2,305 matches
-
rămân neclintiți. Știe însă că zdrahonul nu se laudă cu minciuni. A învățat de-a lungul vieții lui de soldat că luptătorilor de elită nu li se pare sub demnitatea lor să arunce cu bolovani. Ba chiar și călăreții pot azvârli cu ușurință din fuga calului pietre de până la o livră. Cântărește bine vorbele germanului. Cei doi Nerones, Tiberius și Germanicus, au avut așadar cu ei, pe lângă legiuni și trupe auxiliare, cel puțin o cohortă din garda de germani a împăratului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doua zi fratele în luptă, murmură acesta. Călărețul se schimbă la față, dar nu zice nimic. Între timp, mânia lui Ganymedes dispare. Reia cu o figură maiestuoasă: — Chiar principele a numărat tare, pe degete, împreună cu spectatorii, galbenii care-mi erau azvârliți pe un platou de argint. — Și ce-ai făcut cu ei, mă, prostule? îl suduie Rufus. I-ai băut și i-ai cheltuit pe curve, în loc să pui și tu ceva deoparte. A, nu, s-avem iertare, nu pe curve, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio. Le evit cât pot. — De ce? Pentru că niciodată nu mă întorc acasă cu starea de spirit cu care am plecat. Rufus fluieră, ușor amuzat. — Cum așa? Când văd că dimineața oamenii sunt azvârliți în gura leo parzilor și a panterelor... — Dacă nu-ți plac leoparzii și panterele, îți pot aduce în arenă lei și urși, îl liniștește, zeflemitor, celălalt. Pusio clatină cu tristețe din cap. Nu râde, că n-ai de ce. Rufus oftează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu germanul după el prin labirin tul ăsta subteran a pierdut noțiunea timpului. Acum trebuie să fi terminat și escadronul de cavaleri pre torieni care vânează lei în Africa, îl lămurește dresorul. L-am văzut pe unul cum și-a azvârlit armele și a doborât leul cu puterea brațelor... Dă din palme entuziasmat ca un copil: — Apoi i a scos ochii..., da’ l-a orbit pe sub manta... Rufus îl întrerupe. — Unde e pe-aici, prin zonă, vreo deschizătură, să văd ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rece? Poate încă te mai gândești la mine. Nu ți se pare și ție noaptea nesfârșit de lungă? Pe neașteptate, inima i se umflă de fericire. Îl așteaptă! E singură și-l așteaptă. Pune mâna pe cuvertură, gata s-o azvârle de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și eu, zice Ben, uitându-se confuz în paharul lui cu vin, și înapoi la fete. Jemima, continuă el, coborându-și paharul. Geraldine, spune el, legănându-se ușor și privind-o. Ce-o să mă fac eu fără voi două? Își azvârle brațele în jurul umerilor noștri, dar Geraldine, care n-a pus gura pe alcool toată noaptea, își rotește ochii dezgustată și se separă de noi. ― Te descurci tu, Ben, spune ea. Sigur o să găsești la London Nights mii de femei superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum erau, fără îndoială că aveau să fie măturați de valurile ce năvăleau înăuntru peste bord și azvârliți în larg. La strigătul meu, Tanaka Tarozaemon veni în fugă pe culoar cu sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și din ce în ce mai scumpi la vorbă! Cu sufletul greu, ne-am urcat la bordul unei corăbii mici și prăpădite din golful Barcelonei. În ziua aceea o ploaie de gheață cădea peste mare. A două zi de la plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful Saint Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară în viața lor când vedeau japonezi, dar cu toate acestea, ne-au lăsat să tragem la castelul seniorului. Neputând să-și stăvilească acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lovească ploi și vânturi cumplite. Catargul ne-a fost suflat de vânt, iar jonca noastră nici nu se lăsa bine ridicată pe cresta câte unui val, că îndată se și prăvălea în câte o genune adâncă. Noi, ca să nu fim azvârliți în mare, ne țineam legați unul de altul cu frânghii și astfel înfruntam valurile care năvăleau pe punte. La capătul celor patru ceasuri cât s-a jucat cu jonca noastră, furtuna a început în sfârșit să se depărteze înspre Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
personaje despre locurile prin care au trecut. Cartea Oltului Geo Bogza „Reîntors la o viață plină de pasiune Oltul se măsoară cu munții. Acum, el iarăși cheltuie, cu nesocotință, treptele dăruiteo dată pentru todeaunade Hășmașul Mare. Una după alta, le azvârle în urmă, lepădă în trecut, în amintire, fără să țină sema de nimic, fără păreri de rău. Când, după atât zbucium și clocot, aventura va lua sfârșit, el va fi mai bogat și mai puternic,... iuțeala cu care aleargă pare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
maluri, arborii rămân fulgerător în urmă, cusiluetele contopite una în alta.” Cerințe: 1. Intoduceți în enunțuri sensurile opuse ale cuvintelor scrise cursiv în texte. 2. Completați expresiile: iute ca.......................... tăcut ca ...................... albastru ca................... adânc ca ..................... 3. Scrieți sinonimele verbelor: a azvârli, a sfârși, a alerga, a urca. Citiți textele despre lacuri și rezumați conținuturile. a) „Lângă orașul Oradea este un lac numit Băile episcopiei, cu apa atât de caldă, încât toamna, fața apei fumegă. În timpul verii, odată cu căderea nopții acest lac
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
E Lacul Sfânta Ana, ochi de apă limpede, ca oglinda de neted. Drumul spre el îl faci deodată în adâncul pădurii de fag cu foșnet tainic. Rar se furișează câte o trâmbă de soare dând strălucire metalică frunzelor uscate ori azvârlind pete purpurii pe lacul argintat al coajei netede. Urci domol coasta trăgănată a Ciomagului, cu largă priveliște asupra Ciucului. La scoborâș, rămâi priponit. În mijlocul codrului, pe fundul de leică, doarme lacul la nouă sute și mai bine de metri înălțime. Cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce! 28. Este un vas disprețuit, sfărîmat, acest Ieconia? Este el un lucru, căruia nu-i dai nici un preț? Pentru ce sunt aruncați, oare, el și sămînța lui, și azvîrliți într-o țară, pe care n-o cunosc?" 29. Țară, țară, țară, ascultă glasul Domnului! 30. Așa vorbește Domnul: "Scrieți pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viața lui, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și zi-i: 16. "Ce ai tu aici la tine, și pe cine ai aici, de-ți sapi aici un mormînt?" El își sapă un mormînt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stîncă! 17. Iată, Domnul te va azvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem. 18. Te va azvîrli, te va azvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de-ți sapi aici un mormînt?" El își sapă un mormînt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stîncă! 17. Iată, Domnul te va azvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem. 18. Te va azvîrli, te va azvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpînului tău! 19. Vei fi izgonit din dregătoria ta, și te va smulge Domnul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aici un mormînt?" El își sapă un mormînt sus pe înălțime, își scobește o locuință în stîncă! 17. Iată, Domnul te va azvîrli cu o aruncătură puternică, te va învîrti ca pe un ghem. 18. Te va azvîrli, te va azvîrli ca pe o minge, pe un pămînt întins, și acolo vei muri, acolo vor veni carele tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpînului tău! 19. Vei fi izgonit din dregătoria ta, și te va smulge Domnul din locul tău. 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe neașteptate, cineva examina lângă mine o hartă a orașului. Poate erai îmbrăcată cu una din hainele pe care le porți cu mine. E imposibil să fi aruncat toate cămășile, toți ciorapii de atunci. Cu toate că hainele nu erau prea importante, azvârleai imediat totul ca să rămâi goală! Ioana și-a lăsat capul pe umărul meu, fața i s-a tras, s-a îngălbenit. Marea ritmează funebru conversația. - Nu ți-am ascuns nimic. Trebuie să mă crezi, căci sunt incapabilă să mint: nici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îi plăcea societatea! Ce amuzant se strecura printre tineri! Ce trebuie să fie iarna aici! Apoi ne aducem aminte deodată de Ahmed. - Și pisicul? Ce se va întîmpla cu el? O fi murit? Ce să facem cu el? Să-l azvîrlim? Unde? Cum să punem mâna pe el? Să aducem un străin să-l ducă? Atâta lașitate pentru Ahmed, al cărui suflet mi se păruse uneori apropiat de al nostru! Să-i facem înmormîntarea mîine? Cum să dorm cu un pisic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Aceeași imagine o întîlnim la scriitorii și la misticii arabi: puntea este "mai subțire decât un fir de păr" și leagă Pământul de sferele astrale și de Paradis. La fel, în tradițiile creștine, păcătoșii care nu puteau trece puntea erau azvârliți în Iad. Legendele medievale vorbesc despre "o punte ascunsă sub apă" și despre un pod-spadă, pe care eroul (Lancelot) trebuie să-l treacă desculț și cu mâinile goale: puntea este "mai tăioasă decât o coasă", iar trecerea se face "cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceștia, însă, nu se simțiră deloc îndemnați să-l liniștească. Balamber, mai ales, se bucura vizibil de temerile lui, iar când îi spunea câte ceva, ocolea mereu subiectul. Dar asta numai până termină de ronțăit ultima pulpă de purcel și o azvârli câinelui, care, în seara aceea, contrar obiceiurilor sale, se ținea la o distanță prudentă de masă. Străpungându-l, cu ochii săi înguști și pătrunzători, pe stăpânul casei, hunul se lăsă pe masă, încrucișând brațele. — Zi-i să mai aducă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locurile unde erau, neajutorați ca niște copii. Pe urmă, fără să le mai dea atenție, desprinse ceaunul de pe furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa mică și desfăcută din încheieturi, ieși în liniștea umedă a serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din totdeauna și totul ar fi fost ca la început. Atât de mult își dorea să se întâmple așa, încât își învinse frica și repulsia pe care i le provoca râul umflat și învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse fundul mâlos, dar apoi, chiar apa îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum! se răsti. O să fii a mea, oricum. Chipul Fredianei se strâmbă amenințător. — Vino! Vino aici! încearcă numai să te apropii, că... Cu o agilitate pe care nu ai fi bănuit-o la un om atât de corpolent, Rutger se azvârli înainte; o fentă la dreapta, ca și cum ar fi vrut să o apuce pe fată de păr, apoi un atac în partea cealaltă și o prinse de încheietura mâinii, strângând-o până o făcu să lase pumnalul. Căzură încleștați în iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din nou o privire și se hotărî. Mâna i se duse repede la sabia scurtă ce-i atârna la șold. Cu arma în mână, dădu să se aplece asupra băiatului, dar Frediana, cu un strigăt, sări în picioare și se azvârli asupra lui, obligându-l sa facă un pas înapoi. Chipul său frumos era răvășit. — Nu! imploră ea, desfăcând brațele ca să-și protejeze fratele. Nu-l omorî! Balamber nu mai era dispus s-o asculte, hotărât fiind să-și ducă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spun eu. Ai înțeles? O împinse înapoi cu brutalitate. Dar numai pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic coroanele copacilor, Balamber tăie o bucată lungă din sfoara ce o purta la șa; o obligă pe tânăra fată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]