74,189 matches
-
la masa învingătorilor vremelnici, în bătălii încă nedecisive ale marelui razboi pentru istoria adevărata a românilor. Istoricul Gheorghe Buzartu a fost un spirit temerar care, în condițiile dificile ale perioadei regimului trecut și-a asumat riscurile investigării subiectelor „tabu”, care atrăgeau automat punerea cercetătorilor la index. Cercetările sale în arhivele occidentale, preponderent din S.U.A., au relevat fapte de reală demnitate națională, de care cei care au scris istoria celui de Al Doilea Război Mondial nu au ținut seama. După 1990, profesorul
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
circuitul informarii publice zeci de volume de documente, până la acel moment închise în cutiile prăfuite ale Arhivelor Naționale, unele nedeschise de la constituirea fondurilor arhivistice. Explozia informațională brută, fără comentarii, lasă cititorilor libertatea propriilor opinii. Din acest motiv, profesorul Buzatu a atras „mania proletară” a noilor cominterniști. Chiar în saptamana dinaintea plecării „blândului om”, descendentul militantului stalinist Leon Tismeneski s-a lansat intr-un ignobil atac la adresa marelui istoric, pângăridu-ne, astfel, unul dintre simbolurile sublimului naționalism. Odată cu trecerea în neființă a a
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
vorbește mai mult de “intuiția feminină” decât de cea masculină, capacitățile femeilor de a sesiza unele lucruri fiind de netăgăduit, chiar dacă este atestata doar empiric. “Dar și bărbații pot avea intuiții puternice, pentru că și ei au aceleași capacități că femeile”, atrage atenția profesorul de psihiatria Judith Orloff. Singurul motiv pentru care este mai “celebra” intuiția feminină este că intuiția în sine este considerată un subiect “ușor, drăguț, lipsit de putere, asadar prea puțin masculin”. Această lipsă indusă de preocupare față de intuiție
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94044_a_95336]
-
de 15 zile dintre calendarul gregorian și calendarul iulian, cel care normează credința ortodoxă. Slujba a semănat cu turnul Babel, devreme ce credincioșii se rugau în limbi diferite: slavonă (un limbaj liturgic de origine slavă), română, engleză, franceză... Slujba a atras și non-ortodocși, încântați de schit datorită măreției cântărilor sau datorită ornamentelor. Trebuie spus că ortodocșii favorizează un spirit de deschidere care seduce mai mult decât atracția locului.” Pentru derută, la sfîrșit, ziaristul aruncă, un pic de poleială, adică, ornamente și
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
credincioși, postitori și milostivi; societatea cere pașaport, Biserica cere mărturisire de credință (botez). Hristos spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei XI, 28). Ziaristul francez mai notează că non-ortodocșii sînt atrași de Biserica ortodoxă, însă nu înțeleg motivul atracției. Dacă oamenii ar fi vrut „cîntări mărețe” ar fi mers la operă; dacă oamenii ar fi vrut „ornamente” ar fi mers în palatele Loarei. Biserica Ortodoxă îi atrage din alt motiv și
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
notează că non-ortodocșii sînt atrași de Biserica ortodoxă, însă nu înțeleg motivul atracției. Dacă oamenii ar fi vrut „cîntări mărețe” ar fi mers la operă; dacă oamenii ar fi vrut „ornamente” ar fi mers în palatele Loarei. Biserica Ortodoxă îi atrage din alt motiv și anume că, mînați de conștiință, văd viața firească, iubirea adevărată, jertfa curată, iar sufletul lor rîvnește după ele. Îi invităm pe neatenții observatori francezi să vină și la slujbele Bisericii Ortodoxe Române și, ascultînd cîntările mărețe
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
într-o oglindă comică un întreg grup de scriitori, un întreg curent literar, un întreg mod de a scrie (vezi, la Topîrceanu, Armonii vesperale și Enigma cărților închise). De remarcat că acest "model" tipologic este mînuit cu destulă suplețe, autorul atrăgând atenția că textele invocate au un rol demonstrativ, dar nu închid calea unor interferențe sau tipuri mixte, ilustrate la rîndul lor prin cîteva exemple. Vrednic de notat este și faptul că elanul teoretic al tezei nu ancorează în uscăciune, ci
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
gesturi"), Letiția înțelege, în schimb, că e legată de aceasta prin legături mai subtile ("umbrele lor mă acopereau") de felul celei prin care descoperă în sine "vocea înțepătoare a mamei" sau "așteptarea, veșnic amînată" a unchiului. Dar nu asemănările o atrag pe eroină; dimpotrivă, preocuparea ei este să fie altfel și, pentru o vreme, treptele creșterii sale sînt făcute din negații. încă de la începutul pubertății, fata se revoltă pentru că " Nu vreau să mă fac femeie ca voi!", află apoi că nu
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
lui nesmintit însemna solidarizarea cu cei cărora le datora refugiul în oaza numită Secolul 20. S-a dovedit însă absolut de neclintit când i s-a cerut, ca și lui Doinaș, să devină membru PCR. Refuzul lor vehement le-a atras amândurora "mazilirea" din funcțiile pe care le ocupau, apoi, pentru o vreme, chiar dispariția de pe frontispiciul publicației. Jurnalul lui de secretar de redacție, publicat în două volume după 1990, i-a dezamăgit pe toți cei ce așteptau de la aceste pagini
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
preferință, părțile cele mai leneșe din mine". De ce nu face să-i lucreze flerul? în aceeași zi (21 Iulie 1914!) scrie: "Azi dimineață a trebuit sa ma duc să-l caut pe Toby (cîinele) care ieri, fugise la soții Dumont, atras de cățeaua lor". La 22 Iulie, - îl interesează, în deosebi, faptul că "Basserman, traducătorul meu, a sosit cu trenul de oră șase". La 23 Iulie scrie că e obosit; la 25 Iulie a pierdut niște însemnări și, în fine, la
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
și să se descurce singură, s-au discutat mult în ultima vreme, eseistul a socotit că nu are a stărui asupra acestui capitol, dat fiind și anii lungului său exil, alții puteau fi mai informați. Pe Ilie Constantin l-a atras studiul substanței poetice, pe profile, a unei epoci scurte, dar care a înzestrat lirica română cu o serie de personalități și, în opinia sa, cu un set de remarcabile izbânzi. El însuși s-a situat printre fruntașii acelei generații - premiile
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
lasseť, în totală discordanță cu spiritul vremii și cu calitatea de membru UTM. Mă legănam în speranța că profesorul nu va observa. Eroare! A observat. Pentru însemnările Ťireverențioaseť mi-a elogiat spiritul critic, iar deviza de pe prima pagină i-a atras o clătinare din cap și un vag surîs ironic, sancționînd mai mult lipsa mea de gust decît ieșirea din canoane. Filele sînt îngălbenite, cerneala decolorată... în faptul că, pînă astăzi, caietele s-au păstrat întrezăresc o dovadă a afecțiunii pentru
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
lumina cerului ("capcană inversă"). Ultimul, dar nu cel din urmă dintre "aleși", este Macedonski. S-ar putea selecta din multitudinea de exemple cel puțin acela, cules în treacăt, din poezia Pădurea: "Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă / Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă". Oricine poate observa că atît lexicul, cît și esența bat în nuanțele îndrăgitului codru eminescian. Chiar dacă această trecere în revistă a celor nouă poeți sub zodia lui Eminescu este sumară, inegală
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
confirmată de exemplele aduse. Și o recunoaștere involuntară: manuscrisele sale fac parte dintre cele dispărute. Am și o veste bună: pregătesc o listă mult mai amplă și mai documentată a jafurilor depistate de mine. îmi permit, de asemenea, să-i atrag atenția atentului meu cititor că numele cu care autorul pe care îl admiră și-a semnat întotdeauna scrierile este V. (nu Vasile) Voiculescu. Ca și M. Eminescu, T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu. Asupra observațiilor "picante" asupra cercetătoarei care sînt
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
că uitase de colaborarea lor la Bilete de papagal, unde Aderca scrisese pagini întregi sau chiar numere întregi din revistă. Ce ne-a uimit peste măsură era teama lor de a nu face ceva care ar fi putut să le atragă persecuția autorităților. Îmi amintesc că am discutat mult despre Blecher. Nu-l citisem. Și, fiindcă nu-mi plăcea să merg la Biblioteca Academiei, unde, la Fondul Special trebuia să aștepți mult până ți se dădea o carte, o rog pe
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet poate da viață veacurilor de altădată și evoca figurile care, în aparență doar, au fost înzestrate cu putere, dar, în
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
văd în frecvența traducerilor dintr-o limbă sau alta, în interesul editurilor față de o literatură sau alta. Dincolo de acest prag, cel mai evident, există însă și alte energii subterane care blochează sau propulsează procentul de simpatie pe care și-l atrage asupra lui individul, reprezentant al unei culturi - pentru că în ultimă instanță, receptarea se face global; toate defectele unuia devin defectele tuturor, toate calitățile unuia devin calitățile tuturor și de ce să te miri că se vorbește, nu de țări individuale, ci
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
fracturist" Pulsul lui Pan, dar ei sînt încă într-o fază diletantă a șocării de dragul subversiunii, într-o formulă nedecisă a autoficțiunii furioase, între poem-proză-jurnal, cu ostentația lipsei de complexe și de complezențe, supărați pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preț atenția și recunoașterea ca artiști. Numai că scrisul tipărit e necruțător ca o oglindă măritoare, scoate ca uleiul la suprafață notele false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădește o excepțională înzestrare de romancier, chiar dacă și la
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu, e cerul, - senin sau mânios. Și toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
lumea, ci, mai degrabă, tentativă de limpezire a unui relief interior dominat de afectivitate. Laurențiu Ulici are dreptate în acest sens, atunci când notează că "un demon al singurătății, ahtiat de neasemănare și suficient sieși, dotat cu o uriașă forță hipnotică atrăsese privirea poetei de la contingent". Erosul reprezintă o temă privilegiată a universului liric al Ilenei Mălăncioiu. Poeta caută să desemneze, în versurile sale, acea zonă de nedeterminare și delicatețe în care se naște sentimentul dragostei, zonă în care dăruirea de sine
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
treaptă în alta "se articulează pe fondul de fanatism și pe frenezia instinctelor pe care le activează". Dar e greșit să credem că în numele vitalității și al instinctelor, despre importanța cărora vorbește în mai multe rînduri, Cioran ar fi fost atras numai de acele popoare care se dovedesc în culmea gloriei, dimpotrivă: "în istorie sînt importante numai perioadele de declin, deoarece numai atunci se pun toate problemele existenței în general și cele ale istoriei ca atare". Cum însă Cioran a dezvoltat
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
reală forță poetică". Unii membri ai cercului (Har. Mihailescu, Lucian Mircea) colaboraseră la presa literară interbelică și editaseră plachete personale de versuri, iar prozatorul Dumitru Almaș publicase cîteva romane. Adoptînd, în 1948, numele "Slova nouă", cenaclul își mărește numărul participanților, atrăgînd în rîndurile lui o seamă de tineri aspiranți la literatură, mai ales elevi de liceu. Cazimir participă la ședințele cenaclului din 1949, dînd citire unor bucăți în versuri ca Bobîlna, Drum nou, De vorbă cu uzina electrică, Căderea Bastiliei, Punte
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
poți fi român?" este, se știe, o parafrază după faimoasa interogație retorică a lui Montesquieu - "Cum se poate să fii persan?". Descifrând resorturile adânci ale disperării cioraniene, iscată și de relația conflictuală între identitatea personală și identitatea etnică, Matei Călinescu atrăgea cândva atenția că, la vremea sa, Montesquieu nu luase în considerare cazul în care un persan s-ar întreba el însuși pe sine, autoflagelant, cum poate fi nimic mai mult decât ceea ce este. Recentul eseu masiv al Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
ideologică ale diriguitorilor ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forțelor în echilibru, o lume bună, într-un progresiv meliorism. Autorități literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puțini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România literară", 31/1976), scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]