5,989 matches
-
a ne fi dăruit Cel de Sus un băiat, cel care... ne va duce numele mai departe... ― Și ne va da măsura Îmbătrânirii - a completat Gruia, sărutând-o pe obraz... ― Mi-am adus aminte de părerea lui Nicolae Iorga despre bătrânețe, dragule. ― Ce credea nefericitul savant? ― De ce ai spus: „nefericitul savant?” ― Fiindcă a fost asasinat de legionari... Dar ce spunea? ― El afirma - citez din memorie - că, atunci când nu mai avem suflet de copil, suntem bătrâni... ― Cu noi, Însă, se va petrece
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și tatăl meu, mare amator de istorii nemaiauzite, dar vârsta și tratamentul rusesc, până a reușit să scape de el, Își spun cuvântul. ― Să ne bucurăm, totuși, de ce Încă mai avem - a răspuns Gruia, gândindu-se la felul cum suportă bătrânețile ai lui. La același ceas din noapte, ca și cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la toate. Am stat și m am uitat la ea... „Adică cum mă poate ajuta? „Nuuu. Nu se poate așa ceva!” - mi-am zis eu În gând, gata să plec. „Toadere! Stai! Nu pleca! Nu pleca, că ai să plângi la bătrânețe. Și atunci nu mai este nimic de făcut”. ― Ce femeie de treabă! - a comentat Elena. ― Fără să spun ceva, m-am așezat din nou. Ea o stat o vreme pe gânduri. Apoi o pornit să vorbească: „Eu am să-ți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nici în săptămânile care urmară dispus să plătească măcar jumătate din prețul considerat de Sever drept corect și, pe de altă parte, nici Stelian nu era chiar atât de hotărât și de dornic să vândă, pentru a deveni, la bătrânețe, un locatar în plus în casa soților Polizu. Chiar dacă locuința din strada Grădina cu Tei fusese cumpărată de el, viața la țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiabur, burghez, dușman... Grea viață pentru matale acum, nene!... Mă străduiesc să mă obișnuiesc cu toate lucrurile astea, Ticule, ce altceva aș putea să fac?... răspunse Stelian, străduindu-se să nu dramatizeze. Așa e, viața asta de soț văduv la bătrânețe nu e ușoară... Am auzit că vrei să vinzi casa de la țară, e adevărat? îl întrebă Ticu. Stelian își drese glasul oarecum stânjenit. Aș vrea eu și nu prea, îi mărturisi el. Și nici vreun cumpărător serios încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajunsese până peste cap, hotărâse să plece de la mănăstire, cu toate că își petrecuse acolo toată viața ei. Că unde-i răutate, bârfă, invidie e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pământul cumpărat fără acte lângă mănăstire, fiindcă se angajase într-o treabă riscantă; iar în ce privea demnitatea de primar și alte demnități asemănătoare, el nu avea nici o pretenție și nu dorea, chiar dacă ar fi putut, să se amestece la bătrânețe în politica de care se ținuse departe toată viața. El avea o profesie în care ar mai fi putut să se dovedească de folos, iar om politic nu i-ar fi plăcut să ajungă nici măcar acum, la bătrânețe!... Eu, cuscre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amestece la bătrânețe în politica de care se ținuse departe toată viața. El avea o profesie în care ar mai fi putut să se dovedească de folos, iar om politic nu i-ar fi plăcut să ajungă nici măcar acum, la bătrânețe!... Eu, cuscre, zic să te mai gândești... Să nu creadă lumea că te-ai dat cu comuniștii, îi spuse țăranul, ridicându-se să plece. Nu, Grigore, clătină Stelian din cap. Știi bine: eu politică n-am făcut și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a tras pe matale ața să intri-n politică pe vremuri, când te chemau liberalii să te duci la ei, și-ai fi putut să te alegi cu un post mare în vreun guvern, la ce ți-ar folosi la bătrânețe să porți un nenorocit de carnet roșu în buzunar?... Vrei să te vorbească lumea de rău?... Fii serios, nene!... Mda, ce spui tu este adevărat, admise Stelian, găsind că fratele său spunea lucruri rezonabile, la care, de altfel. și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și începu să-și acuze soțul că, de fapt, sub pretextul că nu putea să obțină transferul, se ascundea doar rea voință și intenția detestabilă de a rămâne pe-acolo, în locuri străine și în casă cu chirie, până la adânci bătrânețe. ...Că ție-ți place să stăm aici, printre brăneșteni, fiindcă ai prieteni cu care să te-mbeți și să chefuiești, dar la mine și la copiii ăștia nu te gândești deloc! Puțin îți pasă că ai o familie!... De când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa-i. E groasă rău... Doamne, Dumnezeul meu, un copil am, acum, spre bătrânețe, și... Eu invoc fatalitatea, destinul și toate celelalte nenorociri care nu țin de puterea omenească... Și stau mereu aproape, ca marca de plic, așa cum zice lumea?... N-o pot contrazice. Confirm și parcă mai adaug ceva, din priviri... Poveștile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era o doamnă potolită și ceva mai visătoare. Atunci când nu se împăcau sau atunci când doreau să fie singuri (lucru ce se întâmpla mai mereu) se ignorau. Și căsnicia lor le era polița de asigurare că nu-și vor petrece singuri bătrânețile ce deja îi ajungeau. Ambele perechi erau, separat, demne de milă. Poate de aceea se ascundeau în fastul petrecerilor, după frivolități ce îi lăsau tot mai pustii.... Și noaptea, pe la unu, când toți dormeau, eu îmbrăcai deshabilléul meu roșu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
peregrinare. Aerul năclăit de ceață și pustiu persistă în jurul său în timp ce el trecea prin cartierele mărginașe ale orașului. Era noapte și rece, atât cât să rămâi viu la drama vieții tale. Nu se putea vorbi nici de tinerețe, nici de bătrânețe. Trăise prea mult timp pentru a nu fi veșnic tânăr în lupte, în sport, în muzică și în toate activitățile mondene. Încă tânjea după ciocolată și înghețată, după bere și alte mici, dar importante plăceri ale vieții. Era însă obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puterii. O senzație de calm și regăsire. Nici momentul suprem al decapitării nu a fost mai dulce vreodată. Era în stare să simtă tot ce trebuia. Se întoarse la cabană un nou om, același om, care se simțea tânăr în bătrânețea lui, a cărui stare de psihic devenise stabilă din nou. Era acolo și nu mai vroia să plece nicăieri. Se simțea atât de bine. avea atâta chef de viață. Simțea dorința. Se simțea! Se culcă liniștit și odihnit pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îți voi spune Matei, fiindcă te cunosc foarte bine din spusele nepoatei mele și cât o iubesc pe ea te iubesc și pe mata, ca pe copiii mei. Mie nu mi-a dat Dumnezeu parte de copii, până acum la bătrânețe. —Domnule Ardeleanu... Nici mata să nu mă iei cu domnul, ci să-mi spui simplu, unchiule. De acord? Sunt foarte de acord, unchiule! Nici mie nu-mi place protocolul când este vorba de persoane apropiate. —Ați terminat sarmalele? Da, le-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
logodnic și o logodnică. Un viitor soț și o viitoare soție. —Și mai ce? — Doi îndrăgostiți care se iubesc la nebunie, care se vor căsători, vor avea copii, vor trăi fericiți... Până vor da colțul. Hi! Hi! Prostuțo, până la adânci bătrâneți. Mergând veseli, glumind, râzând, sărind, ies din parc îndreptându-se spre mașină. Matei o conduce acasă amintindu-i că a doua zi vor merge să comande verighetele, după ce el iese de la serviciu. Ajungând acasă, Cecilia a fost asaltată de Elena
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ar trăda-o înfățișarea sa. De fapt, dânsa era trecută - precum avea să afle și bărbatul mai târziu - de patruzeci de ani cu mult. Și, dacă, la vârsta tinereții, frumusețea și frăgezimea formelor sunt cu totul firești și comune, spre bătrânețe, acestea apar ca un miracol... În sfârșit, este de prisos a mai descrie ce impresie profundă și neobișnuită făcu femeia lui Victor, în inima căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la temelia vieții lui (unul dintre aceste răspunsuri fii sigură că se referă și la fericire), atunci când se află în floarea vârstei (cam așa, ca mine), asta ca să poată să își conducă întreaga viață exact așa cum trebuie, și nicidecum la bătrânețe, atunci când, oricum, nu mai poate decât să își constate amărât greșelile vieții, și atâta tot doar. Și astfel, trecându-mi toate aceste nenumărate gânduri prin mintea mea agitată, mi-am zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nu". "Ei bine, atunci înseamnă că nu este japoneză" insist eu. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro nu este convins. Semn divin la Kamakura Experiența este o revelație în lumina căreia renunțăm la greșelile de tinerețe în favoarea celor de bătrânețe. Ambrose Bierce Vreau să fac un mic pariu cu dumneavoastră. Mă prind că nu veți rezista tentației de a citi această bucată până la capăt, deși, pe alocuri, vi se va părea că expunerea dobândește accente burlești, în maniera unui film
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am dubii că această forță spirituală determinantă este cea care a făcut ca spiritualitatea mea să fie una optimistă. Este o consolare să văd că această forță a spiritului nu scade în mod necesar cu trecerea anilor și că, la bătrânețe, poate chiar să se întărească. Dimpotrivă, în orice perioadă a vieții nu încetează deloc să dea sens, energie și bucurie existenței. Îmi dezvăluie, în cele din urmă, un orizont și un scop ultim al vieții, ceea ce mă ajută să trăiesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează însă, că Dumnezeu arată expres, felul de nimicire al corpului omenesc, căci tot în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îl numim astăzi "cult" și "ritual". După cum se vede din această expunere, religiile sunt grefate una pe alta. Aceiași faze de dezvoltare pe care le găsim în viața individului le întâlnim și în viața religioasă a omenirei: copilărie, maturitate și bătrânețe. Puterea morală, intelectuală și religioasă a omenirei nu diferă de cea individuală, decât mai ales prin durată; încolo, același zbucium, aceleași ciocniri de idei și revoluții periodice, aceiași nestabilitate a spiritului omenesc. Ceia ce însă dă religiei caracterul de adevăr
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
interesul lor pentru mijloacele de soluționare a acestora este diferit. Tradițional, interesul bărbaților se orienta spre sfera muncii salariate și a drepturilor ce decurgeau din prestarea unei astfel de activități. Protecția socială era solicitată în caz de boală, accidente, șomaj, bătrânețe, adică toate acele situații în care nu mai puteau beneficia de salariu pentru munca desfășurată și aveau nevoie de o formă de susținere compensatorie. Femeile se confruntau cu problemele rezultate din neremunerarea muncii în gospodărie și, de aici, a lipsei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]