16,324 matches
-
clădit, chiar voluminos, cu sprîncene rebele, ca ale profesorului Dan Setlacec, cu ochi rotunzi, proeminenți și foarte vii, era unul și același cu faimosul gazetar și, în anii războiului, șef al cenzurii antonesciene. Mircea Grigorescu era o legendă printre tipografii bătrîni de la Casa Scînteii, ca și printre puținii redactori antebelici care supraviețuiseră deceniului și jumătate de comunism. Am lucrat eu însumi cu el, între 1971 și 1974, cît am fost redactor șef adjunct al României literare. De nu greșesc, G. Ivașcu
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
deschideri tactice, numeroase teme cu încărcătură ideologică sunt supuse unor "operații de chirurgie plastică"; ni se oferă, sub forma unor "frames", și cîteva posibile subiecte de roman: "tînărul activist de partid face dreptate oamenilor cinstiți, persecutați de bătrînii birocrați", sau "bătrînul activist își reevaluează faptele din trecut și își face autocritica pentru vechile greșeli". Concluzia acestei cărți deosebit de incitante, constituie, ea însăși, o provocare; după ce lansează ipoteza unei posibile interpretări în cheie "barocă"a schizoidiei literaturii comuniste (și în special a
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
poate chiar și Wilson ori Trilling, nu. Explicația nu constă doar în europenismul primeia și americanismul depărtat geografic al celorlați, ci ține mai curînd de mentalitate. Intelectualul american simbolizat de unul din cei numiți mai sus poate părea suspect pe Bătrînul Continent: militant pînă la naivitate uneori, detașat pînă la imoralitate alteori, idiosincratic pînă la exasperare dar și capabil de o cuprindere universală a umanului în toată complexitatea sa. Viața pe care o duceau era ea însăși ciudată: relaxată în moravuri
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
naiv încît să nu fi devenit cinic sau pesimist. Cărțile pe care le citește, după ce le-a recuperat, îl tulbură, îl neliniștesc, pentru că cu ajutorul lor înțelege că ar trebui să facă mai mult, că ar trebui să facă altceva. Un bătrîn profesor de filozofie, senil, pe care Hanta îl aprovizionează cu reviste și cărți salvate din presa hidraulică, vede în personaj două fapturi, un fel de Jekyll și Hyde, unul bun, de la care primește volumele dorite, altul rău, de care trebuie
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
îl aprovizionează cu reviste și cărți salvate din presa hidraulică, vede în personaj două fapturi, un fel de Jekyll și Hyde, unul bun, de la care primește volumele dorite, altul rău, de care trebuie să se ferească. Abia spre finalul românului, bătrînul profesor are subita revelație, spre marea să groază, că ambii sînt de fapt unul și același. Captiv în propria să dualitate, victima și agresor, Hanta e sortit să trăiască cu această dilemă morală: face rău, sau face bine? Pasajul care
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
acești scriitori bisericești au fost dascăli de seamă, din înțelepciunea și scrierile lor adăpându-se mulți din cei ce au fost considerați Părinți ai Bisericii. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, luând ca punct de plecare învățătura Sfântului Varsanufie, supranumit și Marele Bătrân, a încercat să explice rămășița unora din teoriile greșite ale scriitorului bisericesc - Origen, la Sfântul Grigorie de Nyssa și de Nazianz: Ei au respectat pe Origen ca pe un dascăl de la care au învățat multe. Datorită celor învățate de la el
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în batjocură, magistrului că "dascălul, pentru un tânăr, este aceea ce este grădinarul pentru un pom". Autorul însuși trăiește între arbori stufoși și flori fără mari pretenții: După prânz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un bătrân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile îmbrăcate în bogatele lor rochii colorate și gingașii tamarini se legănau la adierea vântului, în vreme ce garoafele, rozetele și micșunelele ne îmbălsămau cu dulcele lor parfum". în Flora română, grădina cu ierburi
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat de pur sânge. În lăsarea în jos a fălcilor era o afectare rece. Nu puteai să nu te gândești la unul din acei servitori bătrâni de mare aristocrație, el însuși cu arbore genealogic, dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la țară... " Ăsta nu-i praf de pe la noi, spune bătrîna ștergîndu-l cu cîrpa, e un praf mărunțel și nu se ia, cine știe de unde l-o fi adus vîntul... Și să nu cadă el... Să stea el așa zile și
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
nu a ajuns încă la noi/ Poate că am găsit ora, rotundă,/ întreagă,/ ca o inimă a timpului/ și dorm/ acoperit de secunde,/ apărat de trecere./ Poate că sunt în ora/ în care o să fiu mereu/ mai tînăr/ și mai bătrîn ca Dumnezeu" (Poate). Categoriile abordate aici sînt lumina și întunericul și, între ele, umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
instalată în curtea conacului, la boierul Matei, cel care avea pretenția că-și administrează singur cealaltă jumătate a moșiei Cocoanelor, adică partea stăpânită în acte de Marica, nevastă-sa. Moșia toată, cam patru sute de pogoane, îi aparținuse lui Sion, boierul bătrân, de care doar Moș Velicu putea să-și mai aducă aminte. După moartea lui, proprietărese deveniseră cele două fiice ale lui Sion, Marica și Florica." ș.a.m.d. Câteva momente de grație Mircea Nedelciu redevine el însuși atunci când o alungă
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
început și pînă la sfîrșit, cu emoție, candoare, cu ironie și auto-ironie, cu un fior hîtru, tragi-comic. Raluca Zamfirescu (Edith) urcă mult în partea a doua a spectacolului, găsind resurse pentru asta în sine, dincolo de oferta personajului său, o fată bătrînă, monotonă și monocordă. Ioan Coman în Alex - un răzvrătit contemporan cu fior nietzschean, un spectator-comentator al lumii, un tumultos în gîndire și reacții nu reușește pînă în final să-și depășească chipul dostoievskian, bizar și teatral. Nu reușește să sufere
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
un ministru israelian călătorind incognito și venit cu misiunea de a cumpăra arme, se bătea cu sioniștii pe care MacMordie îi alertase spunîndu-le de sosirea lui Piparfat, membru al mișcării Septembrie Negru. Un pic mai încolo, un grup de evrei bătrîni ținea niște pancarte care îl denunțau pe Peipmann, dar ei erau copleșiți la număr de grupurile de irlandezi, care fuseseră informați că O'Piper e un membru de seamă al IRA, Armata de Eliberare Irlandeză. - Polițiștii sînt toți irlandezi, îi
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
care nu cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de hipopotam, bătrân, șleampăt, singuratic, dar care este înzestrat cu ureche muzicală. Nemernicul se așează cu labele din spate pe-un scaun plușat, dar apasă pe clapele pianului cu labele din față. Și se-aude ce se-aude.
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
fapt, după 22 decembrie, cînd în România s-a murit degeaba. Ca să fie sigur că presa a mușcat bine momeala, Ion Iliescu insistă și se pune bine cu măgarii adevărați, cărora le cere scuze că i-a comparat cu ziariștii. Bătrînul actor politic ar fi putut să se autovictimizeze, pozînd într-un biet fost președinte al României hărțuit de Justiție la ordinul noii Puteri. Dar cine mai alege în fruntea PSD un pensionabil plîngăcios? Sau, și mai rău , o persoană care
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
directă la volumul lui Virgil Mazilescu, Guillaume, poetul și administratorul. Cu destulă ironie și spirit ludic, Petre Stoica a cochetat cu ideea de bătrînețe în întreaga sa carieră poetică. Glumind puțin se poate spune că el s-a născut poet bătrîn. Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Between the Jazz Age and Postmodernism: F.Scott Fitzgerald (Între Epoca Jazzului și postmodernism: F. Scott Fitzgerald), apărut la Editura Universității de Vest, Timișoara. Cum adică, Fitzgerald un scriitor al timpului nostru? Al timpului nostru post-postmodern? Al timpului nostru mai bătrân cu un veac (de singurătate)? Teza de la care pleacă autorul este că Fitzgerald, identificându-se complet cu spiritul epocii în care a trăit, a devansat-o în multe privințe, pe de o parte aspirând să realizeze în proza sa un
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
o lămîie stoarsă", la intrarea cinematografelor spre-a aștepta iluminarea comunicării cu cei mulți și oropsiți, a deambula în ore nocturne pe străzi și a-l ruga pe un sărman să-l asocieze trudei lui: "tu omule ce cari gaz bătrînă stafie/ în căruțul tău ca un leagăn blestemat/ ia-mă și pe mine" (Erezia întîi ). Idealul: cel de-a se pierde, de a-și topi înfățișarea, de a-și împinge anonimatul pînă la transparența invizibilității: "încă mai pot crea secunde
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
să repurteze victoria. Omenesc, prea omenesc ar spune Nietzsche. Dar, gesturile în favoarea partizanilor trebuie azi, în România, reduse la minimum. La fel și orgoliile personale. După căderea lui Nero la Roma a devenit principe un reprezentant al aristocrației senatoriale, Galba. Bătrân, el a crezut că se va impune dacă va adopta un tânăr strălucit care să-i succeadă la domnie. Istoricul Tacitus îi atribuie cu această ocazie un discurs din care citez acele pasaje care-și păstrează și azi actualitatea: "Augustus
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
decent, iar prietenii părinților noștri au decis să mai renunțe la cîntecele lor de pahar și la romanțe, ca să vadă ce se mai poate învăța. Carlton dansează cu soția directorului administrativ. Frank, prietenul lui Carlton, cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se retrage într-un colț. Eu sar în mijlocul vîltorii. O invit la dans pe profesoara de matematică cu buzele de culoarea florilor de fuchsia. Acceptă veselă. E planturoasă și grațioasă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
tata ieși hotărât să-și reia activitățile, ieși și bătrânelul, de spre care am aflat că era de-o vârstă cu tata, deci nu trecea de cincizeci de ani (evaluam vârstele cum o făceau copiii, toți oamenii ni se păreau bătrâni dacă depășeau 30 de ani) iar acesta, cu părul și mustața pline de fire albe, burta mare, spre deosebire de suplețea și părul negru de corb al tatălui meu, mi-l făceau asemănător cu bunicul. Când o să crești o să-Ți placă de
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
îl gonește, din nou, și îl cheamă de Crăciun. Actul al treilea. Iarnă. Pomul grandios este dezgolit. Frunzele au căzut. Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
din lume, "arta" pe care o critică este un fel de miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic". Stilul, polemic, strălucește, uneori
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Mangalia... striga cum vorbea acesta mereu ca din Biblie...veți da seama, tâlharilor, de tăiați smochinii cei roditori, dar mâine, în locul lor vor crește cedrii, ...ceva așa, ca stejarii. Sisi mai povestea cum o prietenă de-a ei, o prințesă bătrână, venind de la Iași cu expresul, prânzise la aceeași masă din vagonul resataurant cu un domn îmbrăcat țărănește, dar elegant, curat, cu mâini frumoase; dând-o pe franțuzește cu cineva de alături și scuzându-se față de comesean, el o asigurase într-
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
pe mine, a făcut o criză de nebunie, mi-a urlat îngrozitor, în timp ce-i curgeau balele scârboase și-și pendula limba ca un șarpe în atac. În clipa următoare fu oprită de un alt țipăt. În față văzu o femeie bătrână, cu fața uneia trecută bine de șaptezeci de ani, brăzdată de riduri intense, cu părul vopsit roșu intens, tuns scurt, cu fustă mini și tocuri exagerat de înalte. Părea o prostituată care își presta în continuare meseria, pe care o
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]