1,649 matches
-
că energiile pe care le vizualizam aveau legătură cu ceea ce mai tîrziu am numit „pedeapsă divină”. CÎnd fetele au ajuns acasă, au spus la unison „Nu ne place de tine, Sammy Henka. Nu ne place de tine!” Energia de culoarea azurului ce-l Învăluia pe Sammy s-a preschimbat brusc În maro și arăta de parcă picase prin aerisirea unui lift, coborîndu-i către genunchi, pînă cînd aura din jurul capului, umerilor și torsului a dispărut complet. Mi-a fost cumplit de milă de
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
dureroasă și șoc, mi-am dat seama că nu, nu puteau vedea răul provocat! Capacitatea mea de a vedea și a simți energiile subtile a reprezentat primul pas către relaționarea, Înțelegerea și vindecarea oamenilor. Aura, cum este cea de culoarea azurului care-l Învăluia pe Sammy Henka, este doar unul din niveluri. Aura spune multe despre ceea ce simte persoana, despre starea ei mentală și chiar despre personalitatea sa, Însă există mai mult de-atît. CÎnd mă concentrez asupra cuiva, deseori mă simt
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a evocării peisajului natural și cultural italian: Veneția, Florența, Napoli, Roma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
în Sicilia un marinar norvegian foarte bolnav. Pietro Milio (don Paranza), care are rol de viceconsul al Suediei și al Norvegiei, își oferă casa unui "biet bolnav aproape scheletic care, plin de teamă, își holba ochii săi enormi, de un azur, atât de limpede încât i-ai fi crezut de sticlă pe chipul său livid și slab cu barbă mult crescută" și care fusese adus pe o targă. Acest "pește de un fel nou"481 pare aproape mort și provoacă reacții
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele virginale, cuvintele puturoase, cuvintele de râie; le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și cum de la ele la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii și am silit să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant. Mai pe scurt, m-a posedat intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau musculate și cu păr de animal..." Dar nu cerea Victor Hugo punerea cuvintelor de rând pe același plan cu cele "patriciene"? Nu invocase Rabelais "cuvinte băloase, cuvinte coclite, cuvinte de azur, cuvinte de nisip, cuvinte aurite"? ("des mots de gueule, des mots de sinople, des mots d'azur, des mots de sable, des mots dorés!" Livre quart, LVI). Și nu dojenise Voltaire pe părintele lui Gargantua, găsindu-l "extravagant" și răspânditor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu cerea Victor Hugo punerea cuvintelor de rând pe același plan cu cele "patriciene"? Nu invocase Rabelais "cuvinte băloase, cuvinte coclite, cuvinte de azur, cuvinte de nisip, cuvinte aurite"? ("des mots de gueule, des mots de sinople, des mots d'azur, des mots de sable, des mots dorés!" Livre quart, LVI). Și nu dojenise Voltaire pe părintele lui Gargantua, găsindu-l "extravagant" și răspânditor de "imondiții", colportor de "prostii" scrise la beție?" Nu invocase galantul Ovidiu "lascivul adevăr al cuvintelor?..." Creația
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dincolo de coincidentia contrariorum, dincolo de conștiința nefericită, invocată de Hegel ca efect al nepotrivirilor dintre existență și esență, poetul (demiurg în modul său) aspiră la o reconstrucție alinătoare. Rațiunea, constituentă tuturor artelor, mediază, ocrotește și propune non-capitularea. La Paul Valéry, bunăoară, "azurul e lacrimă" (Vae), dar de partea poetului (cerebral) e "Gândul-știință" (Orphée). Un alt mediteranean, Odysseas Elytis ("Nobel" grec, 1979), avansează ideea unui umanism proiectiv, coagulant, reconfortând o lume în care experiența generală și viziunea solitară se ridică deasupra traumelor; de la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se vor comunicate, agreate, împărtășite, de unde chemări adresate partenerilor ipotetici: "Ascultă glasul ierbii..." "Privește cu luare-aminte salcâmii..." Apoi repetata comuniune cu întregul din Scrisoarea din urmă: "De mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie; un "biet orb" veghind în singurătăți de piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în subtext, nevoia de "inedit azur" din visurile lui Al. Philippide. Secvențele năucitoare din Baia sau o eternitate iterativă (în Dialectica vârstelor, 1977) se înnoadă și se interciocnesc; personajul liric (totalmente gol), inocent, nedumerit în drum spre Baie -, subiect de întâmplări neverosimile, rătăcește pe străzile unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exercită o fascinație sui generis. Până și afară, tentează un "univers dens și mic". Într-o altă Elegie, spațiul casnic pare centru de rezonanțe odorifere, tărâm aproape magic: Bucătării, bucătării de vară, Creme de zahăr ars strălucitoare, Mari șervete de-azur, dulapuri-sfinxe, Dulci utopii din linguri vechi prelinse (...) Miresmele iau foc de la perdele, Luminile s-așează lin pe scaun, Din cratițe bea lapte prins un faun... Dacă aici tabloul de gen se înscrie (aparent) în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu, dar și Al. Macedonski și Ion Minulescu. Dorința lepădării de materie, a desprinderii de lut, a înălțării spre azurul spiritului constituie matca întregii sale poezii, ceea ce este sugerat, între altele, și de utilizarea insistentă a simbolurilor și metaforei zborului. Versul relevă însă, nu o dată, discursivități și o exaltare imagistică artificioasă. Călătoria la unul din leagănele civilizației îi descoperă lumi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
de trai dintre cele două țări frățești au devenit tot mai mari. Așa că Tiberius (Tibi) a circulat deja din facultate cu limuzina sa, pe când Julius se înghesuia în autobuzul vechi, mereu supraaglomerat; Tiberius (Tibi) își petrecea vacanțele pe Coasta de Azur (unde părinții săi au cumpărat o vilă), pe când Julius lucra din greu în fiecare vară pentru a avea cu ce se întreține la facultate; Tiberius (Tibi) a ajuns la doar douăzeci și patru ani cunoscut în toată lumea pentru abilitățile sale profesionale, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cu un tren suburban (40 de minute, multe opriri, trenul e ca un intercity de-al nostru de București, preț mic, 1,60 euro) la Cascais, stațiune a celor bogați. Până acolo, salba de stațiuni, un fel de Coasta de Azur a lor. Doi kilometri Înainte de Cascais e Escurial, o stațiune bogată, cu cazinou. Orășelul e impresionant, dar scump: case vechi, bogate, alternând cu construcții noi, pitoresc. Golf cu multe ambarcațiuni de agrement, șalupe elegante, zeci de pânze În larg, lume
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist, și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta . Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta, Ileana tot nu știe decât să mulgă vaci — și via să-și înnoade azurul pe araci. Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea ; ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea, și n om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș. Ca mâne, toamna iară se va mări
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mai 1933, când avea 87 de ani. Prin redacții, Gorovei trecea rar. Își trimitea articolele cu poșta. Nu era un stilisit, dar cucerea prin simplitate și firesc. Scria cald , sfătos -moldovenește. Prețuia exactitatea. M am reîntâlnit — după câți ani ! — cu azurul p riviri i lui conuʹ Artur atunci când Ștefan Gorovei, nepot ul său, a venit în studenție la Iași și m a vizitat la redacție. A descins la Iași să urmeze istoria, împlinind slăbiciunea bunicului. M-am reîntâlnit și cu rigoarea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe firmam ent. Numai Doamna-i într-o vestă de mătasă n flori cusute Albă ca zăpada iernii, flori bătând în argintiu Peste mijloc e-ncet strânse de un colon pe el cusute Perle de mărgăritare, pe un câmp deschis azur iu. Dinainte se încheie, în aur, mici paftale Sculptat pe ele marca țării, între coarne, mândra stea Lucrată n diamanțele, prin jurul marginii sale Ghirlănțele de rubine, mândru le înconjura. Gâtu i dalbu lat îl cuprinde, șiruri de mărgăritar e Și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de cei vii. Eroii epopeii și ai tragediei nu se compară niciodată cu fantomele de aici, dar totdeauna cu zeii din Olimp. Hadesul e lumea răsfrântă în apa neagră a lui Okeanos, a Lethei sau Stixului; Olimpul, lumea răsfrântă în azurul cerului. Aici muritorii nu pătrund. E locul zeilor fără moarte, al frumuseții neveștejite, care aduce mai mult cu raiul creștin. Fantezia greacă a plăsmuit acest chip ideal al perfecțiunii, în antinomie cu mizeria condiției terestre. Dar nu e vorba de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideii divine. Limitat în istoria de demult și în locuri streine de noi, obiectul pur omenesc al acestei arte plutește azi în văzduhul frumuseții ca o nacelă atârnată de o aeronavă. Despuiat de prestigiul olimpic, care îl scaldă încă în azur, elementul istoric sau legendar al acestor fabulații n-ar mai avea nici un interes pentru noi. Omul e slab, omul nu e puternic ca zeii iată leit motivul acestei arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tipului)" (ibid.: 197)". Unul dintre exemplele selectate se referă la reducerea flexiunii adjectivului (sau a participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul sau preferat: "Din ceas dedus adâncul acestei calme crește / Intrată prin oglindă în mântuit azur" (Ion Barbu) 107 V. îndeosebi studiile cuprinse în vol. Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de Ion Mării și Nicolae Mocanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1998. 108 Dumitru Copceag, op. cît., p. 21. 109 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
însăși), și să-și aleagă un dormitor în care să doarmă singură**** Conroy a fost și el îndepărtat și pensionat forțat. Era prima dovadă de autoritarism a tinerei regine, mică la stat (c. 1,50 m), durdulie, cu ochii de azur (bulbucați, ca ai tuturor Hanovrienilor) și cu un rîs cristalin, dar cu o mare voință dublată de un spirit de contradicție și obstinență ieșite din comun, calități (dar uneori și defecte) pe care le va avea toată viața. În dimineața
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
italo-ethiopian pierdut de italieni în bătălia de la Adwa împotriva trupelor lui Menelik II, se semnează Tratatul de la Addis Abeba prin care cele două țări beligerante recunosc reciproc interesele lor în regiune (statu quo ante). // Regina vizitează din nou Coasta de Azur. // Țarul Nicolae II ("Nicky") și împărăteasa Alexandra Feodorovna (Alix de Hessa-Darmstadt, "Alicky") sînt oaspeții reginei la Balmoral. // La Glasgow, Charles Rennie Mackintosh înalță sediul Glasgow School of Art (v.Arhitectura). 1897. Creta declară că face parte din teritoriul național al
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Olga Alberta Caraciollo (ulterior baroană de Meyer), fiica unei amante binecunoscute, Blanche, ducesă de Caraciollo, pare să fie un indiciu. Programul lui social era foarte regulat și previzibil: în lunile februarie și martie stătea la Paris sau pe Coasta de Azur (Cannes, Monte Carlo și Biarritz), de Paște era la castelul Windsor, vara o petrecea la Londra (Buckingham Palace)§§§§§§§§§§§§§ și era nelipsit de la concursurile hipice de la Newmarket, Epsom și Ascot, ca și la regatele de la Cowes (în insula Wight), în luna
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
carte a Ralucăi, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, București, 1967; Stejarul românesc, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1968; Vioara roșie, București, 1968; Dicționar cu poezii pentru cei mai buni copii!, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, București, 1970; Purpură, aur, azur, București, 1971; Dragoste supremă, cu ilustrații de Mihai Mănescu, București, 1972; Hai, încetul cu încetul, să-nvățăm tot alfabetul!, cu ilustrații de Zaharia Buzea, Iași, 1972; Hora orelor, cu ilustrații de Stela Crețu, București, 1972; Moș Arici, București, 1972; Aritmetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
de înaltă. Totul în ea, jur împrejur e bolți și arcuri, pe cari sunt picturi și chipuri de ale tuturor sfinților. La intrare pe peretele cel mai de jos este o pictură a judecății de pe urmă în aur și în azur, cu Moisi conducând spre domnul nostru Isus Hristos pe Anna și pe Caiafa cum și pe ceilalți jidovi. Persoanele sunt zugrăvite cu înfățișări triste și posomorâte. În urma acestora se văd alte cete cu chipuri de turci, cu șalurile lor albe, cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]