2,315 matches
-
În mijloc. Ușa se Închide și nervozitatea mă copleșește din nou. Ăsta e momentul. În cele din urmă, iată că a venit. Jack și cu mine. Singuri Într-o cameră. Cu pat. În acest moment, mă zăresc Într-o oglindă aurită și Îmi stă inima de jenă. Uitasem că am pe mine costumul ăla idiot de Albă ca Zăpada. Sunt roșie la față și plină de pete, am ochii ieșiți din orbite, părul Îmi stă În toate direcțiile și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ridicat capetele, încercând să reînnoade o conversație compromisă, și a trebuit iar să se întrerupă când Francezul și-a aprins o țigară din pachetul albastru de Gauloises. Noul venit se poartă cu țeasta rasă ca-n palmă, ochelari cu rame aurite, iar buzele lui subțiri, printre care strecoară cafeaua îndoindu-le înăuntru, denotă un ins greu abordabil. În realitate nu vorbește ca să nu se vadă cât e de beat, cum i se limbă plimba-n... apucă să-mi șoptească Tanger. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Și așa ceva chiar că n‑am mai vaăzut niciodată. Locul e absolut imens, cu podea de marmură, scară dublă și un pian uriaș pe o platformă. Pereții tapetați cu mătase de culoare deschisă sunt decorați cu tablouri enorme cu rame aurite, iar pe piedestalurile de peste tot sunt aranjamente florale în cascadă, cum n‑am văzut în viața mea. Femei în haine scumpe, subțiri ca niște scobitori, vorbesc însuflețit între ele, chelnerițele oferă șampanie, iar o fată cu o rochie vaporoasă cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oraș în oraș, un parc vast, înconjurat de ziduri înalte și care adăpostește birourile guvernamentale și un număr de palate splendide. Palatul nostru a fost proiectat în dinastia Ming, construit în 1368 și finalizat în 1644. Are acoperiș cu plăci aurite, coloane groase din lemn și ziduri înalte din piatră de un roșu închis. Ornamentele masive sunt pe tema armoniei și longevității. Sunt făcute cu desăvârșit meșteșug, cu detalii meticuloase. În vreme ce cabinetul său se pregătește de înființarea republicii, soțul meu încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Este încrustată de sus până jos cu cărămizi smălțuite, de culoare albastră, verde și galbenă. Multiple sculpturi ale lui Buddha înfrumusețează zidăria. Pagoda e așezată pe o platformă de piatră albă și este încoronată de un turn cu vârf ascuțit, aurit. Vântul poartă un sunet melodios. Mao se uită în sus. Din vârful pagodei sunt atârnați copoței din bronz. Ea vine alături de el. Ștergându-și fruntea umedă, îl laudă pentru sănătatea sa. El nu face nici-un comentariu și intră în pagodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ce nu? -, să meargă și el la curvele de la Crucea de Piatră, unde rămăsese singurul din clasă care nu a pus piciorul. Sau poate singurul care avusese curajul să o mărturisească. Evita să-și zărească În imensa oglindă cu ramă aurită fața roșie, posacă, privind În jur, Încruntată. Singurul costum de ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Boierii continuau să sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fericită a tonurilor roz-violet-aurii reușea să estompeze rigiditatea formei, conferindu-i un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
focului, Ledoulx tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fuoco? ― Răbdare, nepotache! Toate la timpul lor. Acum pot să-ți spun doar că la masă zeița va sta între mine și prinț. Pe tine te-am ancorat între divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă de înaintare, iar ninsoarea nu făcea decât să-i desăvârșească efectul de plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i râsul, Marioritza rămase fără suflare. Întrezărise imaginea unor cai trecând ca o ninsoare orizontală prin amintirea unei dimineți de iarnă. Și, ca în clipa unei magii, pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor, puritatea lor îndrăzneață dizolvau, anihilau orice prejudecată. La primele acorduri ale muzicii, cei doi parteneri de dans și-au pus măștile aurite. Bătrânețea și tinerețea, iarna și primăvara, renunțarea și iubirea. Dansul lor evoca toate acestea, cu o mare expresivitate din partea domnișoarei Nanone. Astfel încât, în mod firesc, spectatorii aplaudară doar tinerețea, primăvara și iubirea. Mici buchete zburau din toate părțile spre podium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai fi avut timp să savureze nimic, ci ar fi sărit ca ars. PAGINĂ NOUĂ 10 Manuc scoase pumnalul din teaca lui aurită. Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi, îmbrăcați în costume naționale sau în veșminte de eunuci, de baiadere sau brizeide, aveau grijă de dorințele tuturor, aducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
roiesc în jurul tău mai mult ca oricând? În fiecare zi primești dovezile lor de iubire. Coșuri cu flori, colivii aurite cu porumbițe în gulerașe de dantele, pomiere de zahăr cu tot felul de amorași, fluturi sau peștișori, lădițe din tombac aurit cu artificii și fel de fel de surprize comestibile, aromitoare, mișunătoare sau zburătoare, serenade cu lăutari, ca să nu mai pomenesc și de stolurile bilețelelor parfumate purtând desene elocvente și versuri duioase... Drept să-ți spun, mai multă imaginație și atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochilor pătrunzători. O privea atent. O aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu a venit și e puțin probabil să sosească în următoarele zile, săptămâni sau luni, fiind prea ocupat cu războiul. Am mai aflat că pe un biet bordei din portul Chilia s-ar fi pus o firmă dichisită cu litere aurite a nou-înființatului viceconsulat rus. Destul că, tot de atunci, vasele comerciale și de război ale țarului au drept de liberă circulație pe Dunăre, până la gurile Prutului. Invadați și respinși de ruși din toate funcțiile care li s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și pe casele de locuit... Tablă de aramă, oameni buni! - Dacă nu ne ocupau Rușii, În ’40, zice mama, ar fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ocazia să constate că și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de trupuri de femei goale, întinse la soare, cu pielea aurită, uneori de culoarea aramei și chiar roșie pe crestele culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi, picioare ce nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe fotoliu. — Dezbrăcați-vă, îi spuse Mirela. O să vă încălziți... Ea doar se descheie la haină și-i ceru o scrumieră pe care o puse pe geantă. Prinse să pufăie dintr-o țigară cu filtru alb, scoasă dintr-o tabacheră aurită, pe care o înfipse într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le poți reproșa o nimica toată ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rupt-o și mi-o Înmână. Am luat-o cu un gest automat. Fila era din hârtie gri marmorată și părea a fi scumpă. — Și-am să-ți dau și o carte de vizită... Reintroduse agenda și scoase un portcard aurit. Printr-o manevră de expert, eliberă cu o smucitură ușoară una dintre cărțile de vizită, folosind unghia arătătătorului, și mi-o puse În palmă. — Lucrezi la ceva În prezent? — Da, uitați..., am indicat eu către masa de bucătărie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe aripi aurite, plănuiești În fine severa rațiune critică după fericirea de la-nceput. Și iat acum cefac, iau acst paragrf de treatologii ortigrfice și comand mașinii csă cipieze și să srsteze În memoria de trecere și apoi să-l făcăsăreapră din ael limb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]