1,723 matches
-
și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă apropie o nuvelă ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și, în esență, de tot ce e piesă de
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
punct închis sau mort, ca spre a consfinți triumful forțelor telurice ale unui blestem, venind întâi de toate din istoria interioară a acestei lumi. Unghiul de perspectivă al romancierei nu ascunde însă corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
IV-VI, 1952-1963). Cele șase masive tomuri ale ediției au o valoare culturală exemplară, ele epuizând, ca text și interpretare istorico-literară, întreaga secțiune lirică a operei eminesciene. Notele și variantele constituie o contribuție fundamentală la exegeza eminesciană, înfățișând geneza operei, avatarurile ei, structura și conexiunile interioare, proiecția pe coordonatele biografiei lui Eminescu și ale epocii sale. Aparatul critic este, în esență, o confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este dublat de interpretul care demonstrează
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Hristu Cândroveanu, „Elegii vorbite”, FLC, 1983, 28; Grete Tartler, Armonia disonanțelor, RL, 1985, 41; Nicolae Manolescu, Antiromantism, RL, 1987, 2; Ulici, Lit. rom., I, 225-227; Grigurcu, Poezie, II, 236-239; Dicț. scriit. rom., III, 769-772; Mircea A. Diaconu, Ștefania Plopeanu și avatarurile scrisului barbar, CL, 2002, 6; Mircea Martin, O carte-reper, „Ziua”, 2003, 23 ianuarie; Ioan Buduca, Miorița - hermeneutica faptului de a muri, VR, 2003, 5; Florin Mihăilescu, Surprizele unei interpretări, VR, 2003, 5; George Popescu, Proba autenticității într-o hermeneutică ontologică
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
imagine”, atenția criticului oprindu-se îndeosebi asupra distincției expresiei, a purității limbajului, a „unduirilor de melos simbolist”. Versurile de mai târziu păstrează aceeași aplecare spre perfecțiunea formală, împletită consubstanțial cu o tematică ce exclude tentațiile unei racordări prea accentuate la avatarurile modernității. Ca editor, O. s-a oprit asupra câtorva poeți de care îl legau certe „afinități elective” : G. Bacovia (care îi prefațase în 1946 prima culegere de versuri, netipărită, Cântecul Săgetătorului), St. O. Iosif, D. Anghel, G. Topîrceanu, I. Minulescu
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
și specificității schimbărilor. Efectele sau schimbările constatate la subiect constituie noi date ce urmează a fi analizate. Ele formulează întrebări privind ipotezele, dar și determinanții actuali sau istorici reținuți, alegerea metodelor și individualizării acestora sau, și mai mult, în legătură cu dificultățile, avatarurile apărute pe parcursul terapiei. Astfel, o absență a efectelor nu justifică respingerea automată a ipotezelor, dar inversul nu confirmă, în mod necesar, cât sunt acestea de adecvate. Răspunsurile la întrebări pot facilita alegerile efectuate sau antrena schimbări ale analizei funcționale și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
toată amploarea acoladei în timp, narațiunea stagnează în perimetrul unor partituri individuale. Armenii în istorie și cultură grupează în trei secțiuni - Armenii în istoria și cultura occidentală, Armenii în Țările Române și Personalități - pagini sobru documentare sau pitoresc evocatoare din avatarurile fertilei vocații culturale a etniei. Cartea furnizează și istoriei literare românești detalii și abordări insolite ale unor figuri precum Lazăr Asachi, căminarul Gheorghe Eminovici, membrii armeni ai Junimii, I. L. Caragiale și Petru Th. Missir, G. Ibrăileanu ș.a. SCRIERI: Cântărețul de
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
împreună cu D. Nanu a tălmăcit tragedia lui Corneille, Cidul. Din 1909 este membru al Societății Scriitorilor Români. Înainte de Mateiu I. Caragiale, imaginația lui O., romantic cernit, se închide într-o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și sumbru („E mult de-atunci; în vremuri luptat-am pentru cruce,/ Un templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
literaturii încă nu s-a încheiat, București, 2000, passim; Micu, Ist. lit., 616; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, I, Craiova, 2003, 93-104; Dumitru Țepeneag, Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț, Pitești- București, 2003, 99-145; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 270-284; Alex. Ștefănescu, Zoom critic, RL, 2003, 51-52. D.Mc., N.Br.
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
mobilurile acțiunilor, lămurindu-le până acolo unde este posibil, și construind astfel, de fiecare dată, un destin. Plăcerea narativă, uneori chiar anecdotică a lui O. se manifestase și în paginile anterioare, de relatare istorică mai generală, privind mai cu seamă avatarurile vieții politice românești, dar în biografii această înclinație își valorifică toate resursele și virtuțile specifice. Profilul personalităților nu e însă decât un drum spre operă și într-un singur caz, al lui Gherea, el a și fost parcurs. Opera lui
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
semnificative, prețioase pentru cercetătorul literar. Acribiei lui P., mereu pasionat de arcanele documentelor, i se adaugă bucuria descoperirii unor elemente insolite, ascunse în cele mai puțin promițătoare surse, care umplu de culoare și de viață istoria literară. Un capitol reface avatarurile tipografiei patronate de Junimea, altul se referă la librăria Junimii, cu detalii pitorești culese din scrisorile lui Titu Maiorescu, altundeva autorul încearcă să dezlege misterele celor „trei Junimi” - masonică, politică, literară -, integrând astfel mișcarea junimistă în destinul cultural și politic
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
peste munți, la Brașov, unde P., fire întru totul lumească, este nevoit să se refugieze a doua oară, de data aceasta însoțit de o călugăriță răpită de la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Trădat și aparent înțelepțit, se întoarce la București, dar avatarurile lui sentimentale, de altfel savuroase, nu contenesc, fiind legate de alte două neveste, pe care le conjură, disperat și zadarnic, să-i fie fidele. În 1842 realizează însă o performanță profesională: este orânduit protopsalt la Biserica Domnească de la Curtea Veche
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
într-un final compact și coerent, dar tocmai de acest final vrea să scape cât mai repede pentru a anunța un eventual alt început. În urma lui rămân totuși întâlnirile cu cei care, într-un fel sau altul, i-au urmărit avatarurile devenirii. Reînviu, fie și pentru o clipă, câteva dintre aceste întâlniri prin a mulțumi colegilor și prietenilor care au contat atât de mult în scrierea volumului: Laura Grünberg, Camelia Beciu, Manuela Sofia Stănculescu, Bogdan Voicu, Dan Pîrlea, Marian Zulean, Dumitru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
era, statistic vorbind, atât de lungă, încât le permitea să aducă pe lume și să crească numărul de copii pe care familia îl dorea. Ciclul vieții maternale închidea ciclul vieții. Cel mai adesea, nici nu apucau să cunoască menopauza și avatarurile ei. Odată cu creșterea speranței medii de viață, ciclul maternității este de acum urmat de o perioadă de peste trei decenii de viață în care obligațiile de socializare și supraveghere a copiilor au încetat (asta dacă nu năvălesc nepoții peste ea!). Vieții
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nou stil, preponderent realist-satiric, în comedia citadină, precumpănitor bucureșteană. Adevăratul dramaturg prin vocație este însă Vasile Alecsandri, la care - observă autorul - se produce fuziunea dintre vizualitatea cadrului, dinamica dialogului și autenticitatea atmosferei naționale. Un subcapitol notabil este cel referitor la avatarurile Chiriței, personaj de mare mobilitate, mai curând mască decât caracter, în timp ce dramele îi prilejuiesc exegetului fine disocieri cu privire la substanța tragismului alecsandrinian din perioada senectuții. Remarcabile sunt capitolele despre B. P. Hasdeu și I. L. Caragiale (Nicolae Manolescu îl considera pe cel
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
iubita sa), de cufundare în meditație, în compania cărților preferate (Tolstoi, Dostoievski, Andreev), a Bibliei și a calculelor matematice, care îi dau sentimentul accesului la infinit. Altfel spus, Ragaiac se află în căutarea propriei identități, cea de adâncime, netrucată de avatarurile existenței cotidiene, și tinde totodată, bovaric, spre un ideal, încă nenumit, dar intuit ca fiind unul erotic, configurat latent în tipologia feminină din literatura preferată. Rusoaica, femeia din vis, are totuși și o existență reală: se numește Valia Nicolaevna și
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
revelației, geniul de la Port-Royal a reținut „Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului și arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile scriiturii și coerența lumii înfățișate într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reținut „Numele cel mai presus de orice nume”, imaginea duhovnicului și arzătoarea dorință de mărturisire. Mai bine decât oricare modern european, fericitul Blaise știa leacul pentru oroarea de vid a naturii noastre. Topologia centrului și avatarurile scriituriitc "Topologia centrului și avatarurile scriiturii" Omul, această ființă prin firea lucrurilor excentrică. Mihai Șora Scriitura: între formă și conținuttc "Scriitura \: între formă și conținut" A existat dintotdeauna o secretă corespondență între tehnicile scriiturii și coerența lumii înfățișate într-un discurs totalizator. Registrul formal al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Există nu puține sisteme filozofice rapsodice precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc de limbaj”, un modest survol de natură istorică ar putea identifica avatarurile problematicii „centrului” în raport cu tipurile de scriitură posibile în reflecția filozofică și teologică 1. Localizarea centruluitc "Localizarea centrului" Centrul este o temă fundamentală a gândirii religioase, specifică tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atașat acestui prim text recenzia apărută inițial sub titlul „Părintele Teofil și bulgărele de zăpadă”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 6, pp. 117-119. „Constituția hermeneutică a tradiției”, Vineri, vol. 2 (noiembrie 1998), nr. 11, p. 9. „Topologia Centrului și avatarurile scriiturii” reia și modifică textul publicat cu titlul „Excentrare și eseul postmodern, sau despre (f)alimentul egolatriei filozofice”, Echinox, vol. 21 (2000), nr. 1-3, pp. 20-21. „Predania uitată”, Renașterea, vol. 12 (2001), nr. 7-8, p. 6. „Puterea credinței și arta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea centrului 137 Eseul și generozitatea diletantă 139 Lumea ca suprafață textuală 141 Memoria adolescenței sub comunism 144 Hipomnezia 144 O tinerețe demolată 145 Forjat, turnat, excavat 148 Sectorul flegmei 151 Remediul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
texte. 1. Spiritul public în România postcomunistătc "1. Spiritul public în România postcomunistă" După 1989, desprinzându-se lent și convulsiv de orizontul mental al ceaușismului, făcut din „gândire captivă” (Czesßaw Mißosz), izolaționism și deprofesionalizare, limbă de lemn, „autonomia esteticului” și avatarul ei, „rezistența prin cultură”, cu foarte rare excepții de curajoasă reflecție alternativă articulată și relativ numeroase formule - de regulă, mutante- de expresie liberă, preponderent literare și esopice, intelectualii români au început să edifice în fine o sferă publică demnă de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cele decisive, așa cum, între alții, a arătat Michel-Rolph Trouillot pentru Haiti), deși tocmai acesta este astăzi consensul specialiștilor - se numără printre cei care cred că ieșirea din această criză conceptuală va interveni de la sine, în clipa în care „societatea monocromă”, avatar idealist al „societății fără clase”, va fi instituită. Dar Etzioni are mare dreptate într-un punct esențial: problema nu este culoarea pielii sau forma ochilor, ci poziția socială, care rezultă din legături și raporturi mult mai complexe; faptul că poziția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din Alexandria, Viața lui Moise, pref. Alexandru Barnea, București, 2003; Poeme mistice ale Antichității, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Homerice, RL, 1971, 48; Veronica Porumbacu, Imnurile lui Orfeu, CRC, 1973, 13; Dan Grigorescu, Prometeu, CNT, 1977, 26; Nicolae Balotă, Avatarurile lui Prometeu, RL, 1977, 33; Marcel Petrișor, Vitralii, București, 1978, 99-101; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 56-60; Darie Novăceanu, Ion Acsan, Dan Constantinescu, „Antologie de poezie clasică japoneză” RL, 1982, 11; Dicț. scriit. rom., I, 7-9; Dieter Paul Fuhrmann
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
axa în jurul căreia se învârt multe dintre ițele mult prea încurcate ale familiei Sternwood. Fie direct, fie ca proprietar al casei în care locuiește șantajistul Geiger, Eddie Mars își binemerită numele: numai că, spre deosebire de zeul antic al războiului, noul său avatar luptă și ucide prin interpuși. Canino, veritabil câine de luptă, execută fără ezitare ordinele și dorințele cele mai brutale ale stăpânului. Răul nu apare, în această lume cenușie, ca o izbucnire atipică, nu este o flacără orbitoare, multicoloră, sau fulgerul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]