1,577 matches
-
ne lipsește și ce ne dorim. Cimitirul tuturor viselor! Cea mai tristă amintire pe care o voi avea toată viața. Un călău crud căruia nu-o pasă că ești copil sau matur, fată sau băiat, bogat sau sărac. Iluzii din ce în ce mai avide...Cum am cedat tentației?.. Visam tot mai des la o lume lipsită de ură, nepăsare, egoism și falsitatea care ne înconjoară zi de zi. Îmi doream nespus de mult o lume colorată cu frumusețea nuanțelor de viață liniștită, a nuanțelor
Întuneric sau culoare?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MARIN FLORIN, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2039]
-
cu totul de la un ego la altul, iar în „Terasa cu clematite“, grupul de personaje s-a reunit iarăși conversațional, decăderea Profesorului în ochii sticlind de complicitate ai amanților este evidentă. Personajul va crește, de acum încolo, din propria interioritate avidă, acceptând absolut totul, pentru a avea ce procesa. Idealism, dar și sado-masochism, voyeurism, gustul plin și proaspăt al propriei umiliri, „interminabilă interpretare“, implicare de soț și detașare de observator lucid. Pornisem la drum cu un intelectual de mare noblețe morală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întărește corpul social își găsește altundeva ingredientele. Și tocmai la aceasta trebuie să reflectăm. Într-adevăr, într-un astfel, de context postura moralizatoare nu mai este obligatorie. Și cel mai ciudat este că, ignorând această evoluție de fond, acești intelectuali avizi să joace rolul de praeceptor humanitatis, cel mai adesea într-un mod pedant, întotdeauna cu aroganță, continuă să existe în număr mare. Cu cât înțeleg mai puțin ce este în joc, cu atât iau poziție față de tot și de orice
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept în ochi, fără pic de jenă, cu ochi strălucitori și avizi. Așa că Dragoș i se adresă numai ei: Vinul mă inspiră de cele mai multe ori, dar constat că nu mă duce neapărat cu gândul la trecut. Nici n-aveți motive, îi răspunse ea aluziv. Plină de îndrăzneală, întinse spre el paharul și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Azi am terminat de studiat o Istorie a timpului. Părerile mele: Avid de cunoașterea rostului meu pe pământ, dau peste „O scurtă istorie a timpului” de Stephan Hawking - un matematician care stăpânește legile fizicii universului, așa cum știu eu tabla înmulțirii. Din expunerea lui savantă, dar presurată cu exemple simple pentru profani ca
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram așa de calm și de împăcat cu situația încît mi se părea că mă aflu într-o zonă din stăpânirea neverosimilului. Cum? Mă despărțeam de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au puces-urile pa riziene. Reveriile resemnate din Vyšehrad și Place du Tertre, din Coimbra, Sighișoara, și Jardin du Luxembourg... Toate îmi valsau narcotic pe sub pleoapele închise de frică, în rezerva de la Urgență, înaintea operației și-a săptă mânilor de penitență, avid căptușite în con vingerea că măcar ele o să dispară odată cu mine, precum bietele animăluțe îngropate de vii în mormintele faraonilor. Așa se face că, anul ăsta, în loc să-mi năpăstuiesc soția la aniversară cu aceleași cadouri domestice din ultimul sfert de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
San Francesco era un poco pazzo!“ La care, definitiv umilit, am închis ochii. Asta chiar că era prea mult pentru mine. Voiam acasă. 24 iunie 2010 Ascuțirea simțurilor în vară Deplin conștient că mă expun unui ridicol nebun (dar și avid să-mi asum infantil riscurile cu pricina), m am apucat în ultima vreme, în mai multe rânduri, să vorbesc unor tineri despre poemul lui Nicodim Aghioritul Păzirea simțurilor. Cel care-l fascina pe Eminescu pe când visa la isichasm. Un text
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sau inconștient, fantasma sinelui, dacă nu ca dictator, măcar ca „monarh luminat“? Iar dacă nu reușești să-i convingi pe cei mai în vârstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atât mai puțin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modăle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigașe social. Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care ești - mădular optzecist, în fapt - nu a fost educat să conducă (adică să primească informații, să analizeze și să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și efemer, ci corectitudinea acțiunii pilduitoare, demne de urmat. După acest excurs interior, colonelul Savel încearcă un regret că nu mai e tinerel și plin de viață cum a fost. Se duce la masa lecturilor și mai trece odată cu ochii avizi pe pagina de interviu a istoricului academician Florin Constantiniu, care îi este drag pentru curajul de a interpreta istoria fără patimă și părtinire=sine, ira et studio, cum spune străbunul roman Titus Livius. Îi admiră verticalitatea caracterului și-i iubește
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cunoștința tinerilor de care Savel se simte atât de legat sufletește prin încredere: “Vorbim de clasa politică și de societatea românească. Cea dintâi a întrunit trei superlative: cea mai incompetentă, cea mai lacomă și cea mai orgolioasă din istoria României...avidă de căpătuială și sigură de nepedepsire, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: să se îmbogățească. A jefuit cum nici huliții fanarioți n-au făcut-o. Responsabilitatea ei asupra situației catastrofale a României este imensă. Astăzi constatăm
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
o am pentru veșnicie), poluarea, speranța deșartă, alcoolismul, neglijența, nepăsarea, corupția („Țara lui Ciubucăreală”), injustiția, catastrofele naturale etc. Nimic nu-i scapă din tot ce-l înconjoară, din tot ce află, din tot ce vede și-i întunecă sufletul său avid de morală, dreptate, umanism, patriotism. Citindu-l pe Comaniță, un poet țăran, gândurile te duc la creatorii din veacuri recuperații de marii culegători de folclor și incluși în manuale școlare. Înscriem această carte printre comorile baladești românești, ca o pagină
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
de citit și poate... și de scris. Afară e o prea frumoasă zi de toamnă, senină și calmă, cu o lumină blândă, odihnitoare de culoarea mierii florilor de tei... Am o excelentă dispoziție de lucru. În ziua următoare citesc spornic - avid chiar - (70 de pagini din „Baaadul literar” dăruit recent de prof. Novac). După ora 17 mă sună din București prof. Maria Popescu spunându-mi că mi-a citit volumul II, că-l găsește mult mai bun decât primul, atât în privința
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
precum și alte priorități. Cred în cinstea, în onestitatea premierului Boc. Joi, 24 decembrie 2009. Suntem la ajunul Crăciunului. La mulți ani cu sănătate! Vremea s-a încălzit simțitor. Stratul de zăpadă de peste 40 de cm scade în volum, pământul absoarbe avid zăpada abundentă. Ce e semănat râde sub brazdă promițând un rod bogat pentru vară. Primesc un telefon de la studenta Iulia... ce se anunță ca mesager de suflet din partea Marianei. Îi spun să nu se grăbească, să-și rezolve prioritar problemele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
peste și printre lumea reală, aici încărcat de trimiteri la supranatural, dar niciodată lipsit de obligatoria exprimare metaforică. Am putea spune că această calitate imprimată romanului, respectiv construcția sa halucinantă și avalanșa metaforică transformă cartea într-un poem dedicat cititorului avid de o proză densă. Închizând cartea, după parcurgerea ultimei file, conținutul ei ideatic nu pleacă în neant; el rămâne în cugetul tău să te mai iscodească o vreme: ce a urmărit autorul să zidească pe fila albă ca aripa de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
printr-o fantă subțire din corpul fetei, de parcă tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpură topită. „Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de drăcușori de hârtie, transparentizați de lumina scăzută a veiozei, priviră avid, de pe ghe ridonul pe care erau așezați în ordinea mărimii, tru purile goale ce se-mbrățișau peste cearșafuri. Victor și Ingrid erau acum prieteni „oficiali“. În pauze se-ntâl neau pe culoar, lângă un calorifer, și se țineau de mână, fără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de școală. Dar nu-i putu evita pe toți. Cunoștințele se ițeau dintr-un fel de versiune cinematografică a trecutului ei, jucându-și propriile roluri, doar că erau mult mai drăguți decât fuseseră vreodată în viața reală. Compasiunea lor era avidă de amănunte. Cum arăta Mark? Își va reveni vreodată la normal? Ea le spunea că mai are puțin. Avea un număr de telefon la îndemână. În zilele în care Mark o învingea, se întorcea acasă cu doi litri de Gallo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scârțâitul patului într-un sâsâit animalic, ceva blocat, dar conservat în corp, rezidual, eliberat de lună în somn. Cu o sută de mii de exemplare tipărite și cronici în general corecte înainte de publicare, Țara mirării ajunse la un public cititor avid să descopere străinul dinăuntru. Cartea părea punctul culminant al unei cariere secundare îndelungate, pe care Weber nu se așteptase s-o urmeze. Nu spusese nimănui nimic, doar lui Cavanaugh și lui Sylvie, dar această carte avea să fie ultima călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pocni peste frunte. —Bine, doctore. Dar pentru el s-ar putea să fie soluția cea mai bună. Singura cale care are o șansă să-l ajute. Erau două lucruri diferite, știa asta. Dar nu clarifică diferența. Ea puse multe întrebări, avidă de subiectul Mark. Pe nesimțite, trecură la Capgras, apoi la paramnezia reduplicativă, apoi la intermetamorfoză. Nu se mai sătura de anosagnozie- pacienți care erau incapabili să-și vadă simptomele, chiar și atunci când le erau arătate. Nu reușesc să-mi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-mi explic. Crezi că tipul ăsta,Ramachandran, are dreptate? Că poate exista un mic susbsistem cerebral care face pe „avocatul diavolului“ și care se defectează? Nu citise doar cărțile lui Weber, ci mult mai mult. Și era mult prea avidă să discute despre ce citise. El o asculta intens, uitându-se la ea cu urechea aproape lipită de umăr, o postură care amintea vag de un câine. Dar tu cine ești, când nu ești tu însăți? ar fi vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Emilia Răchitaru, prin notele de subsol ale autorului, prin articolele de ziar reproduse în aceste note, prin opiniile altor personaje, ca procurorul care anchetează mărturiile prietenilor lui de cafea. Este poet și gazetar intransigent, devenit incomod prin corectitudine și onestitate, avid de adevăr și dreptate, nerealizat social, orgolios și lucid, fără simțul realității. Ladima trăiește în lumea ideilor pure, fiind un neadaptat. Fizicul i se conturează din puncte de vedere diferite și subiective. Fred privindu-i fotografia după moarte, și-l
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
expresie de așteptare sau nehotărîre și aruncîndu-și uneori priviri furișe, ascunse și zîmbete sfioase. CÎt despre femeile care-i serveau, acestea erau prostituate recrutate, În marea lor majoritate, din marile orașe din Nord sau din centru, de o lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a unei meserii din care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din univers, țâșnise înnebunită dintr-o stradă laterală. Groaza ei era adevărată sau simulată. Mintea lui Gosseyn elimină varianta inocenței și aprecie că respectiva aparență de groază era simulată. Își și imagină un grup de indivizi pândind după colțul străzii, avizi să-și împartă roadele jefuirii unui oraș fără poliție, dar nedispuși să-și asume riscul unui atac direct. Se simțea indiferent, bănuitor, fără simpatic. Pentru că. dacă fata era inocentă, ce căuta singură într-o asemenea noapte? Cu brutalitate îi mârâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gât, pe umeri și pe partea de sus a spatelui. Gosseyn băgă de seamă că nu era singurul curios din cameră. Ceilalți doi bărbați, Hardie și monstrul se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]