976 matches
-
din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni. Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcați în Bărăgan, pe câmpul liber, departe de orice altă așezare omenească, și li s-a ordonat să-și ridice case. Terenul fusese parcelat cu plugul și fiecare
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
iunie 1951. Aproximativ 45.000 de oameni au avut la dispoziție două ore pentru a-și strânge bagajele, după care au fost încărcați în vagoane pentru vite și, sub pază militară strictă, au fost „colonizați” pe pământurile înțelenite din estul Bărăganului. Acestă tactică era concepută să intimideze restul țăranilor în vederea desăvârșirii procesului de colectivizare. Mulți deportați s-au reîntors la vetrele lor în următorii 5 ani, până în 1956, dar unii au rămas în satele nou înființate. Rezistența anticomunistă a avut o
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
drumul [procedeul] german de a nu accepta ca accesul la actele [Securității] să fie lăsat în voia unei privatizări de acest fel.” Lirică: A realizat traduceri în germană din mulți autori români, între care Panait Istrati ("Kyra Kyralina" și Ciulinii Bărăganului = "Die Disteln des Bărăgan"), Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Urmuz, Gellu Naum și operele de tinerețe ale lui Tristan Tzara, dar și din rusă, opera lui Velimir Clebnikov. În anul 2006 a fost distins cu cel mai
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
În România, loessul se găsește sub altitudini de 400 de metri, în Câmpia Română, în Dobrogea și în estul Moldovei. Grosimea stratului de loess crește de la vest la est, de la câțiva metri în Oltenia, la 20-30 de metri în Estul Bărăganului și până la 60 de metri pe malul drept al Dunării de la Ostrov. Natura rocii subiacente influențeaza condiția de circulație a apei de infiltrație. Loessul de Oltenia și din Câmpia Română acoperă straturi de pietriș deasupra unor depozite levantine, pe când în
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
a construcțiilor în albia Dâmboviței, în perioada interbelică Dorin Pavel propusese realizarea unui canal ecluzat pe terasa de pe malul stâng al Dâmboviței. Ulterior, Andrei Filotti propusese realizarea legăturii cu Dunărea prin valea Mostiștei, corelat cu canalul magistral de irigare a Bărăganului. Rentabilitatea unui asemenea canal devenea însă din ce în ce mai discutabilă, nu numai în condițiile din România dar și la nivel mondial, costul transportului naval devenind prohibitiv din investițiile importante ale lucrărilor hidrotehnice în comparație cu costul altor modalități de transport. Totuși în anii 1980
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
scris atât în germana literară ("Hochdeutsch") cât și în dialectul șvăbesc. Pentru scrierile în dialect, a folosit și pseudonimele Uwe Peters, Hans Neufelder și Michl Gradaus. Tinerețea sa a fost marcată de al Doilea Război Mondial și de deportarea în Bărăgan a familiei sale. În anii '50 a devenit specialist în domeniul construcțiilor, dar nu și-a câștigat traiul de pe urma meseriei de constructor. I s-a interzis accesul la continuarea studiilor, și chiar la muncă. Nu a fost angajat nici ca
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
(n. 1 ianuarie 1897, Brăila - d. 10 iunie 1979) a fost un filosof, pedagog și eseist român. S-a născut la 1 ianuarie 1897 la Brăila, oraș dunărean de la marginea Bărăganului. Tatăl său era originar din Săcelele Brașovului și mama sa era din Runcu-Popești (Rîmnicu-Sărat). Astfel tânărul Vasile a moștenit o viziune asupra țării întregi și sentimente pentru fiecare provincie în parte, și pentru toate la un loc. A studiat la
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
etc.) ; cea de-a doua parte de « durere îndelung răbdată și sublimată » în scrisul său, în condiții mai mult decât precare de existență. Așa s-a născut sistemul său filozofic, original și autentic românesc, el introducând în filosofia românească "spațiul bărăganului". Este numit de istoricul filozofiei românești N. Bagdasar, drept : « cel mai fecund creator » al generației sale. Din 1945, V. Băncilă nu a mai putut publica decât sporadic și uneori trunchiat. Târziu, în 1984 și 1987, postum, precum și după revoluție, apar
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
etica estetică, pedagogia, sociologia, filozofia culturii și a religiei. Sensibil la întreaga paletă a sentimentelor, stărilor ființei umane, Vasile Băncilă este preocupat și gândește liber de orice prejudecată despre prietenie, țăranul român, umanitate comunistă, ura ca formă de artă, antinomiile Bărăganului, gelozie, cauzele faptelor morale, etc. (Vezi "Manuscriptum" - număr special "Vasile-Băncilă"). Dar, opera sa, titluri ca : "Duhul sărbătorii", "Filosofia vârstelor", "Lucian Blaga energie românească", "Aforisme și para-aforisme", "Spațiul Bărăganului", sunt cărți ce vorbesc de la sine despre Vasile Băncilă, ca una dintre
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
despre prietenie, țăranul român, umanitate comunistă, ura ca formă de artă, antinomiile Bărăganului, gelozie, cauzele faptelor morale, etc. (Vezi "Manuscriptum" - număr special "Vasile-Băncilă"). Dar, opera sa, titluri ca : "Duhul sărbătorii", "Filosofia vârstelor", "Lucian Blaga energie românească", "Aforisme și para-aforisme", "Spațiul Bărăganului", sunt cărți ce vorbesc de la sine despre Vasile Băncilă, ca una dintre comorile intelectualității românești. Vasile Băncilă, "Constantin Rădulescu-Motru pedagog", Societatea română de filosofie, București, 1932, 54 p. Vasile Băncilă, "Doctrina personalismului energetic a D-lui Rădulescu-Motru", Cultura Românească, 1927
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
Băncilă, "Religia iubirii și Pestalozzi". Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Constanța: Editura „Ex Ponto“, 1998, 199 pag. Vasile Băncilă, "Mici testamente." Vol. I-II. Ediție, note, indici de Dora Mezdrea. București: Editura „Eminescu“, 1999, 254 + 340 pag. Vasile Băncilă, "Spațiul Bărăganului." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. București: Editura Muzeul Literaturii Române; Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2000, 305 pag. "Corespondență Vasile Băncilă - Lucian Blaga." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. București: Editura Muzeul Literaturii Române; Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2001, 297 pag. Vasile
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
Brăilei: Editura „Istros“, 2007, 568 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. VI. "Sistem de filozofie. 1. Definiția filozofiei." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2008, 265 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. VII. "Sistem de filozofie. 2. Metafizica. Spațiul Bărăganului." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2009, 358 pag. Vasile Băncilă, "Opere." Vol. XV. "Aforisme și paraaforisme (1)." Ediție îngrijită de Dora Mezdrea. Muzeul Brăilei: Editura „Istros“, 2010, 403 pag. Vasile Băncilă, "Nae Ionescu, un cavaler prestant
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
leagă spre nord de Stăncuța, Tufești, Gropeni, Tichilești și Chiscani (unde se termină în DN21) și spre sud de Mihail Kogălniceanu (județul Ialomița, unde se termină în DN2A). La Mihai Bravu, din această șosea se ramifică DJ211B, care duce la Bărăganul (DN21) și mai departe la Tătaru. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Victoria se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,1%), cu o minoritate de
Comuna Victoria, Brăila () [Corola-website/Science/310269_a_311598]
-
Florica este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în sudul județului, în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești (DN2) și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
în sudul județului, în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești (DN2) și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de . Distanțele față de satele vecine sunt
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
tabulare care se pierd fără vre-o denivelare importantă”. Depresiunile întâlnite în cuprinsul teritoriului Florica sunt de mărimi reduse și forme diferite, izolate și dispersate, prezentând denivelări mai mici de 3 m față de nivelul general al câmpiei. Clima este specifică Bărăganului, temperat-continentală. Temperatura medie anuală este în jurul valorii de 10 °C, destul de aspră iarna cu temperaturi ce scad sub -25 °C și cu veri călduroase, cu zile caniculare, în care temperaturile ating valori apropiate de 40 °C. Temperatura maximă absolută înregistrată
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Studii de imagologie, Editura Banatica, Reșița, 1996, 149 -155, ISBN 973-99757-6-4 7 11. Baraganska golgota Srba u Rumuniji 1951 - 1956 Miodrag Milin, Liubomir Stepanov, Editura Demokratski savez Srba i Karaševaka u Rumuniji, Temičvar, 1996, 320, ISBN 973-96769-7-9 320 12. Golgota Bărăganului pentru sârbii din România 1951 - 1956 Miodrag Milin, Liubomir Stepanov Editură Uniunea Democrată a sârbilor și carașovenilor din România, Timișoara, 1996, 304, ISBN 973-96769-9-5 304 13. Vekovima zajedno Miodrag Milin, Editura Demokratski savez Srba i Karaševaka u Rumuniji, Temisvar, 1996
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
și gurile noastre cu greu îl vor ține. Sub cuvânt suntem toți...»</poem> (ULrc, I, 170). Poezia lui George Alboiu - după cum apreciază criticul și istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu - pare a fi o imensă monedă de argint, având ca față "Bărăganul Celest" și ca revers pământul nașterii poetului, "Nemuritorul Bărăgan Românesc", ale cărui lanuri de grâu cu spicul cât vrabia întâmpină de-aproape zece mii de ani, în zariștea macilor-eroi, Cavalerul Dunărean. "Casa-Mumă-Câmpie" este văzută ca o «ancoră aruncată...», ca un «munte
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
grâu cu spicul cât vrabia întâmpină de-aproape zece mii de ani, în zariștea macilor-eroi, Cavalerul Dunărean. "Casa-Mumă-Câmpie" este văzută ca o «ancoră aruncată...», ca un «munte Ararat îngropat în Pământ / numai cu marele belciug rămas afară» ("Ancestrală" - APC, 38); și "Bărăganul Celest" are un teluric "Drum al Robilor": <poem>Pe lângă Drumul Robilor se-aude zornăitul drumului curgând în căruțele vechi ca schelete de păsări arhaice. Merg fără cai, fără boi alunecând pe sudoarea cerească din calea robilor. Loitrele moțăie, stelele în jurul
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
orizontul anului 1980 încoace, elementele terifiantului / apocalipticului sunt trecute în liricul „plan secund“, spre a-și face tot mai mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează / receptează, se reflectă în oglinda-spațiu-celest ca „gospodărire” spirituală autohtonă: <poem>Trece umbra
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii locuitori ai satului ar fi construit casele din bârne, numite "bologani", de aici rezultând și "Borogani". O altă legendă vorbește despre strămoșii borogănenilor ca fiind veniți din cămpia Bărăganului, de la Dunăre. Versiunea pare a fi cea mai plauzibilă pentru că pe parcursul sec.XIV-XVIII, în contextul relațiilor internaționale, romănii migrau în cadrul Țărilor Românești. O atare deplasare a fost din Muntenia spre Moldova, grație așezării geopolitice favorabile. Multe familii de țărani își
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
își găseau refugiu de sub jugul turcesc pe teritorii puțin populate din Basarabia. Această versiune este justificată și prin numele pur românești a primilor locuitori ai satului - Casapu și Cașu - care ar fi păstrat denumirea locului de unde au venit, din câmpia Bărăganului. Dramaticul an 1856, prin hotărârea Păcii de la Paris, dezbină satul în două părți. În urma Tratatului semnat la Paris între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, după înfrângerea Imperiului Rus în războiul Crimeii din 1853-1856, trei județe din sudul Basarabiei trecuseră în
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
avut domiciliu forțat în Bărăgan, unde l-a cunoscut și pe Corneliu Coposu. După ce a înaintat, fără rezultat, 61 de cereri de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962, în contextul amnistiei generale a deținuților politici, a putut părăsi Bărăganul și s-a angajat apoi ca muzician la orchestra din Brașov. A fost reabilitat împreună cu ceilalți patru colegi scriitori, în august 1968. A depus cerere de emigrare în Republica Federală Germania, pentru a cărei aprobare a fost sprijinit de Günter
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
Mangalia - d. 25 noiembrie 1994, Atena, Grecia) a fost un regizor și scenarist român. Absolvent în 1953 al Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, se lansează în anul 1958 (asistent de regie alături de realizatorul francez Louis Daquin) cu „"Ciulinii Bărăganului"” („"Leș chardons du Bărăgan"”), film selecționat și nominalizat la Palme D'Or în cadrul Festivalului de la Cannes din acealși an. Alte două filme ale sale („"Răutăciosul adolescent"”, 1968 și „"Clipă"”, 1979) au participat la Festivalul de film internațional de la Moscova. Cea
Gheorghe Vitanidis () [Corola-website/Science/306161_a_307490]