1,252 matches
-
cuvinte. Noi, toți ceilalți, prizonieri ai verbului, sîntem condamnați la limbuție și ne petrecem viața explicând, argumentând, ținând discursuri, descriind, plictisindu-ne și plictisindu-i pe ceilalți. După o pauză de zece minute, în "Sala Oglinzilor", are loc ședința de autografe. Regele, Regina, principesa și principele sânt instalați la o masă lungă florentină, cele patru gărzi de corp își ocupă pozițiile, se formează o coadă din doamne și domni care țin, fiecare, lipit la piept, albumul mare și alb, având pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
șușotesc între ei, iar eu nu pun la suflet. Cât pentru cei din sală nume ca Ana, Margareta, Anastasia sau Humanitas sânt simple nuanțe sonore care nu afectează cu nimic excelența vizuală a spectacolului. De îndată ce consilierul primăriei anunță ședința de autografe care urmează să înceapă chiar pe scenă, înainte ca lumea să apuce să se ridice, din ultimul rând, din penumbra sălii, izbucnește un glas: Sînt șeful Comunității evreiești din Arad, Majestate, și am vârsta Voastră, Sire! În 1943, împreună cu mama
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
piept, începe să urce pe scenă, în grupuri drămuite de doi dintre bodyguarzi, în vreme ce ceilalți doi veghează în dreapta și în stânga mesei lungi care a fost instalată în mijlocul scenei și la care cuplul regal și cel princiar s-au așezat pentru autografe. Oamenii trec cuminți prin fața mesei și primesc, pe aceeași pagină, mai întîi semnătura Regelui în partea stângă a paginii ― "Mihai" ―, apoi simetric, în dreapta, semnătura reginei ― "Ana" ―, sub cele două semnează principesa și, sub semnătura ei, în josul paginii, vine semnătura principelui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Paul Bourget. În timpul acțiunii din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzând că l-a întâlnit și plastografiind un autograf de la acesta. Vania, unchiul Olguței, are lecturi serioase din literatura rusă. Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent de liceu la început de secol putea citi curent în franceză și geramană
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a lumina cât mai bine întregul travaliu: mesaje de sărbătoare (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Nicolae Văcăroiu etc.), un scurt istoric al Vasluiului (monumente, biserici, școli etc.), acte constitutive privind "Comitetul pentru radio și televiziune locală", fragmente din emisiuni, bilanțuri contabile, autografe pe cărți, impresii din Londra, interviuri, anchete, polemici cu asociații ("Bine, domnilor colegi, să presupunem că după o filmare cineva a dat o friptură. 500 de lei. E afacere?"), turism ecumenic, personalități invitate (de la Mircea Snegur la Jonathan Scheele și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
invitat special, moderator sau actant pe scenă sau pe micul nostru ecran. Pe noi ne privea cu condescendență pentru sărăcia "tehnică" din care scoteam efecte culturale: "și din coadă de mătură faci televiziune...". Mi-a dăruit mai multe cărți cu autograful său, de regulă datat, știind că nu e veșnic ! Mi-a dăruit din prietenia sa cu care m-a menajat și când eram subiect de schiță umoristică. Timpul îmi tot lipsește să scriu măcar cât trebuie despre el. La evocarea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
prizonierat după 1942 191 (până în 1946), cât de bolnav a fost și cum le spălau rușii creierele: Am avut mare noroc să scap cu mintea întreagă". Știa că este spionat și nu se exprima politic niciodată. Mi-a dat cu autograf monografia "Mihail Sadoveanu", București, 1969, în reeditare. L-am simțit ca pe un suflet pătruns de duhul lui Sadoveanu și de spiritul național al acestuia despre care îmi spunea amănunte imposibil de comunicat atunci și acum. Devenea liric în momentul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
când vorbea de monografiile sale. A fost atacat chiar de unii ieșeni după "Personalitatea literaturii române" (București, 1973). El și cu Alexandru Dima știau că R|M+N în timp prin cărțile lor, de aceea nu acceptau interviuri, nu dădeau autografe ușor, dorind să se acorde respectul pentru limba națională, care, era aceea a lui Eminescu. De altfel C. Ciopraga și Th. Codreanu au lucrări fundamentale despre Poezia lui Eminescu (1990). De la întâlnirile din județul Vaslui păstrez interviurile (televizate), pe care
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
place să-l văd tânăr și viguros, pus pe surprize. „...Atunci, prin anii 1930 - 1935, când apărea o carte, se obișnuia să se facă reclamă în toate felurile. Poze puse în vitrine, declarații incitante în ziare și apoi goana după autografe; corvoadă la care s-au supus toți scriitorii noștri, inclusiv Tudor Arghezi și, mai rezervat din cauza vederii, Mihai Codreanu. Campionii ieșeni ai genului au fost Ionel Teodoreanu și George Topârceanu. Ale lui Ionel erau madrigaluri siropoase construite ad-hoc, pe când ale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
înzestrat de Cel de Sus cu harul povestirii, caracteristică unor moldoveni autentici din Țara de Jos, unde sunt vinuri bune și oameni de omenie... Iași, 23 octombrie 2008 Și Constantin Ostap mă mai fericește cu o don ație însoțită de autograf: ultima carte a domniei sale apăr ută în anul 2008: Ion HURJUI M e m o r i i l e... (Publicat în “Pagini medicale bârlădene” nr.1 30 -131/2009) Titlul cărții este unul obișnuit vremurilor de altădată și sinceritatea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
l-a dus la o casă doar numai ca să-l facă << picioare de sobă >> și alta nimic “. ,,Dăinuirile ... “ constituie o autentică izbîndă editorială - și cu atît ne bucură cu cît ea izvorăște din acest spațiu de existență. Vasile Iancu 23-X1977 Autograful dat de Costache Buraga fiicei sale Mărioara pe prima pagină a cărții ,,Dăinuiri dăneștene“ Mărioară, în după amiaza zilei de optsprezece octombrie 1977, cele treizeci de exemplare cuvenite autorilor ,,Dăinuiri dăneștene“ au stat ca un ceas de vreme frumos rînduite
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o, s-a mulțumit să zâmbească și să-i ofere un autograf. Suntem cu adevărat o națiune sănătoasă, s-a bucurat și Pusy, metisul despre care se spune că ar fi avut cel puțin o sută de amante. Până acum! Între timp, palidă răzbunare! pe străzile din Republica Vandana de Sud se
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o, s-a mulțumit să zâmbească și să-i ofere un autograf. Suntem cu adevărat o națiune sănătoasă, s-a bucurat și Pusy, metisul despre care se spune că ar fi avut cel puțin o sută de amante. Până acum! Între timp, palidă răzbunare! pe străzile din Republica Vandana de Sud se
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
poetului, că s-a născut în anul 1849, luna decembr., ziua 20 (Sf. Ignat), în Botoșani 3. Ce-i drept, în calendarul ortodox, la 20 decembrie, este trecut Sf. mucenic Ignație Teoforul. Această ultimă însemnare coincide, în mare parte, cu autograful lui Gh. Eminovici de pe o Psaltire din familie ("jos, pe pagina a 5-a"), după declarația mult mai tîrzie a fratelui său, Matei, care luase în proprietate această carte. Ce scrie pe Psaltire?: "Astăzi 20 decembrie, anul 1849, la patru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
chiar de poet că s-a născut la Botoșani, Aglaia i-a mutat locul de naștere la Ipotești, iar Matei i-a dat al treilea loc de naștere, la Dumbrăveni! Primul care a greșit a fost Titu Maiorescu. pentru că din autograful poetului de pe Albumul Junimei, el a considerat valabilă numai data nașterii, iar locul nașterii l-a luat de bun, după zisa Aglaiei Drogli. Astfel, în notița biografică, pusă la ediția a IV-a a Poeziilor, din 1889, Maiorescu a scris
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
s-ar putea colora viu cerneala și am putea cunoaște cine a fost donatorul cărții. Este vorba de Ionașco Isăcescu, biv, vel medelnicer și de soția sa, Alexandra, care au întemeiat mănăstirea din Ilișești, în anul 1714, la 20 iunie. Autografele cele mai multe sunt ale lui Vasile Iurașcu, iar un autograf aparține lui Mihalache Mavrodin, ginerele lui Vasile Iurașcu. Să punem toate aceste însemnări marginale în ordinea cronologică. Vasile Iurașcu n-a însemnat, în carte, căsătoria sa din anul 1803, cu Paraschiva
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cunoaște cine a fost donatorul cărții. Este vorba de Ionașco Isăcescu, biv, vel medelnicer și de soția sa, Alexandra, care au întemeiat mănăstirea din Ilișești, în anul 1714, la 20 iunie. Autografele cele mai multe sunt ale lui Vasile Iurașcu, iar un autograf aparține lui Mihalache Mavrodin, ginerele lui Vasile Iurașcu. Să punem toate aceste însemnări marginale în ordinea cronologică. Vasile Iurașcu n-a însemnat, în carte, căsătoria sa din anul 1803, cu Paraschiva, fata Donțului. Despre nașterea primului copil, Marghiolița, la 1804
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să întrețină o școală, la Dumbrăveni, cu dascăl moldovenesc și grecesc iar celălalt fiu, Iancu, să întrețină asemenea școală la Pașcani. Așadar, noul stăpîn al lui Vasile Iurașcu se numea vistierul Alecu Balș. Să ne întoarcem iar la cartea cu autografe. Au fost trecute sub tăcere nașterea Fevroniei (1812) și nașterea Ralucăi (1816). Decît aceste două nașteri, lui Vasile Iurașcu mai important i s-a părut să noteze că "la anul 1819 iulie 21, s-au arătat o stea cu coadă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dar iconomul Simionescu a citit altfel: "S-au îngropat joi, la biserica ce veche din Bănești di vali. Grigore Cananău"65. Cu această modificare, însemnarea a fost copiată de Augustin Z. N. Pop66. Iconomul Simionescu a considerat această însemnare drept autograful lai Grigore Cananău, la moartea soției sale, și tot lui i-a atribuit și celelalte însemnări marginale, despre copiii săi și despre alte fenomene naturale. Ne vom convinge îndată de greșeala iconomului Al. Simionescu. Grigore Cananău avea soție legitimă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de a organiza un muzeu „cu rol educativ” care să poarte numele lui Eminescu (Narly, 1925). Dintr-o donație și ca urmare a eforturilor s-au adunat 24 de piese reflectând viața și opera poetului: scrisori autografe, cărți de vizită, autografe, extrase. C. Narly publică în facsimil impresionanta scrisoare a lui Eminescu către Chibici, din Sanatoriul Döbling, din 12/24 ianuarie 1884. Ce vor fi devenit piesele strânse cu atâta trudă? Publicația Seminaruluitc "Publicația Seminarului" În Buletinul Universității „Al.I. Cuza
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Cappellus, transmiterea textului reprezenta un proces dinamic, în care pot apărea mai multe variante care nu afectează totuși adevărul celor relatate. Chiar și atunci când cercetarea istorico-critică a arătat că în cazul cărților Vechiului Testament se poate vorbi foarte greu de autograful celui care a scris cartea, credința într-un singur prototext nu s-a diminuat. Căutarea unor texte cu autograf a fost atunci înlocuită de căutarea unui text canonic al fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce numai textul canonic era socotit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
celor relatate. Chiar și atunci când cercetarea istorico-critică a arătat că în cazul cărților Vechiului Testament se poate vorbi foarte greu de autograful celui care a scris cartea, credința într-un singur prototext nu s-a diminuat. Căutarea unor texte cu autograf a fost atunci înlocuită de căutarea unui text canonic al fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce numai textul canonic era socotit inspirat și autoritar. Este clar că definirea criticismului textual ca o ramură specială de cercetare care se ocupă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
râs cu lacrimi, dar apoi au redevenit cu toții profesioniști desăvârșiți: au debarasat în viteză, au rearanjat sala și au luat comanda de la fete. De data asta fiecare a cerut ce a vrut. La final am avut și o ședință de autografe* (special pentru acest eveniment cumpărasem 30 de cărți de bucate). * Păcat că n-a participat și presa. Eu invitasem reporteri de la mai multe publicații de profil, îmi confirmaseră prezența prin fax ori e-mail, dar n-a apărut niciunul... Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
El 1) Și pe tine te-am citit! (scoate din mapă o carte) Ți-am cumpărat cartea de versuri lansată acum două sau trei luni în urmă, nu-i așa? Am venit cu ea să-mi dai și mie un autograf. El 1: Ai fost la lansare? El n: Sigur. Am vrut atunci să te felicit, dar erai prea tras în toate părțile. Îmi dai autograful, nu? El 1: Bineînțeles... numai să mă gîndesc puțin... cît mai stați voi de vorbă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în urmă, nu-i așa? Am venit cu ea să-mi dai și mie un autograf. El 1: Ai fost la lansare? El n: Sigur. Am vrut atunci să te felicit, dar erai prea tras în toate părțile. Îmi dai autograful, nu? El 1: Bineînțeles... numai să mă gîndesc puțin... cît mai stați voi de vorbă, îl scriu... El n: Să știi că mi-a plăcut... mi place cum scrii, domnule. Și-mi place pentru că nu umbli cu chestii de-alea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]