1,337 matches
-
de o demnitate mai profundă. Wabi pune accentul pe un simț funciar al tristeții calme (blînde, liniștite) și pe refuzul strălucirii (prețiozității, stridenței, excesului). În cele din urmă, ea adaugă Însingurării senine o asumare a precarității și gustul pentru viața austeră. Voi Încerca În continuare să găsesc care sînt modalitățile tehnice prin care singurătatea se face prezentă sau sugerată În poemele haiku scrise În limba română. Cu un pas Înaintea singurătății este mai totdeauna absența unor lucruri. Ele lipsesc vădit din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scenă, o Înscenare. Odată ajunși În fața imaginilor pe care le evocă textul, importantă devine activitatea exploratorie și imaginativă În contact direct cu ele, activitate care ne dezvăluie, pe calea sensibilității (care nu verbalizează), sensurile poemului. Textul unui haiku este deci auster și arid stilistic, neînsemnat și nepretențios, umil pînă la estompare și uitare În spatele sugestiilor pe care le-a declanșat. De ziua muncii - la soare uscându-se pielea unui cal Șerban Codrin De ziua muncii este o menționare uzuală, comună a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care împinge la eliberarea de orice religie ateismul, stadiu suprem al teologiei -, sentimentul artistic poate merge cu ameliorarea până la a dori dispariția "artei", a trusei ei anecdotice și a "migălelii" ei. În punctul cel mai sofisticat se impune cel mai auster. Când arta modernă, de pildă, le descoperă pe cele primitive, arta din Africa și Oceania, geometrizarea formelor și ritmurilor vizuale prefigurative, își recapătă elanul pentru un nou început. Un ciclu este împlinit când fabricantul de imagini, care fusese vag vrăjitor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
desenată), lintoul, fresca. Evul Mediu a fost în mult mai mare măsură o "civilizație a imaginii" decât era noastră vizuală, iar vârsta clasică l-a acoperit cu pagini cenușii. Până la apariția litografiei în secolul al XIX-lea, cartea elitelor este austeră. Cartea nobilă nu admite portretul autorului (Boileau nu-și ilustrează Arta poetică). Imaginea se mută atunci, pe plan social, în jos. Este o regulă: dacă idolul este egalitar și chiar colectivist, imaginea de artă apare în societăți cu accentuate clivaje
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
putea lipsi, în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc o poartă printre suferințe crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
putea lipsi, în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc o poartă printre suferințe crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să fie și o lume mai pașnică. 10. Țările cu guvernări democratice tind să fie mai prospere decît țările cu guvernări nedemocratice. Pînă acum două secole, printre filozofii politici exista convingerea că democrația se potrivea cel mai bine unei populații austere: se credea că luxul era o marcă a aristocrațiilor, oligarhiilor și monarhiilor, însă nu și a democrației. Cu toate acestea, experiența secolelor al XIX-lea și al XX-lea a demonstrat exact contrariul. Democrațiile erau prospere, iar prin comparația în
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Radu Anton Roman, un unicat, iar aceasta nu se datorează numai specificității peștilor folosiți sau faptului că se acrește (cu oțet sau, într-o variantă „târgoveață“ deosebit de interesantă, cu zeamă de varză), ci mai ales simplității sale: este cea mai austeră zeamă de acest fel, una în care esențele de pește nu sunt afectate de gustul altor ingrediente. Iată un exemplu de preparat culinar în care lipsa diversității este benefică. Dacă peștii nu ar fi eviscerați și dacă apa nu ar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și nu vrea ca această mulțime să-i poată cere socoteală într-o zi pentru ceea ce a învățat-o. Și poetul este responsabil de suflete. Nu trebuie ca mulțimea să iasă din teatru fără a duce cu ea vreo învățătură austeră și profundă. De aceea speră el, cu ajutorul lui Dumnezeu, să nu expună niciodată pe scenă (cel puțin atât timp cât vor dura vremurile serioase în care ne aflăm) decât lucruri pline de lecții și de sfaturi." Mulți romantici, în special cu ocazia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
toate contrariile, un amestec de mult rău și de mult bine, plin de geniu și de meschinărie; un fel de Tiberiu-Dandin tiran al Europei și jucărie a familiei sale; bătrân regicid umilind ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și sumbru în moravuri și întreținând patru nebuni de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pe marginea drumurilor. Poarta castelului era dotată cu interfon. Apăsă pe buton și se anunță. Porțile se deschiseră încet. La castel o întâmpină o femeie înaltă într-un costum Channel albastru, cu părul blond ca mierea, prins într-un coc auster în vârful capului și cu o pereche imensă de ochelari de soare Jackie O înfipți lângă coc. Ce faci? zise ea vioaie. Eu sunt Lorelei. Nieve, care până atunci comunicase cu ea numai prin e-mailuri și care se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
doilea rând îl iau ca ucenic al meu, ajutor, copilul spune da și firescul răspunsului lui îmi place încât îmi vine să-l strâng în brațe, dar îmi opresc la timp efuziunile sentimentale la vederea chipului său asprit de viața austeră de la mănăstire, îmi ajunge Daniel aproape până la umeri și eu știu numai privindu-l că, așa plăpând cum pare la trup, va fi pentru mine mai mult decât canalul colector și purificator al murdăriilor mele sufletești, un înger de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la ochi. Sunteți o sursă de inspirație pentru noi toți, așa să știți. — Te urăsc. Dar Logan zâmbea când i-o spuse. Îi era mai ușor să se gândească la agenta Watson ca fiind Jackie dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace o jachetă groasă cu căptușeală. Măcar unul dintre ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tuturor acelor lucruri era poporul roman. În timp ce întreprindea această operațiune imobiliară publică, Augustus, un sublim artist al politicii, se arăta modest și discret în ce privea reședința sa privată: încăperi puține, nu foarte mari, care îi aparținuseră senatorului Ortensius, pardoseli austere cu mozaic alb și negru, fresce simple, cu structuri geometrice. Încăperile acestea se învecinau cu ceea ce arheologii numesc astăzi „casa Liviei“ și care în realitate a fost casa lui Claudius, primul ei soț, pe care l-a părăsit. Acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici și filosofi sau negustori de dincolo de marea Arabiei, cu mătăsuri, obiecte de fildeș și perle, ori plante rare din Africa și Asia pentru grădinile ei, balsamuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus descoperi într-o mică încăpere un templu domestic, un lararium, așa cum se obișnuia la Roma din vremea Republicii. Deschise ușa. Nu era un lararium. În penumbră, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Seneca la rangul de quaestor la Roma și nu-și închipuise că acesta, în loc să-i fie recunoscător, nu avea să i-o ierte, pentru toate secolele ce aveau să vină. În spatele său, senatorul Sextius Saturninus - ce provenea dintr-o familie austeră, republicană, cu oameni care își riscaseră viața în lupte - murmură revoltat: — În aceste palate nu s-a văzut niciodată, din vremea în care Augustus le-a construit, o dezordine ca aceea din ziua de azi. În realitate, ani la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie evocată de-a lungul secolelor. Scrierea istoriei consta adesea în reluarea unor mituri, a unor citate sau în copierea unor texte. În plus, era o activitate masculină; glasurile femeilor erau înăbușite cu dispreț. Zeci de istorici solemni și austeri, orbi în fața contradicțiilor, au descris acea perversă tragedie a regimului ca pe o pedeapsă obligatorie aplicată de un tată nobil fiicei sale „desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi portul din insula numită azi Ventotene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și pură; trebuia să-l vezi la lucru. Fiecare dintre acele disertații era un întreg curs de logică inductivă, un monument la fel de minunat ca opera lui Lionnet despre omida salciei, și o mostră, mai cu seamă, de ceea ce însemnează iubirea austeră pentru Sfântul Adevăr. Fugea de ingeniozitate ca de ciumă și credea că doar obișnuindu-ne să respectăm divinul Adevăr, chiar la scara cea mai mică, îi vom putea aduce cultul cuvenit la scară mare. Pregătea o ediție populară din Calila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul pătat de sânge, iar acum putem deschide un capitol nou, face un compromis și trece la fondul povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prima experiență În domeniul dureroasei boli, provocat probabil de Întâmpinarea noului an cu pahare de punch fierbinte la Întâlnirea cu prietenii din casa lui Gosse. În astfel de ocazii, Gosse era Întotdeauna darnic cu băutura, vrând fără Îndoială să compenseze austera abstinență care Îi caracteriza educația. Imobilizat În casă, Îi scrise amicului său, doar pe jumătate În glumă: „Am impresia că acesta este Începutul sfârșitului“. În aprilie avea să Împlinească cincizeci de ani. Chiar și În varianta cea mai optimistă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Elmer Gantry. La patru ani după ce-i adusese ploaia Katharinei Hepburn, The Rainmaker Îi va aduce premiul Oscar pentru scenariu lui Richard Brooks, prin simpla schimbare a numelui, În Elmer Gantry (1960). Scenaristul fiind și regizor, filmul a ieșit echilibrat. Auster, impresionant, deși cu o imagine alb/negru nu atît de splendidă ca În Maica Ioana a Îngerilor (1961), mai ales că-n al doilea caz este color iar Kawalerowicz, polonez. Elmer: un comis voiajor dat afară de la teologie fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că sfinții, fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciorbă de potroace, mămăliguța rafinată pentru doamne, vinul fin puterea boului pentru domni și veselia ce-a cuprins tot orizontul care se bucura și el, pînă-n satele vecine. Pe ultima pagină apare mireasa cu tiară și sanda lîngă un titlu auster: „O mireasă e cu atît mai frumoasă cu cît poate ascunde mai puțin privirilor”. Nu „cu cît poate ascunde mai mult”. La prima vedere pare o impardonabilă greșeală de corectură, la a doua, Începi să vezi prin țesătură, prin irizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi mistuiți În cuptoarele unor căsătorii aproape mixte. Ce mi-a sărit În ochi cel mai clar În Belgia, monarhie constituțională, o țară bogată fără ostentație și-așa mai departe, au fost bisericile, luminate de reflectoare cu filtre oranj noaptea, austere ziua, și, cum spuneam, lumea, farmecul flamanzilor. Am stat de vorbă cu profesori, primari, medici, avocați, un scriitor, vînzători de țigări, șoferi, copii și studenți, am discutat fără complexe, Într-o franceză aproximativă, naturalețea lor te dezinhibă instantaneu, sînt fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]