1,419 matches
-
și simplu, ca peștii, ca gîzele, ca pomii ori ca iarba. Chiar dacă e cumplit, numai pentru că ai fericirea să ți se fi dat, trebuie să-l porți", spusese Pangratty în acea vreme, și cuvintele astea le ținea bine minte Leonard Bîlbîie. Le ținea prea bine minte pentru că i se făcuse pielea ca de găină auzindu-le. Nu se schimbase deloc Pangratty, uite, îl găsise pe locotenentul ăsta credul ca o fată mare și se apucase să-i povestească tot despre Tănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la altul al țării, aici, unde avem un popor învățat cu sacrificiile, care habar nu are ce este acela orgoliu, care trăiește la fel, vorbește la fel, gândește la fel în orice colț al țării, aici de ce să nu reușim?" Bîlbîie simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al emoției, o emoție specială, asemănătoare, probabil, cu aceea care cuprinde orice fiară de pradă cînd se pregătește să facă saltul decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Georgescu se prosti ori se lăsă prostit și întări foarte ritos, "nu, excelență, a spus-o chiar marele Balbo, l-am auzit cu urechile mele, eram la nici doi pași, puteți fi sigur". O luară către ieșire, însoțiți de Leonard Bîlbîie, încîntat peste măsură de turul de forță al prințului, măcar pentru asemenea clipe merita să se laude că a trăit o vreme în preajma lui și chiar că s-a bucurat de prietenia sa. La ieșire, un căpitan de la Arsenal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi vrut să o facă să lucească sau să-i încerce trăinicia emailului, " Credeți că e o chestie serioasă, excelență, e vorba chiar de o fascie, de fasciști?" Pangratty îl prinse ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să schimbe tonul, adăugă "o mascaradă, un carnaval, n-ai văzut, voiau să se impresioneze ei între ei, să-și dea curaj. Și l-au adus și pe maimuțoiul de Balbo. Știi că m-a refuzat?" IV Raportul prezentat de Bîlbîie era lung, plin de repetiții, când te așteptai să semnaleze ceva cu adevărat interesant aluneca printre degete, Bîlbîie ăsta, luînd-o peste arătură și crezînd că știe el ceea ce-i important. Încă nu se învățaseră, nu pricepuseră că pe el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-și dea curaj. Și l-au adus și pe maimuțoiul de Balbo. Știi că m-a refuzat?" IV Raportul prezentat de Bîlbîie era lung, plin de repetiții, când te așteptai să semnaleze ceva cu adevărat interesant aluneca printre degete, Bîlbîie ăsta, luînd-o peste arătură și crezînd că știe el ceea ce-i important. Încă nu se învățaseră, nu pricepuseră că pe el, ca șef al Serviciului, nu-l ajută cu nimic ceea ce cred detectivii și inspectorii că e important. El avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se înțeleagă, dar degeaba, nici după zece ani de serviciu nu se dezbăraseră de a-și da cu părerea, de a se arăta cît de isteți și prevăzători sînt. Nu se înfuria și nici nu voia să-l mustre pe Bîlbîie, atîta doar că îi dădea bătaie de cap și pierdea vremea. Iar el asta nu avea, timp, vreme. Nu doar pentru chestiunea aflată pe rol, nu pentru "cazul în desfășurare". Efectiv nu mai avea timp. Descoperise lucrul ăsta dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu avea unde fugi și de aceea chema în birou funcționari care altfel nu l-ar mai fi văzut niciodată. Îi plăcea că nu se pierdeau cu firea, nu greșise atunci cînd avusese prima "întrevedere" cu fiecare dintre ei. Leonard Bîlbîie îi plăcuse în mod deosebit, de aceea îi și încredințase misiunea destul de încîlcită de la palatul Cantacuzino. Acum, citindu-i raportul, se întreba dacă va avea timp să-i învețe pe toți acești executanți destul de buni, oricum, el era mîndru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viața sa și postul în fruntea Serviciului. Era de netăgăduit că atîta vreme cît va trăi se va afla pe acest loc în ierarhia știută și neștiută a Serviciului. Iar una din dovezile nereușitei sale era tocmai raportul lui Leonard Bîlbîie, un inspector foarte dotat, cu putere și dorință de muncă, unul dintre aceia care într-adevăr erau născuți pentru a fi membri ai Serviciului său. Discret, abil, cu putere de adaptare rapidă, cu un supraeu mereu treaz, un ins practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar viața lui era făcută pentru Serviciu și nimic altceva. Un element esențial, îl urmărise de multă vreme, fusese un timp comis-voiajor, reprezentant apoi al firmei de șampanie și vinuri Mott și se descurcase admirabil. Nimeni nu putea spune că Bîlbîie ăsta era ceva mai mult decît un om de comerț la locul său. Fusese cel mai potrivit să stea agățat de jacheta zănatecului ăla de Pangratty, nederanjîndu-l și în același timp neslăbindu-l din ochi. Prințul ăsta aviator era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la "configurarea cazului". Întâi trebuiau să aibă o imagine exactă. Iar după aceea se trecea la compararea imaginii exacte cu imaginea normală. De aici ieșeau deosebirile și din deosebirile acestea întotdeauna răsărea adevărul. Nu putea spune că raportul lui Leonard Bîlbîie nu era un model de imagine exactă a cazului. Muncise mult poate toată noaptea, ca să-l redacteze, dacă voiai puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd cu temperatura camerelor și cu mirosurile dominante și terminînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd cu temperatura camerelor și cu mirosurile dominante și terminînd cu inflexiunile vocii lui Italo Balbo cînd se adresa tinerilor ofițeri. Era mulțumit și în același timp furios pe Bîlbîie. Mulțumit pentru că după citirea raportului putea spune că avea o imagine exactă, de parcă el însuși ar fi fost acolo și faptul acesta îl putea ajuta nespus de mult să facă o comparație corectă. Urma în mod firesc aflarea adevărului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea o imagine exactă, de parcă el însuși ar fi fost acolo și faptul acesta îl putea ajuta nespus de mult să facă o comparație corectă. Urma în mod firesc aflarea adevărului care nu întotdeauna era ceva folositor. Iar furios pe Bîlbîie era pentru că felul său de a-și redacta raportul îl împiedicase să ajungă la adevăr, îl împiedica să judece imparțial, fără nici un fel de idee preconcepută. Și cum puteai să nu fii deja "intoxicat" de părerile lui Bîlbîie cînd acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
furios pe Bîlbîie era pentru că felul său de a-și redacta raportul îl împiedicase să ajungă la adevăr, îl împiedica să judece imparțial, fără nici un fel de idee preconcepută. Și cum puteai să nu fii deja "intoxicat" de părerile lui Bîlbîie cînd acesta scria "Basarab Cantacuzino a invitat în mod intenționat ofițerii de grade mici din arma tehnică (Arsenal, Pirotehnie, Depozitele Armatei, Aviație, Marină) pentru a-i pune în situația de confruntare cu Balbo". Era mai mult decît o greșeală! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, omul care nu se lăsa copleșit de granguri mari de tot în ale politicii. Iar faptul că îi era șef agrava situația. Nu un subaltern trebuia să influențeze asupra judecății șefului, ci invers. Poate că era corect ce semnala Bîlbîie, poate că Basarab Cantacuzino într-adevăr dorise să provoace o conștientizare a nemulțumirii acestor grade mici, depășite de vîrstă, nedreptățite într-un fel, dacă socoteai ritmul avansărilor pe întreaga armată. Era de la sine înțeles că toți tehnicienii ăștia erau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru a-și lua seama, mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un mod disciplinat, la finalul redactării, subliniind că rândurile în cauză trebuiesc detașate de rest, ele constituind opinia personală a sa (de parcă ar fi avut cineva nevoie de ea!) despre faptul că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru persoana sa și pentru ideologia pe care o reprezintă, iar cel de-al doilea, de a crea impresia unei organizații serioase și hotărîte, ce are drept scop punerea în practică a unora din ideile expuse de domnul Balbo. Leonard Bîlbîie nu o spunea, dar lăsa să se înțeleagă destul de limpede în armată exista cei puțin un nucleu de ofițeri care au gînduri bonapartiste. Vor să se vîre în politică și înainte de a o face își caută proteguitorii. Basarab Cantacuzino era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înfierbîntaseră mințile și se vedea de la o poștă că sînt niște ageamii. Dacă era ceva serios nu s-ar fi dat în bărci în văzul lumii. Un complot... Se surprinse pronunțînd acest cuvînt ce nu fusese pomenit în raportul lui Bîlbîie. Un complot... Să meargă chiar atît de departe, încît să se constituie într-un complot? Un complot militar? Ar fi absolut o surpriză pentru toată lumea. Inclusiv pentru armată. Nu erau lucrurile chiar atît de rele în lume, încît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secret de care numai el își va fi dat seama, faptul că există îl făcea vulnerabil. Ah, mai era ceva vreme pînă atunci, încă mai făcea față, deși tot mai greu, mai ales dacă rapoarte cum este ăsta al lui Bîlbîie vor fi tot mai multe. Și, din nefericire, vor fi tot mai multe. Inspectorii ăștia sînt băieți deștepți și fără să vrea încep să aibă calități de șef, îi împinge diavolul din ei să-și dea cu părerea. Auzi "existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și chiar al generalilor. Ar trebui ca în centrul atenției să stea generalul Broșteanu, general care se bucură de simpatie între cadrele tehnice și care afișează public o nemulțumire față de starea actuală a armatei". Sigur, nu e prost deloc domnul Bîlbîie, altfel nici n-ar fi avut ce căuta în Serviciu, dar nu e treaba lui să ridice piatra. Îl obliga pe el, ditamai Mihai Mihail, să gândească în acest sens, asupra acestor lucruri, să privească de la început cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dramatică, însă dezinformarea e tragică. Dacă toată chestiunea asta, a micilor ofițeri, nu-i decît un joc de copii, în vreme ce în altă parte se pune la cale lovitura, adevărata lovitură? De unde să mai știe el cum stau lucrurile dacă domnul Bîlbîie l-a și intoxicat l-a îmbolnăvit, obligîndu-l să judece, orice-ar face, după mintea lui, nu după cea proprie? Și-a turnat pînă la jumătatea păhărelului, mirosea plăcut a alcool tare și a strugure, gustă cu vîrful buzelor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfert din populația țării și din care pricină e nevoie de o mînă forte să facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de nădejde, talentat și aplicat, cît pe spiritul de liberalism care încetul eu încetul se infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de nădejde, talentat și aplicat, cît pe spiritul de liberalism care încetul eu încetul se infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd pofta fiecăruia de a-și da cu părerea. Nu asta era treaba lor. Treaba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]