer sabia plină de sânge. În tot acest timp, nici unul dintre miile de oameni care asistau nu scosese vreun sunet. Împăratul înțelese că uciderea cuiva era de-acum, așa cum fusese și pentru Augustus și Tiberius, atotputernica emoție de o clipă. Musculi, mașini de asediu Seara, Împăratul mâncă în praetorium. Nu era deloc obosit după călătorie; își dădu seama că, în legătură cu cele întâmplate, simțea doar ușurare, fără să fie tulburat. În dreapta lui, Servius Galba, noul comandant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiecare dimineață mergea să se adape în Curie și, din când în când, mușca mortal. Și istețul Callistus căzuse în greșeala aceea. „A fost însă într-adevăr vorba de o greșeală, în cazul lui?“ Din acel moment, Callistus devenise intermediarul atotputernic - singurul în întregul imperiu - între vinovații înspăimântați și Împăratul furios. „Cum au condus cei dinaintea mea, Julius Caesar, Augustus, Marcus Antonius, Tiberius și Cleopatra, singura femeie, o leoaică printre tigrii aceia?“ Augustus reușise să potolească hidra cu șase sute de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu avem voie să reținem un evreu de la treabă. Uite, iar n-am reușit să discutăm despre ce era mai important. Esențialul e că inima mea e deja obosită și epuizată. În curând voi pleca la drum, Fimucika, semnat Domnul Atotputernic. Și atunci, dragul meu, ce se va alege de tine? Ce se va Întâmpla cu fiul tău cel plăpând? Gândește-te puțin, Efraim. Ia bine seama la asta. Doar ești filosof și poet. Cugetă cu atenție și spune-mi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]