KorAP: Find »[drukola/base=bac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...93 >

2,313 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

moartea lui. - Prostii! Descoperirea biletului care amintea de numele ei nu era decît confirmarea unei senzații neplăcute pe care o avusese Înainte chiar să fi debarcat la Lands’en - oare asta fusese cu doar două zile În urmă? - pe cînd bacul trecea de-a lungul falezei. Fără ca ceva să poată explica acest lucru și fără ca măcar un singur nor să tulbure cerul senin, totul se Întunecase brusc cînd trecuse prin fața sitului și cei șase menhiri de la Ty Kern Îi apăruseră ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de primăvară. TÎnăra fată fragilă și Încîntătoare, Îmbrăcată toată În roz, veni spontan s-o Îmbrățișeze pe Marie și Îi șopti vioaie că tocmai o Însoțise pe Aude Pérec pe bac, lăsînd-o În grija bunicii ei din partea mamei. - Ce tot puneți voi două la cale? PM coborîse fără zgomot. Fiica lui Îi adresă un zîmbet de copil cuminte și o șterse la etaj. - Ei, cu cine am onoarea? Cu fiica menajerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
liceu, cei care locuiau la Brest, dar nimeni nu mai avusese vreo veste de la el În ultima vreme. Unul din ei precizase: - E mult de cînd Nico e prea ocupat ca să-și mai vadă amicii. Zice că din pricina examenului de bac. Dar eu cred că mai degrabă e vorba de o tipă. Ar trebui să faceți cercetări În zona asta. Marie Închisese gîndindu-se la Chantal. Și la scrisorile pe care i le scrisese nepotul ei. Cele pe care le scosese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pare rău. Și ei Îi părea rău - o, cît de mult! Ce se petrecuse cu complicitatea care Îi unea mai Înainte? Fersen intră În jandarmerie. Cu douăzeci de minute mai Înainte primise Întăriri. Și le instruise rapid la coborîrea de pe bac. - Vreau să-i interogați pe toți localnicii, unul cîte unul. Luați-i tare pe amicii tînărului Kermeur, dar și relațiile lui Chantal Pérec. Vreau să știu dacă unul sau altul, sau amîndoi, au fost văzuți sau zăriți după miezul nopții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
venea către ei. Luînd-o strîns pe Marie pe după umeri cu un gest de proprietar, Christian rezumă rapid descoperirea busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe polițist și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en a doua zi dimineață cu primul bac și că trebuia să plece ca să-și facă bagajele. Lucas Își ascunse uimirea pe care i-o pricinuia această veste sub o răceală sporită. - Încă n-am isprăvit cu dumneata, declară el adresîndu-i-se doar Mariei. Fii liniștit, adăugă el fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o pelerină galbenă din mușama sau să pilotezi o mașină Ferrari, de pildă. Poți fi sigur că martorii au focalizat cu toții acest detaliu, În asemenea măsură Încît să fie incapabili să descrie individul. Așadar, zise el mai departe, sosind cu bacul, ți-am zărit goeleta care se Îndepărta... Savură o clipă ce avea să urmeze. - Ei bine, aș fi jurat că cel care ținea cîrma avea cu cel puțin zece centimetri mai puțin ca dumneata. - Și te-ai fi Înșelat. Capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese acolo. - Te voi aștepta la bac, la ora 6. Și plecă trîntind ușa. Marie nu făcu nici un gest ca să-l rețină. 12 În zori, prin ceață și stropi de valuri, Între noapte și dimineață, contururile nu se deslușeau prea limpede la Lands’en, insula și oceanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le adresa sora lui: Marie avea Încă timp să vină, iar dacă nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina de piele. Părul, Împletit cuminte Într-o coadă grea, Îi degaja chipul, accentuîndu-i paloarea; dormise totuși prea puțin. Se crispă auzind sirena bacului și se abținu să se miște. Și-l Închipui pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
asupra mamei ei. Dar preocuparea Mariei era altundeva, căci nu putea crede nici măcar o clipă că Jeanne ar fi putut fi amestecată În vreun fel În moartea lui Yves Pérec. În schimb, mama ei o credea plecată Împreună cu Christian cu bacul de dimineață, și nicidecum pe punctul de a relua oficial ancheta alături de Fersen. Deși era de multă vreme adultă și În pofida anilor petrecuți departe de casă, Marie se simțea ca o puștoaică prinsă În flagrant delict de neascultare. Jeanne Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E vreo problemă? - Nici o problemă, doar madam’ Yvonne, mă rog, doamna Le Bihan a făcut tărăboi la telefon că s-o aștepte ultimul bac, zicea că are ceva urgent de făcut pe continent, zicea că... Își termină explicația doar pentru urechile lui, Lucas alerga deja spre vedetă ca să ajungă la Brest. SÎngele Mariei cursese pe cel de-al treilea menhir. În mod logic, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ceea ce ar explica faptul că a voit să scape de dumneata ... Dar cum a știut că Loïc avea să-ți facă acea mărturisire? Marie se gîndi pe dată la Gwenaëlle. 14 Cineva Îl văzuse pe Loïc urcînd la bordul ultimului bac la Brest, În ajun. Dar nimeni nu-l văzuse coborînd la Lands’en. Patul lui nu fusese desfăcut. Hotelul era pustiu. Biroul era gol. Marie Începu să cerceteze pentru a-și păcăli neliniștea. Adună niște bucățele de hîrtie, nimerite sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are simbolul ăsta? Întrebarea era pur formală, iar specialistul În crime ritualice Încuviință scurt. La fel ca ea, se duse din nou cu gîndul la bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile Între care se găsea prinsă. Închinată sfintei Anna, ocrotitoarea marinarilor pescari, era refugiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
jandarmeria Îl moștenise cu prilejul unei chermeze locale și o sună pe Marie. Îi răspunse direct robotul mobilului. În clipa următoare, Lucas trecea deja În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai bun skipper din lume tocmai a lansat un may-day

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
răspunzătoare pentru toate? strigă el. - Pentru Marie, Cel de Sus va judeca... Anne Bréhat Îi adresă o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui Fersen fu acoperită de sirena bacului, care anunța plecarea iminentă a navetei spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta de voiaj ca să i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Cancale, și Întreabă-l unde era În noaptea aceea! TÎnăra femeie păru brusc cuprinsă de greață. - Îmi pare rău, Marie, dar n-am avut de ales, murmură el. Am nevoie de dumneata. - Netrebnic ești dumneata! O privi cum dispare În interiorul bacului și, de n-ar fi fost omul care trăgea pasarela, ar fi sărit poate la bord. Dacă ar fi fost mai puțin tulburat, ar fi băgat de seamă că Ryan, sprijinit În coate de bastingaj, nu scăpase nici o frîntură din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lucrurile, ai fi acum la Plymouth ca să-l aștepți, nu aici, cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
veni În fugă spre el, șiroind de ploaie. - Va trebui să așteptăm să se Îndrepte vremea ca să ne putem reîntoarce pe insulă, și avînd În vedere că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe de aici, iar canapeaua e destul de confortabilă. Pentru că nu era de nici un folos să mai amîne, Îi Înfățișă observațiile legistului. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zici: ce nu s-a petrecut. Se făcu roșie, el Îi zîmbi. - Nu-ți face griji, deja am uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît mai bine. * * * Yvonne, blocată din ajun, la fel ca toți ceilalți, pe continent, urcă pe bac fără să le arunce măcar o privire și se duse să se posteze În partea din față, hieratică. Stăteau rezemați În coate de bastingaj, tăcuți, cînd Ryan Își făcu apariția lîngă ei. Se arătă vizibil fericit s-o revadă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
destul de bine legată. - Un scriitor devenit asasin? Făcu o strîmbătură dubitativă. - De obicei, e mai curînd invers. Mie mi se pare un tip simpatic. Un motiv În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de ani În urmă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]