5,138 matches
-
se oprește muzica. Se face brusc liniște. Într-o clipă, trupurile femeilor capătă contururi noi și încep să se arunce dintr-o parte în alta, strigând, gemând. Fiecare este cuprinsă de ceva specific, individual; una șonticăie și mișcă degetul spre auditoriu, alta își freacă pulpele lasciv cu palmele. Unele dintre aceste personaje întruchipate sunt comice, altele amenințătoare. — O, da strămoșii, începe Gittens, întorcându-se autoritar spre Jonathan. După cum spun mai multe relatări... onathan îl înghiontește, arătându-i un grup de dansatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nou veniții dau impresia de rigiditate. Femeile pe care le întruchipează au mișcări pompoase, țepene, își mișcă brațele repede spre lateral sau le țin la spate. Una ține ceva pătrat în mână, pe care-l lovește și-l flutură spre auditoriu. Altele poartă bețe pe care le presează de umeri sau imită cu ele puștile. — Dumnezeule, rostește Gittens. Cred că ăștia suntem noi. Nimeni din Fotseland nu poate spune exact când au sosit spiritele europenilor prima oară. Au mai venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un ordin. Părăsind scena în marș forțat, un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
personajului închipuit de aceste prea amabile cuvinte îi voi rămîne dator multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aceea îl și porecleam Hant, fapt care îi făcea plăcere Pronunțînd corect cuvîntul, dovadă că citea broșurile cu rîvnă, odată secretarul îmi ceru o recenzie. Am propus subiectul Robinson Crusoe. În timp ce vorbeam, Costică trăncănea ca o țarcă făcînd ordine în auditoriu. Cînd am terminat, luă cuvîntul. „Am ascultat cu atenția recenzia tov profesor din care ar trebui să luăm lămuriri că, în trecut, țăranii trăiau greu, dar astăzi, prin grija partidului, vom avea gospodărie colectivă, unde trebuie să muncim ca s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
arma în mână pentru Reîntregirea României. Atunci, chipul lui se transforma și ne împărtășea tuturor emoțiile prin care trecuse pe frontul de la Mărășești. Serbări școlare ca la Priponești rar se puteau întâlni prin vecinătatea satului nostru și tocmai de aceea auditoriul îl constituia nu numai aceia care aveau norocul să ocupe un loc în sala de festivități, ci și aceia din afară, care ascultau manifestările de suflet din afara sălii, cu ferestrele larg deschise. Așa mi-l reamintesc după atâția ani, așa cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unele momente aplaudate - sper să nu fi fost de complezență. Mi-am expus clar părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea lui Ion Antonescu. Cred că m-am exprimat clar, că nu m-am intimidat de auditoriu, bâlbâindu-mă. După aceea a derulat filmul, Oltea Rășcanu având rolul preponderent al comentării, care din păcate nu s-a prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite etape ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
într-un fel foarte incitant. Ce noroc aveam că purtam o fustă așa de scurtă. Din capătul cel mai depărtat al mesei, mai multe capete ne priveau cu interes. Dacă Neil nu avea grijă, era în pericol să-și piardă auditoriul pe care-l captivase până atunci. Am strâns din dinți și am încercat să comunic telepatic cu toate puloverele maro. Plecați. Dacă vreunul din voi se apropie de mine acum, îl omor. Și, în mod straniu, în afara momentului când Fergus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte bine. Inițial, un câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
garanție din partea germanilor. La ora 21, postul de radio Berlin transmite propuneri, cu totul rezonabile, de altfel. Planul, se afirma în comunicatul german, fusese respins de polonezi. Dar polonezii nici nu văzuseră aceste propuneri...“ Degeaba încerca oratorul să vadă reacția auditoriului, degeaba stăruia colega Gina de la recepția hotelului TRANZIT să citească masca profesorului, vineri, la ora 11 și patruzeci și șase minute șase secunde, când Tolea rememora, preocupat, privind panoul cheilor din fața sa, secvențele ultimei întâlniri cu vecinul Gafton. Nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să remarce finele accente și artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine știe, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încerc să nu mă simt descurajată. Mă forțez să merg la soția domnului Zhao, Yu Shan, ca să o implor pe ea. Își joacă rolul cu pasiune. Povestește despre chinul ei, își arată păduchii din păr și bășicile de la picioare. Înduioșează auditoriul. Nu plânge, zice Yu Shan. Nu-ți face griji. Știu pe cineva care s-ar putea să-ți fie de ajutor. Lasă-mă să mă ocup de asta și o să te caut în câteva zile. Yu Shan îi găsește fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prin minune încărcată cu energie și toate nemulțumirile mele dispar. Îmi spun că lipsa de voință a dus la mai multe eșecuri decât a dus lipsa de inteligență sau capacitate. Mă forțez să cunosc oameni, ca să-mi pot face reclamă. Auditoriul meu trebuie să știe că am un suflet și că trăiesc pentru un țel. Fata e dezamăgită de contactele sale. Nu mai vrea să-l vadă pe domnul Shi. Se trezește că-și pierde timpul alergând dintr-un loc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
hârtie. Mulțimea, inclusiv Fairlynn, își notează discursul lui Mao. Fata nu scrie. Ea memorează spusele lui Mao, și cele rostite, și cele nerostite. Își pune talentul la lucru. El pășește încolo și încoace pe scenă, bea ceaiul și așteaptă ca auditoriul să-și ridice capetele din carnețele. Nu are tipar, nu are ziare. Se bazează pe viul grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rolul ei, devenind una cu el. Curând, nu mai e nici o diferență. Nu-și mai poate deschide gura acum fără să amintească faptul că Mao, Marele Salvator al Poporului, este în pericol. I se pare că fraza o leagă de auditoriu - eroina își riscă viața pentru legendă. Se emoționează ea însăși atunci când repetă replicile. Ea este, din nou, peștera lui Mao; ea îi simte, din nou, mâinile strecurându-i-se pe sub cămașă; și pasiunea își croiește, din nou, drumul înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rămas părinții, frații, fata de care eram Îndrăgostit. Pietroasă, aspră-i Ithaca, dar ca mamă bună crește feciori voinici./ Și-apoi nimic mai dulce ca țara ei nu pot vedea pe lume... Profesorul recită, gesticulează, se simte largul lui În fața auditoriului tânăr, a doua lui familie. Sau chiar prima, cum Îi reproșează Christa? — ...Știți, dragii mei, desigur, de unde este citatul... S-a făcut liniște, ca În clasă. Cariera lor științifică a avut nevoie de matematică, chimie și multă biologie, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bine! Dar mi-e teamă că o să vă supere vorbele mele. Sunt doar un simplu valet. ― Dar spune o dată, omule! ― Cum doriți! Julien își împreună mâinile, ca un veritabil academician pregătit să facă o importantă comunicare în fața celui mai select auditoriu. Excelență!... Madame mi s-a părut a fi o femeie care știe să se joace cu ouăle fără să le facă omletă - hm, hm! - decât atunci când vrea ea. Cam așa văd eu lucrurile. Vă rog să mă scuzați, monsieur le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil de reacție, scheunatul nu mai avea nici un haz. Urcă pe scaunul din spatele biroului. Se suci, se învârti, încercând să scape de mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal respingător! Pha!... Sări mai sus, se adună colac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
secretarul său, care i se alătură grăbit, desface legătura de piele și Îi Întinde teancul de hârtie. Sabbah Începe să citească. Primele pagini nu sunt, conform tradiției, decât mulțumiri, adresări pioase, citate savante, pagini elocvente bine Întoarse din condei, dar auditoriul așteaptă mai mult. Hasan ajunge acolo: Am putut să calculez cu exactitate, declară el, ceea ce a raportat vistieriei sultanului percepția fiecărei provincii, a fiecărui oraș important. Am prețuit, de asemenea, prada luată de la dușmani, și știu acum În ce mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-și asemuiască fapta cu pribegia la Medina a Profetului, iar suferințele poporului - cu acelea ale lui Husein, fiul Imamului Ali, a cărui pătimire reprezintă echivalentul musulman cel mai apropiat Patimilor lui Christos. În grădinile legației, bocitoare profesioniste, roze-khwan, povesteau auditoriului despre suferințele lui Hussein. Oamenii plângeau, se flagelau, se lamentau fără reținere În legătură cu Hussein, cu ei Înșiși, cu Persia, pierdută Într-o lume ostilă, azvârlită, secol după secol, Într-o decădere fără sfârșit. Prietenii lui Fazel se țineau la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar o democrație foarte tânără. O umbră de mister, o boare de solemnitate, o privire spre Fazel ca să se asigure că fraza nu-l deranja. Apoi a continuat: — Eram, acum câteva zile, invitatul Clubului democratic din Teheran, am exprimat În fața auditoriului meu profunda simpatie pe care o nutresc pentru Revoluția constituțională. Acest sentiment e Împărtășit de Președintele Taft și de Mr. Knox, Secretarul nostru de Stat. Trebuie să adaug că acesta din urmă este la curent cu Întrunirea noastră de astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ale acestui număr”. „E voie?” Era vocea lui Diotallevi, care intrase În spatele nostru, pe neauzite, ca un templier din Provins. „Pâine pentru dinții tăi”, zise Belbo. Îl prezentă rapid, colonelul nu păru excesiv de tulburat, dimpotrivă, dădea impresia că dorește un auditoriu numeros și atent. Continuă să interpreteze, iar Diotallevi saliva la delicatesele acelea numerologice. Gematrie pură. „Ajungem la sigilii: șase lucruri intacte cu câte un sigiliu. Ingolf găsește o casetă, evident, Închisă cu un sigiliu. Pentru cine a fost sigilată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă mine, chiar este cine spune că este! Arătați-i respectul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vizita acelui negustor de jucărele, armonia din gașca noastră s-a dus, încet-încet, pe apa sâmbetei. Mimi, Lumpă, Luță și Mațaganul mai ascultau doar cu o ureche poveștile Mendebilului, care și el, cum am observat curând, începuse să-și neglijeze auditoriul. Stătea mai departe pe tronul său de beton, dar nu mai povestea lucruri noi, ci o luase de la capăt cu cavalerii Mesei Rotunde. De multe ori se oprea, incapabil minute întregi să-și amintească vreun cuvânt. Atunci își ațintea privirile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avut o strângere de inimă amintindu-mi acel atât de mal à propos discurs pe această temă ce l-am ținut în obositoarea după-amiază de acum doar zece zile, dinaintea sindrofiei. Penibilă nu mi-e amintirea celor rostite, ci a auditoriului ce îl găsisem... Titi Ialomițeanu ! Privind harta pe care am instalat-o în salonaș și pe care seara, de obicei, fixăm cu stegulețe înaintarea în Transilvania, ne-am neliniștit amândoi deodată, sărindu-ne în ochi imensa lungime a frontului românesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]