943 matches
-
cuțit, între luciditate și demență; ca și pe marii romantici, amorul și moartea îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea realului, de o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
eșuează însă în strigăt (expresionist), în zbor invers. ÎNCHEIERE Rezultă, așadar, un topos poetic ce există sub teroarea realului „concret“, a limitelor, a spaimei de neant și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea discursului liric: limbajul bacovian. „Influența lui asupra poeziei secolului XX [...] e extraordinară, dar implică un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumusețe, inimitabil“ (N. Manolescu). Lirica modernistă: Timbru de Ion Barbu SUBIECTUL al IIIlea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Traian Demetrescu, Mihai Săulescu ș.a., simbolismul românesc își descoperă abia în a treia etapă viziunea autentică și origi nală, prin George Bacovia. CUPRINS: Item 1: evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat în simbolism Universul poetic bacovian e o structură lirică de mare coerență, întemeiată pe câteva obsesii stilistice. Sub aparenta monotonie a celor câteva simboluricheie veghează o conștiință neliniștită și tragică ce despoaie realitatea de orice confortabile iluzii. Estetica simbolistă - definită prin cultivarea unor sentimente imprecise
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sentimente imprecise, difuze, sugerate prin simbolul multisemnificativ, prin imagini sinestezice, prin tehnica sugestiei, prin principiul corespondențelor ori prin muzicalitatea deosebită a versurilor - este perfect ilustrată în poeziile volumului Plumb (1916). Integrată acestui volum, poezia Lacustră este definitorie pentru universul liric bacovian și pentru estetica simbolismului. În această elegie existențială, tema eșecului și cea a morții se concretizează prin motive literare frecvente în lirica simbolistă: solitudinea, ploaia, somnul (ca prefigurare a morții), nocturnul (valorizat negativ, ca timp agonic, al spaimei de moarte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
amenințat, invadat, anulat de mecanica distrugătoare a unei lumi în dezagregare și nuși disimulează spaimele, ci le exprimă obsesiv. În al doilea rând, lumea însăși se configurează ca un topos al morții, ca o multiplicare halucinantă de goluri istorice. „Personajul“ bacovian ființează, așadar, ca actor tragic pe scena lumii, în orizontul limitei și al închiderii, întro durată mult prea îngustă, un prezent fragil mereu amenințat de eternitatea morții. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că George Bacovia își construiește cu luciditate un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să identificăm paradigma în care se încadrează o operă literară. Mai mult chiar, raportând liniile de forță ale creației la un canon estetic, apar mai evidente elementele de originalitate prin care se individualizează opera literară. Analizând, de exemplu, o poezie bacoviană, identificăm teme și motive simboliste, corespondențe și sinestezii, sau tehnici specifice, precum refrenul ori tehnica sugestiei. În același timp însă, auzim materia plângând, simțim frigul lăuntric ori clipa când fâlfâie pe lume violetul, care sunt numai ale lui Bacovia. Un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
incontestabilă este faptul că limbajul poetic, esențial ambiguu, operează prin sugestie și simbol, prin sensuri conotative, metaforice, așadar, pentru ai descoperi mecanismele semnificării, se impune un demers analitic ce apelează la noțiuni de semantică și stilistică. Procedăm astfel cu simbolul bacovian al plumbului, de exemplu. Pentru a descoperi semnificațiile multiple ale acestui semn artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
1991, 12; Traian T. Coșovei, „Pauză de respirație”, CNT, 1993, 28-29; Al. Cistelecan, Poetica de sub Tâmpa, LCF, 1994, 9; Caius Dobrescu, Lada și omul, VTRA, 1995, 1-2; Cornel Moraru, Un maratonist al clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef, Noul poem bacovian, VTRA, 1995, 1-2; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 38-40; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 75-76; Emilian Galaicu-Păun, Autoportret. „Înăuntru. Afară”. „Aproape nimic”-ul, VTRA, 1998, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 30-34, 230-232; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, 70-72
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
1993; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) și în Personajul din poezie (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), L. înfățișează spectacolul brownian al existenței și al metafizicii absurdului, întreținut de un sentiment al golului. Atmosfera este de esență bacoviană, conștiința identității alunecând în zona de indeterminat a realului. Piesa Cvartet pentru o voce și toate cuvintele a fost reprezentată la Teatrul Național din Bălți. În studiul monografic Poezia generației ’80 (2000), la origine teză de doctorat, sunt analizate pertinent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
lichide, mobilate fragmentar, informe, neprecizate. „Mediatizarea lumii prin imagine” (Radu G. Țeposu), relevabilă în poemele lui C., se produce în tiparele unui discurs liric succint, care sugrumă adesea pretenția de a comunica ceva, descompunându-se într-o expresie albă. Modelul bacovian reprezintă nu numai din punct de vedere tematic o referință rezonabilă: „Aici, ploaia e un drum/ Tunel/ De obraji șiroitori/ Spinări murdare/ Ies aburi din cai.../ Și mă gândesc la orașe,/ Mi le-nchipui sub apă,/ Eterne, scufundate,/ Femei cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
ricoșeu, evocarea unui vis de frumusețe. Deloc brută și deloc naiv-neutră, poezia este elaborată în subtext prin selecție și omisiune, prin dozarea intensității expresive. Dacă s-ar căuta filiații sau afinități, s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În opusculul Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
Dimineața”, „Lumea românească”, „Timpul”, „România liberă” (în ilegalitate), „Ecoul”, „Viața sindicală”. Pentru o vreme este funcționar la Ministerul Învățământului, redactor la „Gazeta literară” (1947-1956), iar între 1959 și 1967, secretar al Uniunii Ziariștilor din România. Debutează cu versuri de tonalități bacoviene în „Rampa” (1923). Contribuie la realizarea revistei „75 HP” (1924), e în redacție la „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1928) și la „unu” (1928-1932), „Cuvântul liber” (1933-1936), „Lumea românească” (1937-1939), „Timpul” (1940-1947). Colaborează frecvent la „Contimporanul” și „Urmuz”, „Meridian”, „Facla”, „Orizont”, „Veac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
mută, sterilă, nepătrunsă". Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se întristează". Culorile, în anumite contexte, au efecte remarcabile, ca în Pohod na Sybir, un emoționant și puternic poem unde sînt anunțate toamnele bacoviene și, subliniază eseistul, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică în poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Peste tot poetul caută un spațiu confortabil, cuibul prezent în cabinetul său de recluziune hibernală, în mica sanie, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Monsieur le Professeur Arnold Steiger, en temoignage de profonde gratitude", Edition P.G. Keller - Winterthur 1958. Această lucrare scrisă în limba franceză și nepublicată pînă în prezent în limba română, constituie, de fapt, în mod absolut, prima carte din cronologia exegetică bacoviană". După cum remarcă și traducătoarea, ne aflăm în fața primei lucrări de doctorat dedicată poetului băcăuan, susținută nu în Țară, ci la Universitatea din Zürich ale căror cursuri le urmase, lucrare susținută sub conducerea profesorului Arnold Steiger. O primă cheie folosită la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și traducătoarea, ne aflăm în fața primei lucrări de doctorat dedicată poetului băcăuan, susținută nu în Țară, ci la Universitatea din Zürich ale căror cursuri le urmase, lucrare susținută sub conducerea profesorului Arnold Steiger. O primă cheie folosită la descifrarea universului bacovian este jurnalul gînditorului danez Søren Kierkegaard. Și unul și altul, deși la extremitățile Europei, sînt martiri ai existenței. În spatele liricii bacoviene și află, spune Svetlana Matta (mai tîrziu după căsătoria cu Andrei Paleologu, fratele lui Alexandru Paleologu, va semna Paleologu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ale căror cursuri le urmase, lucrare susținută sub conducerea profesorului Arnold Steiger. O primă cheie folosită la descifrarea universului bacovian este jurnalul gînditorului danez Søren Kierkegaard. Și unul și altul, deși la extremitățile Europei, sînt martiri ai existenței. În spatele liricii bacoviene și află, spune Svetlana Matta (mai tîrziu după căsătoria cu Andrei Paleologu, fratele lui Alexandru Paleologu, va semna Paleologu Matta), "un om incomplet, fără bază corporală, ros de contradicții pînă în străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
față de burghezie. În anii cînd a fost scrisă teza de doctorat, în spațiul românesc o astfel de atitudine era intens exploatată de ideologia timpului și privită ca o bilă albă pentru poetul Plumbului - viziune, în fond, neagreată de iubitorii liricii bacoviene: "Printr-o tendință fatală, totul, chiar și revoluțiile, se pervertesc într-o fiară apocaliptică; așezată, cu profilul neclintit și, mai ales, grav - dar fără adevărata gravitate - ea îi smulge un strigăt de ură lui Baudelaire. Este burghezia. Să fim mediocri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fundament și de conștiință de clasă. Neputînd niciodată să umple prăpastia dintre singurele două clase viabile, cea a proprietarilor de pămînt și cea a reînnoirii biologice - țăranii - ea evoluează rapid către ferocitatea viciului care pune stăpînire pe tot fundalul poeziei bacoviene: "E noaptea plină de orgii/... Desfrîu de bere și de vin / Prin berării și cafenele/...Si de averi orașu-i plin/ Și ninge în orașul mare" (Și ninge). Cafeneaua Bucureștiului se aseamănă oricăreia din orice alt oraș mare, fiind un soi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
drama tipic românească a transplantării noii burghezii care, abea născută, agonizează deja. Bacovia este locul geometric unde se exhibă această rană cangrenoasă, poetul secolului douăzeci burghez român, dar care refuză burghezia". Remarcabilă și puțin exploatată de următorii exegeți ai operei bacoviene este extragerea și etalarea dublei eredități a poetului și el de formație europeană ca Blaga sau Ion Barbu, cu diferența că la Bacovia în "animus european se recunoaște anima ancestrală, moldovenească". Și ca o bună cunoscătoare a istoriei acestei părți
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe Siret, 1925)". De reținut sînt consistentele, aplicatele și nu mai puțin numeroasele trimiteri la literatura românească. Trei sînt elementele, în opinia exegetei, care interțes Trama vieții moldovenești: singurătatea, beția și ploaia, toate prezente cu asupra de măsură în poezia bacoviană. Într-o notă de subsol este descrisă în puține cuvinte clima Moldovei, una întoarsă către Levant, cu o răscruce de climate dificile, excesive - zăpadă de înălțimea unui stat de om, apoi prin contrast, "trei luni de infern" după care, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor. Intensitatea și tensiunea interioară, încărcătura cuvintelor, pun pe fugă orice accesorii, orice decor. Iată exemplul palpabil, versul cel mai important din Plumb și totodată vers central în toată poetica bacoviană: "Dormea întors amorul meu de plumb". Acesta este Bacovia, el însuși și în întregul său. Dar ce este acest amor de plumb? Imaginea amorului care lua acele forme grațioase și vioaie ale unui copil cu aripi-oare a fermecat mitologiile de la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
angoasei resortul amorului seacă, nu mai există. Pentru a reveni, poezia Plumb constituie exact această angoasă. Imaginea lui Eros cu aripile atîrnînde, rupte, asimilează prin acorduri grandioase această stare originară de "urît"". Și timpul este de plumb la Bacovia. Moina bacoviană este tot sub spectrul temporal: "Moina este un termen precis, corespondent meteorologic, o specialitate esențialmente moldovenească, care - ceea ce este important - se încarcă de un conținut spiritual. Moină este un timp indecis, la sfîrșitul toamnei și începutul iernii acoperită de brume
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
s-aducă și ceaiul". Rușii beau ceai pentru a-și alunga și a-și uita toska (plictiseala); vîpish tchaicou, pozaboudesh toskou (a bea un pic de ceai pentru a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui Pascal, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al lui Trakl. Ca violetul din Amurg violet. Aici: "Violetul este rezultatul morții, deci mai mult decît însăși moartea. Fără a fi mort, se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru, gri etc. Violetul bacovian întrece negrul mortuar al lui Trakl. Ca violetul din Amurg violet. Aici: "Violetul este rezultatul morții, deci mai mult decît însăși moartea. Fără a fi mort, se descopune totuși, tortura este tocmai aceea de-a nu putea muri, de a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]