18,017 matches
-
din acest poem, cu întregul său imaginar candid-exploziv, este un personaj creat de imaginația autoarei. Așa cum Roxana Sicoe-Tirea nu poate decât să deslușească o parte din gândurile aflate în spatele poveștilor bunicului, noi nu putem ghici toate intențiile de comunicare ale autoarei. Tot ce ne rămâne de făcut este să reinventăm lumea poemului în funcție de propria noastră imaginație. Poemul Roxanei Sicoe-Tirea are conștiință de sine, el trimite cu gândul mai degrabă spre poezia optzecistă decât spre cea milenaristă de care aparține, biologic, autoarea
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
autoarei. Tot ce ne rămâne de făcut este să reinventăm lumea poemului în funcție de propria noastră imaginație. Poemul Roxanei Sicoe-Tirea are conștiință de sine, el trimite cu gândul mai degrabă spre poezia optzecistă decât spre cea milenaristă de care aparține, biologic, autoarea. "tu ai spus: Ťar fi trebuit să mor în flăcăriť/ eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
through literary and policing practices", în care jumătate din articol se ocupă de relația dintre estetică și politica alienării în "Jurnalul fericirii" și în "Monologul polifonic" ale lui Nicolae Steinhardt, în contextul Est-european al problemei (Brecht, Shklovsky, Brodsky etc.). Aceeași autoare a publicat în "Comparative literature" 56, 2004, p.243-261, un articol despre impactul poliției secrete în viața literară, în Uniunea Sovietică și în România. Mariana Tuțescu este membru în Comitetul științific al revistei "Revue de linguistique romane" publicată la Zürich
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
de original! Cum de la DILEMA la DILEMATECA nu faci decît un pas de două silabe, Cronicarul a citit-o și pe aceasta din urmă (nr. 4, august) și recomandă documentul publicat de Ioana Popescu: o scriere inedită a Irinei Nicolau, autoarea, între altele a siglei Colegiului Noua Europă, lebăda în zbor peste continentul nostru, siglă pe care a confecționat-o, cum rezultă din text, împreună cu "Marina" (dna Marina Hasnaș). Dilemateca publică și fragmente de romane aflate în lucru. Primul și cel
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
o au de îndurat femeile care își asumă rolul de unic părinte al copiilor lor, discriminare impusă de tiparul patriarhal al unei societăți tradiționale cum este cea românească -, cu toate acestea Familia monoparentală conține în subsidiar toate elementele teoriei feministe. Autoarea își definește precis conceptele de bază de care face uz în lucrarea domniei sale: familie monoparentală, drepturile părinților naturali, discriminarea de gen, dependența de statutul bunăstării, protecția socială a maternității, relațiile de putere sau patriarhatul ce domină încă structura societăților moderne
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
psihologică, adică fără un fel de preschimbare lăuntrică în urma căreia femeia își va schimba radical optica despre lume. E vorba de desființarea unor mituri pe care tradiția i le-a întipărit în minte cu scopul de a o aservi. Potrivit autoarei, una din trăsăturile dominante ale culturii europene este că, sub cuvînt că proslăvește calitățile ființei feminine, preschimbă aceleași calități în tot atîtea surse ale robiei psihologice. Femeile devin astfel victimele unei tactici subtile prin care bărbații, măgulindu-le, flatîndu-le și
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
în România, lucrarea lui Carmen Popescu Le style national roumain. Construire une Nation ŕ travers l'architecture 1881 - 1945 reprezintă cu certitudine o operă de referință pentru istoria arhitecturii românești. Cercetător asociat în cadrul institutului "André Chastel" (Université Paris IV - Sorbonne), autoarea reia în acest volum, într-o formulă condensată, teza de doctorat susținută în decembrie 2001 sub conducerea lui Bruno Foucart. Bine structurată și atent construită, cartea se adresează deopotrivă specialiștilor, dar și publicului amator, captivat rapid de textul ce îmbină
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
epopei fondatoare. În capitolele introductive (Avant - propos și Architecture et identité), Carmen Popescu își enunță scopurile și își explicitează demersul, în contextul unui interes tot mai pronunțat pentru acest tip de cercetare. Mai mult decât o lucrare de istoria arhitecturii, autoarea își propune să realizeze "un exercițiu de istorie culturală" (pag. 13), în care arhitectura este analizată în relație cu diferite ideologii (profesionale, filozofice, politice), fiind înțeleasă "ca un instrument al identității" (pag. 13); de asemenea, prin acest studiu de caz
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
își justifică astfel și delimitările temporale: în 1881, România devenea regat după ce își obținuse independența; anul 1945 marchează instaurarea regimului comunist. În ceea ce privește alegerea termenului de "stil național (românesc)" în detrimentul altor formule (ca, de pildă, binecunoscuta expresie "stil neo-românesc"), iată explicația autoarei: "Ťnațional (românesc)ť pentru a pune în valoare atașamentul său ideologic, Ťstil ť, pentru a respecta imaginea pe care o aveau despre această arhitectură creatorii săi"(pag. 22). Dificultățile demersului se constituie în tot atâtea provocări: inexistența unui studiu sistematic
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
luată în considerare în acest sens, motivul principal constituindu-l criticile și discuțiile aprinse stârnite de lucrările de restaurare întreprinse la câteva monumente de arhitectură religioasă (biserica episcopală de la Curtea de Argeș, biserica Sfântul Nicolae de la Iași, biserica Sfântul Dumitru de la Craiova...). Autoarea ne aduce însă în atenție realizarea palatului episcopal de la Curtea de Argeș, unde arhitectul francez propune o modalitate coerentă de reînnoire a tradiției locale, în acord și cu biserica restaurată; proiectul său din 1885 îl devansează cu un an pe cel al
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
lucrării arhitectului francez, propunerea sa pentru o arhitectură națională rămâne fără impact aparent". (pag. 77). Carmen Popescu nu pledează în mod deschis pentru o reabilitare a lui Lecomte de Nou˙, ale cărui "restaurări" controversate în epocă (și asupra cărora, totuși, autoarea preferă să nu insiste) sunt astăzi cu atât mai mult criticate; în mod subtil, ea încearcă să asocieze măcar o nuanță pozitivă acestui nume. "Fără a judeca legitimitatea criticilor, discutabile în mare parte, trebuie să recunoaștem că dezbaterile provocate de
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
o conștientizare a valorilor trecutului și, astfel, la dezvoltarea ideologiei stilului național și a succesului său la public." (pag. 69) În același timp, "numărul celor ce s-au inspirat din demersul său fără să recunoască, nu este nesemnificativ" (pag. 70); autoarea îi indică aici pe Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Constantin Iotzu și câteva dintre proiectele lor de edificii religioase.2 Un rol esențial în afrmarea stilului național îi revine comenzii publice; treptat, noul stil se impune tot mai curajos pe scena
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
în afrmarea stilului național îi revine comenzii publice; treptat, noul stil se impune tot mai curajos pe scena publică, bucurându-se de o recunoaștere tot mai largă; expresiile sunt încă diferite, ca și căutările arhitecților; de aici și unele discordanțe. Autoarea reușește însă să redea acestă varietate a formulărilor, din care se va sintetiza curând o imagine unitară, coerentă. Un capitol special este dedicat Expoziției generale române din 1906 (Exposition générale roumaine de 1906); ideea organizării acestui eveniment de proporții a
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
brusc că suntem în 2006, la 100 de ani de la acest moment, și că probabil evocarea lui Carmen Popescu reprezintă una dintre puținele modalități de celebrare a evenimentului și de salvare de la ștergerea din memoria colectivă; din această perspectivă, demersul autoarei se constituie într-un admirabil act de recuperare și de revalorificare a unui trecut nu foarte îndepărtat, dar deformat și condamnat la uitare de istoria scrisă în aproape 50 de ani de regim comunist. De la afirmare la consacrare 1906 - 1918
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea mai exactă. (...) Ceea ce se petrece după abolirea Regatului și instaurarea Republicii, este o altă Istorie." (pag. 351). Deși autoarea sintetizează sistematic informația la sfârșitul fiecărei părți, multe dintre ideile enunțate în capitolele introductive pot servi deopotrivă ca repere, orientând și facilitând lectura, dar și drept concluzii. Pentru studiul istoriei arhitecturii românești, demersul lui Carmen Popescu capătă funcție dublă: pe
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Creația se află la antipodul existenței ca atare, manifestându-se în punerea în paranteză, secătuirea, sacrificarea acesteia. A fi artist înseamnă a avea curajul de a-ți jertfi condiția de om. Ceea ce e de presupus că destui autori simt difuz, autoarea Călcâiului vulnerabil afirmă peremptoriu: "Scrii, fiindcă, pentru a scrie, ai renunțat la nenumărate bucurii, ai redus fără milă tot ce s-ar fi putut opune, chiar și numai virtual, acestei operații aproape magice, acestui act aproape ocult; ai renunțat, de
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o femeie să seducă un bărbat și să îl rețină preț de un răstimp destul de lung încît cartonul să fie desenat și tapiseria să fie țesută, e
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
unor copii cuminți. Pe de altă parte, maturii sînt la mîna celor mici (și puțin cuvîntători cu adulții), pierduți și ineficienți. Hazardul își joacă rolul real doar apropo de ei, puștanii par a fi imuni în fața lui. Iată ce zice autoarea, iar filmul îi dă dreptate: "mă interesează oamenii care vor să se apropie unii de alții - un cartier, o familie, un cuplu - dar care nu au mijloacele pentru a face acest lucru. Unele din cele mai eficiente ritualuri care țin
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
analiza și evaluarea politicilor publice bazată pe elemente tehnice (cartografierea mecanismelor legislative și instituționale) cu o tentativă de identificare a unor elemente mai profunde și mai puțin vizibile, cum ar fi valorile și obiectivele latențe" (p. 29). Din acest unghi, autoarea afirmă că politicile de gen din acea perioadă valorizau egalitatea de gen ca armă ideologică și economică dar că ele nu urmăreau calitatea vieții femeilor, fiind utilizate doar ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. În "Gen, revoluție și război
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
intruziune a statului în sfera vieții private a familiei și a reproducerii. Modificările comportamentului matrimonial al românilor pe fondul procesului de industrializare, urbanizare și școlarizare sunt aduse în atenție de Luminița Dumănescu în "Regimul matrimonial în comunism" (pp. 115-137). Potrivit autoarei, familia tradițională a suferit rupturi serioase în comunism, noua familie (nucleară) diferind prin mod de formare, caracteristici și funcții de cea de care s-a desprins, dar, după toate aparențele, în ciuda dezarticulării, familia românească a iesit întărită din socialism (p.
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
despre continuitate și adaptare, despre nevoia de confort și promovare" (p. 251). Condiția femeii în societatea românească de astăzi este surprinsă de Alină Hurubean în articolul ""Emanciparea prin munca" și reconstrucția statutului femeii: o privire dinspre postcomunism" (pp. 255-286). Potrivit autoarei, în societatea românească actuala asimetriile și inegalitățile de gen sunt prezente și vizibile mai ales în sfera vieții publice, ca o reflectare a inegalităților în sfera vieții private (pp. 266-272). Constrângerile vieții cotidiene, modelel culturale care promovează centrarea pe familie
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este mai mult decat necesar. Ce pot spune despre această carte unui prezumtiv cititor pentru a i-o recomandă? Lucrarea este structurată din perspectiva metodologica a filosofului, dar are în mod cert o trimitere consistentă la științele politice, în care autoarea lucrează de ceva vreme. Prin natura temei, textul glisează în zona literaturii, așa încât el poate fi citit de un public mult mai larg decât cel arondat filosofiei și teoriei politice. Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
capitol al volumului este o microistorie pe care, citind-o, ajungi să te miri de cat de prolific a fost spiritul uman în proiectarea de lumi mirifice ale binelui și fericirii. Structura acestei istorii are la bază distincția pe care autoarea o face între utopia pozitivă, utopia negativă și textele de inginerie socială (reformatoare) ale socialiștilor așa-ziși utopici. Utopia este, desigur, o poveste despre o societate "ideală", este o critică mai mult sau mai putin directă la adresa întocmirilor sociale ale
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unor "grile de lectură" și "evidențierea locului aparte pe care îl ocupă cele două scrieri în panoramă utopiilor", numeroase argumente fiind formulate și aduse în sprijinul afirmației. În acest context, trebuie sa menționam că analizele efectuate ne relevă faptul că autoarea este nu numai stăpâna pe domeniul supus cercetării, dar și avizata asupra complexității, diversității și dificultăților interpretative. Totuși, atunci când situația o impune, aceasta se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar urmările "utopiilor aplicate" au fost "extrem de grave", autoarea subliniază necesitatea și importanța "extragerii tuturor învățăturilor din aceste avertismente ale istoriei", astfel încât "istoria să nu se repete". Un alt aspect important
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]