1,669 matches
-
regele Carol. Regele a acceptat să fie numit Comandant Suprem al Marii Legiuni a Cercetașilor. Prim-ministrul Al. Vaida-Voevod le-a făgăduit sprijinul său. „A urmat după aceasta depunerea jurământului Voevodului Mihai pentru intrarea în cercetășie”. “Cu trei degete sus, Bărbăție, Voioșie și Credință, sufletul cutremurat al Voievodului a rostit legea cercetașului”, comenta ulterior presa. Festivitatea s-a încheiat cu o șezătoare. Apoi Carol și Mihai au părăsit jamboreea, retrăgându-se în trenul regal care staționa în gara Sibiu. 30 iulie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
religios, pentru pomenirea marinarilor morți în război. În memoria lor, se aruncă în apă o ancoră de flori și se ține un minut de reculegere. Se trage o lovitură de tun. Ministrul Aerului și Marinei rostește o cuvântare. El menționează bărbăția cu care Mihai a înfruntat furtuna pe mare în zilele de 4, 5 și 6 ianuarie 1938. Lui Mihai i se dăruiește o miniatură a distrugătorului „Regina Maria”, pe care se aflase în timpul furtunii. După cuvântarea ministrului Economiei Naționale, iahtul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nr. 18.) Presa lăuda educarea lui în spirit național românesc: „Nimic din ceea ce ar fi putut să-i călească sufletul în românism n-a fost neglijat de Prea Înțeleptul său Părinte. La 17 ani, Marele Voevod Mihai este în pragul bărbăției. Două zeci de milioane de români îl privesc cu dragoste și în același timp cu mândrie.” Comandantul Străjii Țării, Teofil Sidorovici, trece în revistă etapele educației lui Mihai și elogiază preocuparea atentă, permanentă și novatoare a regelui asupra acesteia. „Prin
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Tot ce-ți dorești se va Îndeplini, tu vei fi pentru urmașii noștri Conrad, Întemeietorul de orașe. Partea a doua a frazei n-o mai pronunță cu voce tare: „Iar eu voi muri curând. Doamne, Îngăduie mi să mor cu bărbăție, așa cum se cuvine unui Zähringer.“ III Câteva zile trăise Într-un fel de letargie, din care se trezea doar pentru a bea câteva picături de apă. Ca de obicei, natura Își vindeca singură rănile. Pârâul Însângerat se limpezise, dar Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a umplut, așa că s-a apropiat timpul socotelilor. știu că aștepți de multă vreme această clipă. Johannes rânji cu cruzime. — De data asta și nobilul meu frate va trebui să se plece În fața adevărului. Până acum l-a apărat de dragul bărbăției lui, dar Eglord nu e un bărbat viteaz, e o fiară turbată care trebuie Înjunghiată ca orice fiară. Dacă ții la răzbunarea ta, nu trebuie să afle nimeni ce-ți spun acum. Altfel, tot pla nul nostru se duce de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zile, fiind "oaspetele" unei celule de maximă siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea rapidă. Un polițist cinstit, conștiincios și nevinovat, care manifestase corectitudine și abnegație în privința obligațiilor strict profesionale, îndura acum, cu îndârjire și bărbăție, mizeriile unei detenții îngrozitor de dure și inumane, având ca puncte de sprijin doi piloni de rezistență: încrederea desăvârșită în Dumnezeu și dorința nestăvilită de a se întoarce în mijlocul familiei sale: soție și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-au vândut Diavolului. Credeți și nădăjduiți în mine, sunt alături de suferința voastră și nu vă voi abandona niciodată. Curaj!". În același timp, suferința atroce pe care a îndurat-o Fiul Omului ne dădea puterea să întâmpinăm, cu mai multă bărbăție, provocările vieții, să fim mai solidari și mai încrezători în forțele noastre, în lupta de zi cu zi. În acest lăcaș subteran, în această vizuină, am locuit mai bine de o jumătate de an. Aici dormeam, aici mâncam, aici ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dinspre picioare unde este mai îngust, cu un rânjet de satisfacție senilă, greu mascată. Conștient de faptul că până la urmă și el va fi îmbrăcat într-un "costum" solid și rigid ca acesta pe care stătea, voia să-și demonstreze bărbăția și imperturbabilitatea în fața dovezilor tot mai palpabile care-i semnalau capătul traseului. Spațiul din bordei era prea mic pentru a manevra sicriul în interiorul lui, așa că babica a fost scoasă afară și pusă în copârșeul așezat pe două taburete. Însă ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic, pe fața căruia se citeau discret primele semne ale bărbăției. Mă gândesc acum la cifra de doisprezece, care reprezenta numărul de oameni aduși de domnul Muca pe șantier. De ce 12? Și încă ceva foarte curios: cine sau ce m-a determinat pe mine să procedez la numărarea echipei de oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
elementele de referință necesare. Comitetul central executiv studențesc emite un apel către studențimea română cu această ocazie: Copii răzleți ai mândrei noastre nații De mai trăiește-n voi simțire vie Veniți atunci de vă cunoașteți frații, Sădiți în inimi vechea bărbăție Avânturi mari, eterne aspirații Și numele pe veci slăvit vă fie!... „Cu prilejul ceremonialului de la Putna lui Ștefan cel Mare, Deșteptarea a scos numere speciale, revenind asupra momentului și în paginile din zilele următoare. Mănăstirea Putna în anul 1904 Se
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
război fățiș împotriva Bucovinei, hotărând distrugerea individuală a intelectualilor români bucovineni.” De aceea, „îmbrăcat în platoșa unei conștiințe civice superioare, Luptătorul va lupta cu necruțătoare înverșunare 129 împotriva a tot ce este putred, corupt, vicios și ilegal, va stimula cu bărbăție toate tendințele regeneratoare și va fi - în limita puterilor lui - o neclintită pavăză a democrației, în cadrul noilor orientări înspre care se îndreaptă astăzi omenirea.” În „Cuvinte către cititori” ziarul cheamă pe cei „care împărtășesc principiile și vederile săptămânalului să informeze
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bătăile la prima întrebare. Și mergea cu lașitatea pînă acolo că-mi spunea mie să... adică să nu apese el pe ușă, cînd îi punea degetele. Mă punea pe mine să împing. Împinge, mă, iar eu arătam că am o bărbăție. El nu, mă punea pe mine... În ce fel mai erau torturați? Erau torturi diferite. Fiecare avea metoda lui. Nu erau toți cu aceeași metodă. Pot să vă spun că au fost și anchetatori care au cercetat fără agresivitate. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acasă ! Oamenii mor, și nu mor când trebuie, și nu mor cei care-ar trebui, viața-i o junglă. Pentru ce dreptate naivă te tăvălești și-ți iei mințile de cine știe când, și-ți pierzi vocea și demnitatea și bărbăția ? Apucă-mă de braț, ridică-te și hai să te duc acasă. Ah, dar lasă-mă naibii să putrezesc mai bine aici, n-am chef de nimeni și de nimic. — Hai, prietene, c-o să treacă. Ai să vezi, o să treacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-am camuflat rușinea, însă nu îndeajuns ca ea să nu se simtă vinovată că se îndoia de bărbăția mea, până când a ajuns să-i pară rău că forțase nota. Continua să mă întrebe dacă o mai găseam atractivă - și o găseam, am continuat s-o asigur. Eram mândru că Jayne Dennis e soția mea. Milioane de bărbați considerau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
au ridicat-o ș-au mărit-o, ei, umiliții și obijduiții de totdeauna, ei, flămânzii și nedreptățiții, vrednicii și vitejii soldați cari au mers într-un marș fulgerător până la porțile Sofiei. Aceștia vor purta cu drept și cu vrednicie semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți dintre ceilalți nu și-au făcut datoria. Dragii mei camarazi de arme, Știu eu că nimănui nu-i pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci cel ce se va întoarce cu vrednicie, după biruință, va avea o bucurie însutită; știu că n-am nevoie să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăția e scrisă pe fețele voastre, și avântul cu care ați răspuns la semnalul de chemare arată că știți pentru ce-ați venit; vreau numai să vă amintesc încă o dată, că noi, oștenii României am ajuns în anul 1913 cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldovanul l-a purtat în spate. Pe urmă a venit rândul omului, s-a suit în spatele Dracului și a început a cânta Doina. Și cântă și cântă zi de vară până-n sară, despre bucuriile copilăriei, despre dragostele tinereței, despre necazurile bărbăției, nu mai isprăvește... Mult mai ai? întreabă Dracul cu mânie. Mai am, că de-abia am început. Și cântă, și cântă până ce Diavolul, nebunit, zvârle pe Moldovan din spate. Omul a căzut cu dosul la pământ așa de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Ce ai tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu bărbăție. Baciul ungurean și cu cel vrâncean vor să te doboare în apus de soare, umbrele când cresc neguri se opresc pe munți și pe ape, dorm oile toate... Mioară bârsană, de ești năzdrăvană și de-a fi să mor, tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
păzeau căile târgului, de asemenea, din patru părți, nu au putut să facă față iureșului Valahilor, ci mulți dintre ei au fost uciși și împrăștiați, părăsindu-l pe comitele lor, adică pe Ioan Daroczi, [care] a căzut acolo, luptând cu bărbăție. Chiar târgul a fost incendiat din toate părțile de către Valahi, în mijlocul căruia își avea tabăra Domnul rege, cu ai săi”. Pannonius mărturisește că el consemnează în scrisoarea sa cele auzite de la un martor care a fost la Baia. Până în acest
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lângă cetatea Dâmboviței. În Cronica moldo-germană se arată că Radu cel Frumos a venit cu 13.000 de turci și 6.000 de munteni. S-a dat o nouă luptă, la 28 noiembrie, „Atunci s-a îndreptat Ștefan voievod cu bărbăție împotriva lor și Dumnezeu l-a ajutat, încât i-a nimicit cu desăvârșire, iar pe care i-a prins vii, i-a tras în țeapă prin buric, cruciș, unul peste altul, în număr ca la 2 300”. La 9 decembrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
găsi altă cale pentru satisfacerea intereselor sale”. Papa se mulțumește să-l laude pe acest bărbat de aleasă vrednicie și cu merite prea strălucite față de Republica Creștină. „Lucrarea sa asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adus atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți în unire de simțuri”. Ajunși la Veneția, solii domnului i-au îndemnat pe venețieni să-l facă pe papă să înțeleagă faptul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vremea respectivă, cu excepția lui Vlad Țepeș, nu au dat dovadă nici ei de geniu politic sau militar. Țepeluș avea să le scrie brașovenilor, arătându-le diferența ca putere militară dintre Țara Românească și Imperiul Otoman. El spunea că nu cu bărbăție, ci cu daruri îi poate convinge pe turci ca să nu atace Transilvania, deoarece „turcii sunt mulți ca nisipul mării și nimenea nu poate să le stea împotrivă”. Împinși de nevoie, oamenii politici din secolul al XV-lea au acceptat o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
această împresurare mai multe tunuri, dintre care două mai ales erau de o mărime uimitoare: unul era tras de 40, celălalt de 50 de cai. Cetatea era întărită cu o garnizoană foarte puternică și se apăra cu o foarte mare bărbăție. Ce dărâma ziua, noaptea puneau soldații din garnizoană la loc. În cele din urmă, se făcu în zid o mare deschizătură, pe care moldovenii o astupară cu stejari bătuți (lipiți - de fapt n.n.) cu noroi și cu alte lucruri. Și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
demnități atât de necesare în viitorul lor pe care ni-l doream împodobit cu succese, bucurii și satisfacții. În context, nu puteam să nu pun în balanță ceea ce realizasem noi, cei trei feciori ai părinților noștri, care înfruntasem viața cu bărbăție și de la o vârstă când, pe rând, am intrat, fără pile și intervenții, în facultățile ce corespundeau pasiunilor noastre de studiu și începuserăm să îi ajutăm noi pe cei ce ne crescuseră și educaseră în spiritul sănătos al cinstei, onoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
noiembrie 1937, în ședința Consiliului comunal din Huși (primar, ing. C. C. Zotta) s-a hotărât aplicarea legii cu privire la împroprietărirea cu locuri de casă a combatanților din Primul Război Mondial, care au fost decorați cu medaliile „Steaua României”, „Coroana României” și „Bărbăție și Credință”. Bucuria marii biruințe, care ne-a adus întregirea neamului, a pus capăt suferinței și lipsurilor. Hușii și-au reluat viața liniștită. 5. Hușii în perioada interbelică Prin revenirea Basarabiei la România în 1918, s-a produs o adevărată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]