1,078 matches
-
zi. Se poate folosi și la inhalații, de 2 ori pe zi, ultima, seara la culcare. Propolis dizolvat În alcool sau cu vaselină, cu care se ung nările, de 2 ori pe zi. RINITA HIPERTROFICĂ ȘI ATROFICĂ Se caracterizează prin atrofia (Îngroșarea) mucoasei nazale și prezența de cruste cu miros respingător. Spălături nazale cu sare. La un litru de apă clocotită se pune o linguriță de sare de bucătărie, se lasă să se răcească, se toarnă Într-o farfurie și se
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
comprese calde, de 2 ori pe zi, dintre care una seara, la culcare. Comprese cu ceai de iarbă grasă, 100 g de frunze la o cană de apă fierbinte, de 2 ori pe zi, ultima seara, la culcare. SECHELE POLIOMIELITICE (atrofii musculare, pareze) Băi cu sare de bucătărie, 2-3 kg la o baie, la temperatura de 37-38ș C, timp de 20-30 de minute. Se face o baie pe zi, seara, la culcare. Durata unei cure este de 21 de zile, după
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
durerea de cap, mai apar și senzații de vomă, transpirații, tulburări de vedere etc. CIROZĂ HEPATICĂ: scleroza ficatului, instalată după infecția lui cronică, prin distrugerea unei porțiuni de celule active și Înlocuirea acestora cu țesut fibros, fiind urmată adesea de atrofia organului. CISTITĂ: inflamație a vezicii urinare, produsă de diferiți microbi (bacili, coli, bacili proteus, stafilococi etc) sau de unele substanțe toxice și medicamente care se elimină prin urină. CLIMATERIU (menopauză): Încetarea funcției glandelor genitale la femei, care apare În jurul vârstei
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
suplimentare prețioase, care vor completa examenul clinico-psihaitric. IV) Examenele și investigațiile paraclinice complementare ale bolnavilor sunt deosebit de importante. În sensul acesta menționăm următoarele: - Electroencefalograma și RMN care pot pune în evidență focare de iritație sau leziuni cerebrale, de diferite tipuri (atrofii, tumori, abcese cerebrale, leziuni traumatice, hemoragii etc.); - RBW este o probă prețioasă ca indicator pentru sânge sau LCR ca indicativ al prezenței unei infecții luetice; - Cariograma, formula cromozomială, poate da indicații în cazul unor maladii degenerative familiale, de factură genetică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologia demențelor: procesul de deteriorare mintală și procesul de slăbire intelectuală. Le vom analiza în continuare. Deteriorarea mintală reprezintă un deficit mintal global, tranzitoriu sau definitiv, consecutiv oricărei atingeri funcționale sau organice a creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A. Porot). Deteriorarea mintală se pune în evidență prin teste de inteligență sau prin testul vocabularului. Slăbirea intelectuală constă într-un deficit dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
terapeutice obținute însă în cazul formelor demențiale ale PGP au modificat întrucâtva aceste aspecte. Din această categorie de afecțiuni psihiatrice, cu caracter psihoorganic cerebral, fac parte următoarele afecțiuni: maladia Pick, maladia Altzheimer, maladia Creutzfeld-Jakob, coreea cronică Huntington, demența presenilă cu atrofie cerebeloasă, demența presenilă cu degenerescență talamică, demența presenilă simplă Gillespie, catatonia tardivă, maladia Parkinson, demența senilă simplă, presbiofrenia, demențele secundare (vasculare, post-traumatice, toxice etc.). Psihopatologia demențelor În evoluția clinică a demențelor se delimitează patru stadii, în raport cu tipul și gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această delimitare a cadrului involuției și senilității, putem trece la expunerea sistematică a formelor clinico-psihiatrice de demențe. 1) Demența senilă Această afecțiune psihică este caracteristică vârstei înaintate. Ea se instalează după 65-70 ani, fiind consecința unui proces de senilitate cu atrofie cortico-cerebrală difuză a creierului. Debutul clinic este de două feluri: debut clinic insidios, caracterizat prin următoarele: instalarea unui deficit progresiv de tulburări de memorie și caracter, uitări, neglijențe, indiferentism față de ocupațiile obișnuite, meschinării, egoism, neîncredere etc.; debut sub formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
general, bine conservate. 3) Demențele abiotrofice presenile Acest grup de demențe apar în perioada presenilă datorită unui proces specific de abiotrofie cerebrală, care antrenează o stare de disoluție progresivă a funcțiilor instrumentale ale limbajului, praxiilor și gnoziilor. Se constată o atrofie corticală cu predominanță lobară, ca localizare cerebrală. Din punct de vedere psihopatologic și anatomo-clinic se descriu două forme clinice: demența Pick și demența Altzheimer. Debutul clinic al bolii se situează în jurul vârstei de 45-65 de ani, sexul feminin fiind, statistic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de Pick (întâi în 1892 și, ulterior, în 1906), apoi de către Altzheimer (1911). Ea este definită ca „un tip particular de demență asociată cu tulburarea funcțiilor simbolice, apărând la o vârstă presenilă, în raport cu debutul demenței senile și este datorată unei atrofii heredo-degenerative cortico-cerebrale, circumscrisă la regiunea fronto-temporală” (H. Ey). Debutul clinic are un caracter progresiv, cu deficit de atenție, memorie și judecată. Cele mai caracteristice sunt tulburările de comportament (acte bizare), afectivitate și funcții simbolice. Bolnavul își pierde inițiativa, devine apatic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asocieri între sindromul parkinsonian (extrapiramidal) și sindromul demențial (psiho-organic cerebral). 7) Hidrocefalia cu presiune normală Această afecțiune clinică a fost descrisă de Hakim și Adams (1965) fiind caracterizată prin următoarele: demență, tulburări de mers, incontinență urinară. 8) Demența presenilă cu atrofie corticală Aceasta reprezintă o afecțiune mai rară, recent considerată ca asemănătoare clinic demențelor presenile. Este o afecțiune degenerativă care se caracterizează, din punct de vedere clinic și anatomopatologic, prin următoarele aspecte: atrofie corticală, atrofie olivo-ponto-cerebeloasă, ataxie cerebeloasă, sindrom demențial. 9
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mers, incontinență urinară. 8) Demența presenilă cu atrofie corticală Aceasta reprezintă o afecțiune mai rară, recent considerată ca asemănătoare clinic demențelor presenile. Este o afecțiune degenerativă care se caracterizează, din punct de vedere clinic și anatomopatologic, prin următoarele aspecte: atrofie corticală, atrofie olivo-ponto-cerebeloasă, ataxie cerebeloasă, sindrom demențial. 9) Demența presenilă cu degenerescență talamică Aceasta este o afecțiune complexă care se caracterizează prin următoarele tulburări: demență severă, hipersomnie, hipertonie musculară, poziție rigidă a corpului. Afecțiunea este superpozabilă pe aspectele clinice al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incontinență urinară. 8) Demența presenilă cu atrofie corticală Aceasta reprezintă o afecțiune mai rară, recent considerată ca asemănătoare clinic demențelor presenile. Este o afecțiune degenerativă care se caracterizează, din punct de vedere clinic și anatomopatologic, prin următoarele aspecte: atrofie corticală, atrofie olivo-ponto-cerebeloasă, ataxie cerebeloasă, sindrom demențial. 9) Demența presenilă cu degenerescență talamică Aceasta este o afecțiune complexă care se caracterizează prin următoarele tulburări: demență severă, hipersomnie, hipertonie musculară, poziție rigidă a corpului. Afecțiunea este superpozabilă pe aspectele clinice al bolii descrise
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exagerat, cu influență asupra țesuturilor din jur. Acest țesut cu structură mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a țesutului de origine scapă legilor care armonizează creșterea și diferențierea țesuturilor normale. Tumorile trebuiesc deosebite de alte leziuni proliferative: hiperplazia, hipertrofia, atrofia, metaplazia și displazia. Hiperplazia este o proliferare celulară în exces, diferită de proliferarea normală reparatorie sau fiziologică, determinată de o iritație continuă (epitelii) sau tulburări hormonale (prostata la bătrâni). Hipertrofia este o creștere de volum a celulelor, fără modificarea numărului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
fiziologică, determinată de o iritație continuă (epitelii) sau tulburări hormonale (prostata la bătrâni). Hipertrofia este o creștere de volum a celulelor, fără modificarea numărului lor, cu creștere de volum a țesutului sau organului indusă de tulburări funcționale (miocardul în HTA). Atrofia este o reducere de volum a organelor și consecutiv, a țesuturilor determinată, frecvent, de carențe nutriționale. Metaplazia este schimbarea unui tip de țesut diferențiat cu un altul din aceeași clasă dar mai puțin bine specializat, indusă de iritații cronice (epiteliul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
emise de Pământ sunt insuficiente într-o anumită regiune, locuitorii acestei zone sunt predispuși să dezvolte o deficiență imunitară. Ei pot avea astfel o carență electromagnetică ce poate determina schimbări importante în plan biologic. O asemenea carență poate provoca o atrofie a țesuturilor și organelor, scăzând astfel speranța de viață. Unii cercetători cred că locul unde ne amplasăm casa poate sta la originea anumitor cazuri de cancer. Nu trebuie să intrăm în panică, ci doar să fim vigilenți. Cu toate astea
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
de creștere epitelial; TGF factor de creștere transformant; ACE enzima de conversie a angiotensinei; AT receptor angiotensină; TIMP inhibitor tisular de metaloproteinază. Primul factor implicat a fost compresia parenchimului renal normal de către chiștii care cresc progresiv în volum și produc atrofie tubulară. Fără a fi exclusă această posibilitate, a mai fost invocată nefroscleroza exacerbată de hipertensiune. La aceasta contribuie fibroza interstițială ce se produce prin proliferarea anormală a fibroblastelor stimulată de factorii de creștere (FGF, PDGF, HGF) produși de către chiștii renali
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
zone diferite ale rinichilor, se observă, în stadii precoce, zone cu corpusculi renali și tubi cu structură normală, localizate între chiști. în stadii avansate, aceste arii normale se reduc; aspectul microscopic este evaluat drept pierderea parenchimului renal, cu elemente de atrofie ischemică, chiștii fiind delimitați de un perete fibros. Colorații speciale relevă îngroșarea membranei bazale delimitante a chiștilor și expansiunea masivă a matricei extracelulare (MEC), care determină o fibroză importantă. C) ULTRASTRUCTURA ȘI BIOLOGIA MOLECULARĂ îN ADPKD Cele trei tipuri de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
burete (planșa 6). Chiștii apar fuziformi sau dilatați, cu dispoziție în unghi drept/radiar pe suprafața corticalei. Microscopic, chiștii sunt dilatații ale tubilor colectori (origine în tubii colectori), tapetate de un epiteliu simplu cubic (planșa 7). Consecutiv, se poate remarca atrofie tubulară și fibroză interstițială. 4. Rinichiul spongios medular Chiștii (dilatații ale tubilor colectori) au localizare bilaterală, strict la nivelul medularei, în una sau mai multe papile; ei lipsesc din corticală. Au dimensiuni mai mici de 5 mm (diametru), sunt tapetați
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
funcției renale atât după aspirația chiștilor, cât și după excizia chirurgicală a acestora (4). Problema efectelor chirurgiei asupra funcției renale rămâne controversată. Rata deteriorării renale pare a se corela cu rata creșterii chistice, probabil datorită faptului că mărirea chiștilor determină atrofia parenchimului prin compresiune. Cu toate acestea, studii histologice efectuate de Zeier și colaboratorii (13) nu au pus în evidență atrofia prin compresiune și nici hiperperfuzia glomerulară, ce a fost asociată afectării glomerulilor restanți după ce unii au fost distruși. Având la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
rămâne controversată. Rata deteriorării renale pare a se corela cu rata creșterii chistice, probabil datorită faptului că mărirea chiștilor determină atrofia parenchimului prin compresiune. Cu toate acestea, studii histologice efectuate de Zeier și colaboratorii (13) nu au pus în evidență atrofia prin compresiune și nici hiperperfuzia glomerulară, ce a fost asociată afectării glomerulilor restanți după ce unii au fost distruși. Având la bază ipoteza că atrofia prin compresiune este o cauză de insuficiență renală la pacienții cu DPK, s-a practicat incizia
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Cu toate acestea, studii histologice efectuate de Zeier și colaboratorii (13) nu au pus în evidență atrofia prin compresiune și nici hiperperfuzia glomerulară, ce a fost asociată afectării glomerulilor restanți după ce unii au fost distruși. Având la bază ipoteza că atrofia prin compresiune este o cauză de insuficiență renală la pacienții cu DPK, s-a practicat incizia sau rezecția parțială a chiștilor proeminenți; totuși, acest tip de intervenție nu este întotdeauna eficientă, iar unii autori au remarcat că sunt astfel înlăturați
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
50% iar leziunile sunt parcelar flictenulare spitalizarea este necesară pentru o reechilibrare hidroelectolitică eficientă și controlată. Razele „X” și radiațiile nucleare dau leziuni de endarterita, cu evoluție lentă și profundă având un evantai de expresii clinice care pornesc de la discretă atrofie tegumentara ,uneori asociată cu necroza și până la transformarea carcinomatoasă (radiocancer). Etiopatogenia, fiziopatologia și evoluția clinicătotal diferite de arsuri -justifica abordarea separată a acestor leziuni în cadrul bolii de iradiere.Numai datorită eritemului din faza de debut a dermitei rădice care se
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
unda sistolică nu se mai mărește, iar lipsa de mișcare nu mai stimulează, dimpotrivă, limitează activitatea inimii, aceasta trebuie să facă deja un efort suplimentar pentru a asigura cantitatea de sânge necesară diferitelor structuri. Din acest motiv, are loc o atrofie (diminuare în volum) a mușchiului inimii, însoțită destul de des, la sedentarii tineri, de palpitații, vertije, dureri de cap, puls neregulat etc. Lipsa de mișcare poate provoca și tulburări de excitabilitate ale sistemului nervos vegetativ, ce pot duce în eroare evaluările
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
folosite să investigheze diferențele structurale și funcționale între activitatea creierului unei persoane care suferă de o tulburare și alta care nu suferă de o tulburare. Aceste tehnologii pot fi uneori folosite pentru a identifica anomalii ca și o tumoare sau atrofie severă a creierului unui pacient. Dar nu putem folosi aceste tehnologii, încă, pentru a diagnostica tulburările psihologice specifice, deoarece nu înțelegem aspectele biologice ale acestor tulburări. 2.2.4. Testele neuropsihologice Dacă există anumite probleme neurologice care-l afectează pe
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
biliare segmentare și invadarea ipsilaterală a venei porte ± atrofie lobară hepatică ipsilaterală;T3: tumoră situată la nivelul confluentului biliar + extensie bilaterală la nivelul căilor biliare segmentare cu invazia venei porte contralaterale sau extensie unilaterală la nivelul căilor biliare segmentare cu atrofie hepatică lobară contralaterală sau invazia trunchiului portal principal sau a ramurilor portale, bilateral. Autorii clasificării de mai sus au asociat cu stadiul T1, o rezecabilitate de 59%, cu stadiul T2 de 31% și cu stadiul T3 de 0%. Mediana supraviețuirii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]