942 matches
-
pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache etc. Excelentă comunicare cu poezia mea au și poeții: Ioan Moldovan, Viorel Mureșan, Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Claudiu Komartin, George Vulturescu, Vasile Dan. Tuturor le transmit și acum gratitudinea mea. Al. Cistelecan spune că ești bacovian. Îl crezi? Să îl credem? Îl cred pe Cis. Subietul liric bacovian e cu totul depotențat. În poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poeții: Ioan Moldovan, Viorel Mureșan, Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Claudiu Komartin, George Vulturescu, Vasile Dan. Tuturor le transmit și acum gratitudinea mea. Al. Cistelecan spune că ești bacovian. Îl crezi? Să îl credem? Îl cred pe Cis. Subietul liric bacovian e cu totul depotențat. În poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce acceptă fără nici o ripostă. În imaginarul meu există nuclee ce nu acceptă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile unor literatori pe care-i știam cu etica nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion Mircea, Dinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secundare, virgulele sau parantezele, oboseala care te cuprinde citindu-mă. Poeziile în schimb sunt foarte scurte, versurile la fel, multe rime interioare sau abundența metaforelor. Majoritatea tipic germane. La fel însă și în germană am foarte multe elemente argheziene sau bacoviene ba chiar și tendințe blagiene și bolintiniene...! Folosesc nolens volens o limbă română "conservată". Unii ar putea spune: rămasă în urmă, neevoluată! Visele tale sunt în română sau în germană? Cine știe cum funcționează subconștientul unui trilingv nativ, știe că acela nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu faci decât să te uiți în golul istoric să faci istorie privind în gol ascultând aclamațiile ovațiile Golului - Gol. În
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
revenire de formă, ne-a bucurat și așteptăm, spre confirmare, sfîrșitul trimestrului I. Nu ne îndoim că lucrurile vor fi așa cum Ducu singur a promis, adică foarte bune. Mă grăbesc să răspund și cu informațiile cerute. Nuța a copiat textul bacovian Existînd din Flacăra (îl ai alăturat). Celelalte două reviste, Revista idealistă (Botoșani, 1902) și Revista literară (1947) nu sunt aici, în fondul Bibliotecii Centrale. Dacă Revista literară se află la Biblioteca filialei Academiei, vei avea textele în trei-patru zile. Aștept
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mulțumesc. Răspunzînd la întrebarea d-tale privind studiul despre Bacovia, aș vrea să te rog să mă ajuți a ieși din următoarea dilemă. Ar fi vorba de un studiu „Lumea lui Bacovia”, conturînd orizontul și - aș zice - problematica universului liric bacovian, încercînd să refuze unele prejudecăți ce persistă în exegeză - dureros - pînă azi. Am scris cinci-șase pagini și aș mai scrie două, dar uite - dilema: Aici este un om, în orașul nostru, pe care-l prețuiesc de mulți ani (e acum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dînd în vacanță atît de rar pe la facultate. îți trimit deocamdată traducerile promise din lirica spaniolă (sud- americană) și lirica engleză (mai precis nord-americană); cîte cinci poeme de fiecare. Cu regretul că nu-ți pot da deocamdată ceva „asupra operei bacoviene”, avînd pe curînd un termen scadent la Editura științifică , ce-mi ia mai mult timp decît credeam, te rog să primești încredințarea dorinței mele de a rămîne în continuare un colaborator al revistei Ateneu, care mă bucur că a ajuns
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”22 iulie 1973”> Stimate tovarășe redactor-șef, Răspund cu plăcere invitației d-voastră și vă trimit materialul pentru numărul festiv . De asemenea doresc să particip și la sesiunea științifică Bacovia , titlul comunicării fiind: Dialectica poeziei bacoviene, care nu va depăși 3 4 pagini dactilografiate la două rînduri, conținînd doar ideile unei lucrări ample. V-aș ruga să-mi comunicați din timp data sesiunii, fie pe adresa de acasă, fie pe aceea a revistei Orizont. De asemenea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mine la Bacău și ar fi fost suficient un ceas pentru a reduce cele cîteva pagini, așa cum am făcut abia acum. Cu versurile scoase, cu celelalte înghesuite, sper să atingă dimensiunile reclamate de patul lui Procust al revistei. Dialectica poeziei bacoviene o s-o primiți pînă la sfîrșitul lunii. Voiam să fac oareșicari modificări în text, dar o păcătoasă de sinuzită ce mă supără de vreo două săptămîni m-a împiedicat. Nu cred însă că aveți chiar acum nevoie de acest text
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spunem 25 iulie, totuși în timp util. Cred că depășirea cu o pagină n-o să vă pună în dificultate, ca de altfel întregul text în care încerc să fac o legătură mai adîncă între viziunea eminesciană a lumii și cea bacoviană (cele de pînă acum privesc doar la suprafață), pornind de la principiul de cunoaștere: lumea este reprezentare - lumea este reprezentarea mea, al doilea fiind conștient și teoretizat la Eminescu, dar prezent și la Bacovia, instinctiv și neelaborat. După oarecari căutări am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună parte condiției de bolnavi. Acesta e cazul tuberculosului Ioan Ciorănescu (de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales cu zvâcniri de sensibilitate romantică, trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de-nceput / Și le gonea năvalnic și-adânc prin anotimpuri, / Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
o melodramă; lumea simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală pretimpurie. Fenomen rar: Bobotează cu record de temperatură pozitivă: 16 grade! Toate astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig, peisajul e totuși de iarnă. Cînd am trecut prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mută curând la Roman, unde tatăl său va deține, la marginea orașului, o mică fabrică de ceramică, iar În centru, pe strada principală, un magazin de porțelanuri. Copil și adolescent la Roman, Blecher descoperă strâmtoarea și fabulosul sufocant al târgului bacovian de provincie. O sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
uneori școlărește, ceea ce s-ar putea numi „direcția critică a revistei”. Exercițiul lui critic are ecou în presa vremii, între cei care l-au remarcat numărându-se Dan Petrașincu. În poezii, F. vădește un tip de sensibilitate apropiat de acela bacovian, dar versurile înregistrează, paradoxal, influențe argheziene și blagiene. Acordurile inițiale conțin tonuri care se vor dovedi constante peste decenii, când scriitorul, la deplina maturitate artistică, recuperându-și adevărata identitate lirică, le va recunoaște prezența statornică. Câteva poeme de la această primă
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial - se constituie într-una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Atenția lui G. s-a concentrat cu predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
ca un câine mort / călcată de mașini pe stradă” (Epitaf). Poemele din Visul și veghea (1972) ilustrează și o sensibilă primenire formală. Locul vechilor compuneri narative și declamative e luat de piese concentrate și elaborate (rondele, de exemplu), corectând, uneori bacovian, fostele elanuri juvenile. D. își ia dreptul de a-și revizui conștiința moral-poetică și de a prefera alinierii nonsubordonarea: „Să sfărâmăm, / din când în când, / formulele de-a gata, blestematul / lanț al frazelor disciplinate, / ca niște soldați la instrucție! // Hai
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul central, obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe livide, zăpada murdară). D. a mai publicat o suită de Profils parlementaires roumains (1916), iar în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice. SCRIERI: Profils parlementaires roumains, București
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului liric, cea de structură bacoviană, amestec de melancolie și ironie subtilă, apare în ciclul Catedrala îngenuncheată. Alteori sensibilitatea este apropiată de poezia populară, care îl influențează în structurile unor teme și în expresia prozodică (Ritual). D. scrie, de asemenea în spiritul vremii, poezie patriotică, civică
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii, / Nu mai poate
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]