1,399 matches
-
care Noga îl confecționase pentru mine de ziua mamei, era numărul de telefon scris cu cifre adunate și strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lângă ele; mă uit la el cu apatie, oare ce încearcă să descopere acolo, o coardă interioară pe care s-o facă să vibreze, și abia atunci înțeleg, încearcă să mă mângâie cu mâinile acelea pline de vinovăție, apoi se bâlbâie, îmi pare rău, însă eu nici măcar nu aud pentru ce anume, pentru ce se întâmplase în dimineața aceea sau pentru ce se întâmplase atunci, în urmă cu aproape opt ani, sunt atât de fericită să primesc scuzele acelea pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cameră, iar eu mă târăsc în urma lui, lipește radiografiile de o tabletă luminată, examinând cu mare atenție trupul lui Udi așa cum era el pe dinăuntru, nu văd nimic în neregulă, nu există nici o malformație a coloanei. Atunci, este foarte bine, bâlbâi eu, nu-i așa? Iar el spune, nu știu dacă ăsta e un lucru bun, trebuie să ai întotdeauna în vedere alternativele, el nu își mișcă picioarele, iar asta nu e bine deloc. Trebuie să îl internez pentru investigații, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era lipită o albină al cărei destin se frânsese, acul ei era adânc înfipt în mine, a mai fluturat o dată din aripi, apoi a căzut, și eu am strigat speriată, scoate-mi acul, tati, ce aștepți? Nu îl găsesc, se bâlbâie el și mă așază pe nisipul cald, se apleacă deasupra mea, are maxilarul deplasat în afară, ca un boxer, deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cameră, făcându-mi semn să o urmez, iar eu mă supun furioasă, acesta este soțul meu, aceasta este casa mea, de când îmi spune ea ce să fac, pășesc în urma ei rușinată către coșulețul care tăcuse între timp, a plâns fetița, bâlbâi eu în spatele ei, credeam că îi este foame, cum este posibil ca o fată atât de tânără să mă facă să mă simt atât de jenată, ba mai mult, chiar în casa mea, așa că o întreb imediat pierzându-mi răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se coborâse asupra acestei case era dintr-odată anulată, și asta mulțumită ei. Iar în timp ce priveai norii, continuă ea, te gândeai vreodată la cer? Eu sunt surprinsă, cum adică la cer, iar ea întreabă, oare cerul iubește norii, și eu bâlbâi, nu am idee, nu m-am gândit la acest lucru niciodată. Ce face el când norii trec prin fața lui unul după altul, întreabă ea, dispărând apoi fără a lăsa nici măcar o urmă sau când își schimbă forma, iar eu răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață luminoasă, spune ea ceremonios, acum te-ai trezit? Eu mă gândesc la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au schimbat de atunci, apoi bâlbâi, nu, chiar nu, l-am dus pe soțul meu la medic, iar ea oftează, ce se va întâmpla, Naama, și eu încep deja să mă scuz, dar ea mă oprește cu o căldură neașteptată. Văd cât îți este de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe iarbă, apoi am vomitat-o. Da, este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat, chicotesc eu încordată, deși îmi amintesc exact fiecare detaliu în parte al acelei zile, și ea mă întreabă, ce mi se întâmplase, iar eu bâlbâi, nimic deosebit, nimic serios, dar ea se încăpățânează, atunci de ce m-ați internat, dacă nu era nimic serios? Pentru că la început păruse a fi ceva serios, spun eu, erau simptomele unei meningite, dar după aceea s-a dovedit a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu, din câte se pare, încep să tremur, pentru că el îmi cuprinde umerii cu putere și spune, liniștește-te, Naama, va fi bine și pentru tine, vei vedea că va fi bine, amândoi suferim când suntem împreună, eu mă bâlbâi, dar de ce, din cauza legumelor? Din cauza cinei? Nu trebuie, nu vom mai mânca la cină. Nu este din cauza legumelor, spune el, își trage un scaun din plastic și se așază în fața mea, pentru o clipă mi se pare că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai e bine, iar eu spun, arată-mi scrisoarea, cu greu reușesc să îmi ascund curiozitatea, dar ea ridică spre mine privirile, protestând, am aruncat-o. Ce a scris, întreb eu, îmi torn cafeaua cu mâini tremurânde, dar ea bâlbâie, nu am prea înțeles, că trebuie să se însănătoșească în altă parte, că trebuie să își schimbe viața, că mă iubește, deodată îmi devine clar faptul că ea are un avantaj față de mine, simt față de ea o invidie violentă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe un ton reținut, în ciuda faptului că am deodată senzația că am înnebunit sau că înainte fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la fata aceea nouă, iar eu mă cutremur, la Yael? Ce să faci la ea cu formularele? S-a hotărât să păstreze copilul! Adevărat? Hava își strâmbă gura într-un gest de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut, doar am fost acolo cu ea, vocea ei se repede spre mine, scuturându-mi trupul cu putere, din tălpile late ale picioarelor, până în creștetul capului înfierbântat de razele soarelui, ți-a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar nici ceea ce crezi tu nu are nici o importanță, treaba noastră este aceea de a o face pe fată să înțeleagă ce este în mintea ei, ai uitat? Nu am uitat, dar aș fi vrut să o ajut mai mult, bâlbâi eu, fixându-mi mai bine ochelarii de soare, imediat lacrimile mele ostile, respingătoare vor ieși la luptă împotriva mea în batalioane transparente, dezvăluind cu răutate tot ceea ce încerc să ascund. Să ajuți mai mult înseamnă de fapt să ajuți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-adevăr este nevoie și de oameni pe care să-i intereseze și chiar să-i pasioneze hărțile... nu mulți, dar e nevoie, chiar mare nevoie. Ceea ce mi s-a părut însă ciudat era faptul că un om care se bâlbâia mai ales când rostea cuvântul „hartă“, dorea să lucreze chiar la Institutul Național de Geografie. Uneori nu se bâlbâia deloc, dar când rostea cuvântul „hartă“, era sută la sută bâlbâit. — T-t-tu în ce te specializezi? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mulți, dar e nevoie, chiar mare nevoie. Ceea ce mi s-a părut însă ciudat era faptul că un om care se bâlbâia mai ales când rostea cuvântul „hartă“, dorea să lucreze chiar la Institutul Național de Geografie. Uneori nu se bâlbâia deloc, dar când rostea cuvântul „hartă“, era sută la sută bâlbâit. — T-t-tu în ce te specializezi? m-a întrebat el. — Teatru, am zis eu. — Teatru... adică faci spectacole? — Nu chiar. Citesc piese de teatru, cercetez... Racine, Ionesco, Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceilalți nu. Nici eu nu știam mare lucru despre alții, dar măcar am auzit de ei la cursuri. Îți plac piesele, nu? a zis el. — Nu neapărat, am mărturisit eu. Răspunsul meu l-a nedumerit și când era nedumerit se bâlbâia și mai tare. Îmi părea rău că-i făcusem una ca asta. — Puteam să mă apuc de orice... etnologie, istoria Asiei. S-a întâmplat să aleg teatrul, și-atât. A fost cea mai convingătoare explicație pe care m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să decidă cu ce să se îmbrace în fiecare zi. Singurele lucruri care îl preocupau erau schimbările geologice care se produceau de-a lungul coastei mării și noile tuneluri construite pentru linii ferate. Dacă apuca să abordeze asemenea subiecte, se bâlbâia, se ambala și nu-l mai oprea nimeni o oră-două. Trebuia s-o iau la fugă sau să adorm ca să-l fac să tacă. Se trezea în fiecare dimineață la ora șase cu Kimigayo pe post de ceas deșteptător, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primilor doi protagoniști i-au speriat pe ceilalți. Și eu mă simt la fel. Erau așa de siguri pe sine, așa de nerăbdători să ne spună povestea lor, încât aproape că ne-am intimidat. Mi-e frică să nu mă bâlbâi, să nu mă repet și oricum n-aș putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau seama că am dreptate. Jennifer își răsucește părul într-un mod obsesiv, Jim s-a strâns ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o distrez pe Daisy: Mă vrei în bikini? În aceeași fracțiune de secundă, îmi dau seama că de fapt nu Daisy e în cameră, ci Finn. Imediat îmi îndrept spinarea, scot degetul din gură și iau mâna de pe fund, apoi bâlbâi un „Scuze... Am crezut că e Daise...“ Finn se zgâiește la mine. Mă simt complet despuiată. În cele din urmă, îmi vin în fire la gândul că port bikini, nu chiloți. Dar tot mă simt roșind. Dacă mă reped în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seama atunci că mă simțeam atrasă de el, dar îi făcusem ochi dulci prea mult și cu siguranță că exista o vibrație specială între noi. Cred că și Barney a simțit-o, pentru că s-a ridicat imediat în picioare, a bâlbâit că ar trebui să mergem afară, la piscină și să nu mai stăm acolo ca doi guguștiuci. După aia m-am împiedicat când am vrut să mă ridic, așa că el mi-a sărit în ajutor și m-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
începe să-mi ronțăie degetul mare. Îi simt dinții aproape mângâindu-mi pernuța acestuia. Mă ridic puțin și, șocată, mă holbez la el. — Ce e? mă întreabă el ținându-mi încă piciorul. Nu-ți place? —Ba da, e incredibil, mă bâlbâi eu. Doar că nimeni nu mi-a mai făcut asta până acum... Nici nu știam ce bine e... — Atunci nu mă întrerupe! protestează el întorcându-se la treabă. Nu pot să cred ce senzație de erotism îmi dă. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în oglinda cu ramă argintie de pe peretele din fața mea - Daisy are o mulțime de astfel de oglinjoare prin toată casa - și senzația mi se confirmă. M-am albit ca prețioasa pernă a lui Daisy. —Rebecca, îmi pare tare rău... se bâlbâie ea. N-am știut... Adică el a zis-o pe un ton așa... ca și cum ar fi fost cel mai banal lucru, încât eu am crezut că și tu te simțeai la fel. Daisy pune paharul pe masă, cutremurată de ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar sunt sigură că o să găsim ceva. Ce-i mai plac lui Charlotte provocările! Ochii îi strălucesc de încântare la ocazia asta de a-și sufleca mânecile și de a face ordine în viața lui Jim. Dar eu vreau... se bâlbâie Jim. Asta înseamnă că nu mai pot veni la întrunirile voastre de grup? Se uită disperat la fiecare dintre noi, stârnindu-ne mila. Îmi pare atât de rău pentru tot ce s-a întâmplat... vă rog, lăsați-mă să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zic să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari pe geam în secretariat și deschizi ușa. Am ruga un elev, da’ nu se poate, că acolo sunt și subiectele. - Da, dar știți, se bâlbâie directoarea, secretariatul e la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de informatică, o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]