12,453 matches
-
zdravăn, mi-am săltat o pe umăr și m-am întors la ai mei. Le-am făcut un semn scurt să mă urmeze și tiptil ne-am strecurat printre manifestanți pînă într-un gang din spatele Comitetului Central. Acolo am lăsat bagajul jos și le-am făcut semn să se strîngă în jurul meu. Am deșertat totul rapid, nu le-a venit să creadă ochilor ce era acolo, Părințele, de unde ai făcut rost de toate jucărioarele astea? Mi le-a dat un necunoscut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
putea să-și dea seama prin ce trecuse, mai ales ea, care avusese ghinionul cel mai mare pricopsindu-se cu Părințelul. Cînd ajungea în fața blocului în care locuia se oprea de fiecare dată să-și tragă sufletul copleșită de greutatea bagajelor ticsite cu marfă. O dureau genunchii, gleznele, îi venea să-și arunce cît colo pantofii cu toc și s-o ia pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fără nici o șansă să-și rupă din timp, să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
peste picior, dîndu-și cu părerea că mult n-o să mai țină, că ceva tot o să se întîmple, o să se pună taxe, o să închidă granițele, ceva tot se va face ca să nu mai renteze. Trăgea fermoarele, apoi apuca pe rînd fiecare bagaj și-l întorcea cu gura-n jos, deșertîndu-l pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras într-o parte ușa, iar celălalt a sărit în cală și a început să împingă înspre ieșire prima paparudă înfășurată în foi de cort, pînă la punctul în care a rămas în cumpănă deasupra pragului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai putea articula: Băiatul lui tăticu’ băiat, cât de dor mi-a fost de tine, ce mult mi ai lipsit și cât de mult Îmi lipsește Viorița, frumoasa și buna ta mamică! O mai ți-i minte? Din micul său bagaj de amintiri, ca printr-o ceață densă, Va vedea o mulțime de oameni În curtea Ochenoaiei, multe flori și fața suavă a mamei sale, prima mare iubire a sa. Răspundea nesigur: Da, ticuțule! O mai știu, dar nu știu cum arăta! Primul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mare nevoie În următoarele ore, când Îl așteptau Încercări și mai grele. Trenul Își Încetinea viteza pentru a opri Într-o altă gară când Ochenoaia Își trezi cu delicatețe, Îngrijorare și cu teamă nepotul, Își luă sacoșa cu micul lor bagaj și nepotul de mânuță pentru a coborî din tren. În gara Itești nici țipenie de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cele câteva gări și halte, a reținut câteva nume de localități, șarpele de fier s-a oprit scoțând aburi pe nări, scrâșnind din dinți și aprinzând scântei În șina de cale ferată. Ochenoaia, cu juvaeru’ de mână și cu un bagaj apreciabil, a coborât pe peronul micuței gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura sa Înaltă, Victor i-a reperat imediat și a ieșit Înaintea lor, și-a pupat diamantul pe obraji, a privit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-și trimită gîndurile la Maria, la iubirea lui pe care o va ține în brațe după atîta timp de post. Bună ziua. Pot să intru și eu? Da, sigur, sare Dinu imediat. Eu merg la Ungureni, spune omul așezînd zeci de bagaje. Dinu îl ajută și arde de dorința de a intra în vorbă. Da' știu că ai bagaje, nu glumă. Fac și eu comerț în Săveni. Și merge? Așa și așa. N-are lumea bani. Asta ce-i? Pare o drujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
timp de post. Bună ziua. Pot să intru și eu? Da, sigur, sare Dinu imediat. Eu merg la Ungureni, spune omul așezînd zeci de bagaje. Dinu îl ajută și arde de dorința de a intra în vorbă. Da' știu că ai bagaje, nu glumă. Fac și eu comerț în Săveni. Și merge? Așa și așa. N-are lumea bani. Asta ce-i? Pare o drujbă. Da, o drujbă, am luat-o de la cineva. N-avea bani și era la strîmtoare. Cît ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uită cu jind la un set de șurubelnițe. Pe ăștia nu-ți cer nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în el. Totuși și în sufletul acestui aproape Sfînt era un colț negru, dar negru, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar merge. Veți prezenta tezele la aceeași dată. Gheorghe a devenit doctor și Gabi la fel. S-au căsătorit sub binecuvîntarea profesorului Gugeanu. Gabi și-a adus lucrușoarele, puține totuși, la Lupașcu acasă. Gheorghe ajuta la cărat și la desfăcut bagajele. Deodată vede o pereche de ghetuțe care aveau... o cataramă de alamă și niște curelușe inutile. Un cuțit l-a străpuns în inimă. Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe s-o imite și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lăsați-mă dracului în pace! Să văd cum îl duceți acolo. De asta mă ocup eu. I-am împrumutat de câteva ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea, Tatăl Nostru, Crezul, Psalmul 50, bagajul său sumar de sfințenie teoretică repetat alături de bunica, seara, pe prispa casei, sub cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
politică națională", așa a spus Domn' ministru, așa îți spun și eu. Grijă mare! Nimic să nu transpară în presă! Dacă afli că vreunul vrea să ciripească, îi tai ciocul! La ora 21 a sosit și duba jandarmeriei; călugării, cu tot cu bagaje, atâtea câte au putut salva din para focului, au fost ridicați cu forța. Gata, părinte arhimandrit, adună-ți oile! Plecăm la schitul Izvorul Tămăduiri. Înaltul a dat ordin, noi executăm. Cel mic, Petru, parcă așa-i este numele după buletin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
admite a se lua nimic În plus. Decret semnat de Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar, Horthy Miklós. Căruțele au sosit la Rătești pe la Începutul lui mai, jandarmii cu pană de cocoș la clop de asemenea, iar familia Weisz cu bagajele ei strict numărate și cîntărite din ochi, compusă din doi adulți, fiica lor de nouăsprezece ani și trei băieți de vîrste mai mici, și-a Început călătoria. Nu Înainte Însă de a auzi, de la unii din consătenii adunați ca la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Tatălui din Cer..." "Sssst... liniște, vine cineva ! ..." Și într-adevăr, se apropiau doi tineri. De unde erau, și cicoarea, și spinul îi vedeau bine. Nu vorbeau. Pășeau încet în lumina dimineții. Au ajuns unde se bifurca poteca. Au pus jos bagajul sărac (câteva cărți, probabil ceva de-ale gurii) haine n-aveau decât ce era pe ei. "Sărăntocii!" nu se putu abține să nu sâsâie spinul. Și-au strâns mâna. Băiatul a scos o foaie de hârtie și i-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a burzuluit portarul, privind semnificativ În bagdadie... ― O fi În vreun salon, dar sigur este În clinică. ― Și acum ce vrei? Să-ți dau drumul În spital, să umbli hai-hui? Dacă te Întâlnește tov. director? Pot să-mi fac bagajul... ― Dar am dreptul să-mi văd soțul operat. ― Da! Dar acuma nu-i oră de vizită. ― Atunci poate o puteți anunța pe fiica mea, care este medic chirurg În aceeași clinică. ― Da’ ce? Toți doctorii chirurgi Îți sunt neamuri? Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
petrecut Întâmplările. ― Băgasem de seamă că În ultima vreme Toader Îmi spunea „Petrache”, semn că ceva se Întâmplase În sufletul său... Dinspre miazănoapte, cerul Începuse să se acopere de nori groși, care cotropeau destul de repede siniliul Înalturilor... Ne-am luat bagajele și am pornit la drum. Trecuse de multă vreme de amiază. Se apropia vremea chindiei. Doi dintre cercetași s-au Înhămat la „targa” pe care se afla Toader. Mersul era destul de ușor, fiindcă nu ne mai Împiedecam la fiecare pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Aștept... ― Nu știu... ― Sunt sigur că știi și cred că noul venit te-a și contactat, dar mă interesează foarte puțin aceste amănunte. Singurul lucru care te privește este să te pui la punct cu datele care Îți lipsesc din bagajul de cunoștințe ce se cer unui medic, și chirurg pe deasupra... În rest - adică În timpul liber, care Îi lipsește aproape cu desăvârșire unui chirurg dăruit profesiei - poți să te ocupi cu orice. Nu Însă cu „turnătoria”! Înțelesu-m-ai? Ești liber
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]