1,939 matches
-
răspunde de parcă m-ar înjura. I-o fi vorbit Vlad de mine, i-o fi spus că-i sînt prieten și acum își închipuie că știu de taina dragostei lor. Nu se teme că aș spune cuiva. Nu, asta e bîrfă. Ea se teme să nu scriu. Nu teama dezvăluirii unei prietenii o sperie; o sperie dezvăluirea sufletului ei, pus să aleagă între iubire și poziția socială. Ori, poate că nici nu a fost pusă să aleagă; a dezgustat-o "cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca sigur, punerea mea definitivă cu botul pe labe. Sînt un șoarece prea mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea, iar acest "mai" îmi spune dintr-odată că și ea știe despre mine că beau, bîrfă alimentată de imaginația unora. E tare odihnitor să privești ramul acela cu magnolii, arăt eu cu privirea. Dumneavoastră nu beți? Am și acasă un asemenea tablou. Evident, nu e la loc de cinste, fiind doar o poză de revistă. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lăudau. (Că el s-a opus premierei pe țară cu piesa mea, voi afla-o mai tîrziu.) Dar niște profesori, mai bătrîni, ieșiți la pensie, îl blestemau de mama focului acum doi-trei ani, acuzîndu-l că le-ar fi distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văzută intrînd în blocul unde locuiesc. De aceea m-a și lăudat în cîteva ședințe, imediat ce a fost numită ingineră-șefă, dar tot atunci a început campania împotriva mea. Prin asta voia să-i facă pe toți să spună că bîrfa "Roman-Vlădeanu" e o simplă scornire, timp în care adevăratul ei prieten era în afară de orice bănuială. Azi, Brîndușa m-a acuzat în fața prim-secretarului că am fost vulgar cu o delegată doamna blondă. Eu am făcut-o mincinoasă. Dacă se dovedește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și iar pe toate fețele de toată lumea... îmi vine să le strig tuturor că nu vreau să trăiesc doar ca să mă aflu în treabă, ca ei! Vreau să trăiesc ca să scriu, nu vreau să-mi clădesc viața din petreceri și bârfe și vase (pe care, oricum, le sparg cu nemiluita), învârtindu-mă mereu în același cerc. Vreau să fiu scriitoare - o scriitoare adevărată și neobișnuită. însă problema mea este că la școală mă simt atât de obișnuită! Atât de obișnuită! Aproape
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că mai degrabă se uită la un meci de fotbal la televizor, ronțăind semințe, decât să amorțească incomod pe un scaun la operă și să se plictisească de moarte. Nu zic nu, mai vezi niște toalete, coafuri, mai auzi niște bârfe, dar în rest... Mulți văd, puțini pricep, comentase ea. Mai bine du-te tu, Clara, cu bărbatu-meu când ai chef, că tu ești mai stilată! Eu una am fost o dată și mi-a ajuns! Clara zâmbise politicos și îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
senin și dusă ai fost... De ce oare? O privi întrebătoare pe Clara, care înghiți în sec și trase adânc din țigară, învăluindu-se cu fumul ocrotitor. — Eram și eu mai zbuciumată, rosti Clara într un târziu. Nu suportam micile tale bârfe cu fetele și jocurile tale nebuloase pe care le născoceai cu prietena aia a ta care mă considera o to cilară... Oare chiar așa eram, Georgi? Tu cum mă vedeai? — Ce să zic? spuse Georgiana, toate eram nebune și cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cumpărat un teren în condiții dubioase, care au primit concesiuni de la stat dând mită unor politicieni, despre oameni pe care i-a înșelat nevasta ori care au o amantă în cutare loc. Pe scurt, articolele lui Achile erau îmbibate cu bârfele târgului, dar nu prea erau luate în seamă, tot ziarul era socotit antinațional, iar Achile nici nu avea prieteni care să umble cu foaia în mână, din casă în casă și din cafenea în cafenea, ca să afle lumea ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ăsta era domnul decan), așa, de-o parte, să-mi bage niște texte. Parcă ți-am zis eu ceva, nu?" Ceva, ceva, da. Da' destul de vag", face Corneluș, abia mascându-ți curiozitatea, ridicând pofticios din sprâncene, gata să asculte o bârfă suculentă direct de la sursă. "Mda... Uite cum a fost: își luase fața aia de mare domn care e pus în situații dificile de subalterni. Face către mine așa, dregându-și glasul cu o morgă pe jumătate oficială, pe jumătate amicală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i spui de la obraz tot ce știai și tu despre el." "Ei, am manevrat în așa fel încât a lăsat-o chiar el în coadă de pește. I-am spus-o scurt: Dumneata ai ajuns să pleci urechea la toate bârfele ordinare care circulă prin școala asta? Ce Dumnezeu, dacă ai sta să asculți la tonele de porcării care se lansează despre fiecare dintre noi, ai crede că oricare dintre cadrele noastre universitare ori e o lepădătură, ori e idiot de-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moldoveancă în cârcă". Zâmbește pe jumătate amar, pe jumătate malițios: Da... Că Matilda e ruptă-n două de atâta muncă. Numai ea știe cât stă cu ochii în calculator la Solitaire și bilele alea, plus cât dă din clanță la bârfă și la alte prostii. Halal servici'! Și nu obosește din gura aia nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se înalță un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am zis dă ieri după-amiaz' lu' Sofica: Ai, fă, dă grijă și nu uita să pui apă și la "Vii" și la " Morți", că al'fel să lipește, dreacu', ptiu, Doamne-iartă-mă!, ceara dă tablă. Da' ea, cu gându' tot la bârfă cu cotoroanțele ei, a uitat ca o vacă care este. Și uite! Stai Tăsica acuma și chinuiești-te. Cân' i-am zis, a dat-o cotită, că a zdrulucit-o toată ziua coana preoteasă cu curățenia la casa parohială, că nici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
amabil, înclinându-se în fața amândurora: "Doamnelor, a fost o plăcere să vă întâlnesc. Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
civică a noastră ca popor. Aceasta nu se face însă la PROTV și cu Click și CANCAN, ci prin exemplul dat de noi copiilor noștri. Dar ce exemplu putem da atâta timp cât valorile noastre sunt doar perdele de fum (consumerismul și bârfa)? 4. PDL și Băsescu sunt doar declarativ pentru reformă; atâta timp cât nu au reușit nimic și nu pot trece de la vorbă la faptă nu sunt decât un alt FSN. Lenea, criza și populismul stângist Când îi rogi frumos să iasă de sub
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor pentru viața În natură, bufoneriile lor bizare și ceea ce numea el „comportament de curlandiști”. Nu‑i acuza pentru clevetelile lor. El Însuși se delecta prea mult cu bârfa pentru a se preta să‑i critice. Dar afirma că nu sunt gânditori, ci doar niște snobi și că influența lor era pernicioasă. Și că spionii de mai târziu, recrutați În Anglia de către GPU și NKVD, fuseseră crescuți la sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau cu prăvăliile cu de‑amănuntul. Încetul cu Încetul, Ravelstein Îi făcea și să i se destăinuie. Îi depănau istoria vieții lor. Nu ascundeau nimic. Era uimitor cât de multe afla Ravelstein despre ei. În bună măsură, pasiunea lui pentru bârfă extrăgea din ei informațiile pe care le dorea. El nu numai că‑i instruia, dar Îi și forma, Îi distribuia În grupuri și subgrupuri și Îi plasa În categorii sexuale, cum i se părea lui mai potrivit. Unii urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În tainele intime, În sufletul unei bătrâne negrese respectabile. Și apoi Ruby lucrase mai bine de o jumătate de veac În mediile universitarilor și avea multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De ce nu‑mi dădea niciodată un număr de telefon la care s‑o pot găsi? Desigur, pe Ravelstein nu l‑ar fi interesat asemenea fapte dacă n‑ar fi fost singulare. După cum am mai spus, se dădea În vânt după bârfe și Își gratula prietenii În funcție de noutățile calde pe care i le aduceau. Pe de altă parte, nu te puteai bizui că o să Îngroape confidențele tale. Lucrul ăsta nu mă tulbura prea tare. Astăzi oamenii sunt mult mai pricepuți decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbesc tot timpul despre tine și se tem că ai putea deveni arbitrul lor absent. - Așadar, dacă mor eu, pot să moară și ei, a continuat Ravelstein. Dar ăsta era felul lui de a lua lucrurile În glumă. Îi plăcea bârfa, Însă interesul real pe care i‑l inspirau oamenii e greu de descris. Avea o curioasă abilitate intuitivă, nu atât o pricepere de a analiza oamenii, cât un soi de divinație pe care o percepeai când vorbea despre anumite persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poartă numele de pensionare, dar acum sper să-și ia notițe după cele spuse în acest cântec și să îndemne pe toate Măriile și respectiv, Mărioarele din țara asta, să pună fiecare mâna pe par și între două reprize de bârfă, să-i vindece definitiv pe toți pensionarii, crăpându-le capul. Mergând mai departe, se pare că pensionarul care a compus versurile acestea mai avea și el ceva nepoți, sau chiar fii, care trebuiau ajutați din minuscula sa pensie, așa că după
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
niște salarii, amărâte de 200-300 de euro, ei doar supraviețuiesc mizerabil într-o societate anapoda, o societate cu valori demonetizate, în care sunt mediatizate și promovate mai mult amantele interlopilor decât opiniile intelectualilor, în care discursul mass-media se reduce la bârfe și insulte, în care furtul cu succes, fără a fi prins, din banii publici dă măsura competenței în afaceri și politică. Un nenorocit de dascăl zilnic stresat de grijile materiale, împovărat de sarcini utopice, dacă nu chiar tâmpite sadea, primite
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de învățat și infinite posibilități la îndemână de a-și petrece timpul liber. Nu înțelegi, Ștefan. Nu-mi doresc să colind străzile singură ca o femeie fără căpătâi, să cheltui banii prin magazine, ori să mă întind în "Tudor" la bârfe interminabile și de tot soiul, cu acele "prietene" care abia așteaptă să-mi intre în casă pentru a sări pe tine. Vreau să renunți la ceea ce faci, să te întorci la meseria ta, să vii acasă la trei și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de sărbătoare, de câte ori se așezau să mănânce. Împletea pulovere, cumpăra reviste, citea tot ce-i cădea în mână dar nimic nu-i aducea o reală satisfacție. Continua să ducă dorul nopților de dragoste, a plimbărilor prin Grădina Botanică, a micilor bârfe, cu bărbatul ei, la o cafea aburindă. Într-o zi, Ștefan veni acasă încântat peste măsură. Achitase prima rată la garsonieră. Fără să-i împărtășească mulțumirea, preocupată de ale ei, Luana îi spuse că dorea să-și găsească un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sau nepăsătoare la acțiunile celorlalți, mătușa Anda o sfida cu o privire glacială, aruncată peste nasul ridicat a superioritate. Sanda, intrată în gura târgului și judecată de lipsă de control asupra fetei, nu mai putea ieși din casă de groaza bârfelor la colț de stradă. Biata femeie, era devastată. Cum aveau să trăiască amândouă dintr-un singur salariu? Nu mai erau vremurile de altădată când, cu bani puțini și o relație, umpleai frigiderul. Acum, deși magazinele musteau de bunătăți, prețurile exagerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o relație ce o adusese în imposibilitatea de a se mai apropia și de alte colege. Știind-o răutăcioasă, obsedată și interesată de tot ce se întâmpla în viața celorlalți, acestea afișau o aversiune acidă față de Nuța. Pe limba ei bârfa făcea muguri și dădea în floare instantaneu, fără nici un filtru care să curețe eventualele erori. Radu Noia, inginer mecanic, sosit în fabrică în urmă cu doi ani, imediat după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]