975 matches
-
recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își alege ținta cea mai ușoară în persoana lui Don Carlos. Baionetele sunt chemate în ajutor, și - frumosul revoluționar e expulzat într-un vacarm asurzitor. Joîo Franco cere Regelui dizolvarea Parlamentului și adevărata dictatură începe. Dar șefii revoluției sunt purtați pe brațe de o mulțime fanatizată. Actele de curaj din incinta Parlamentului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adevărat insuportabilă. Țara e sărăcită de greve, moneda e compromisă, oamenii sunt demoralizați, încep să fie atacate magaziile cu alimente și brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-o camionetă roșie, între mai mulți marinari și conduși la Arsenal. Uriașul Granjo, figură populară, e primit cu strigăte și amenințări de moarte. Zadarnic încearcă mai mulți ofițeri să-l apere. În aceeași noapte este ucis și spintecat cu baionetele de marinarii care voiau să-și răzbune camarazii deportați, sub un guvern anterior, în insulele atlantice. Un marinar își arată baioneta înroșită: "Veniți să vedeți sânge de porc!" " Camioneta fantomă", cum i s-a spus mai târziu, pornește iar. De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
amenințări de moarte. Zadarnic încearcă mai mulți ofițeri să-l apere. În aceeași noapte este ucis și spintecat cu baionetele de marinarii care voiau să-și răzbune camarazii deportați, sub un guvern anterior, în insulele atlantice. Un marinar își arată baioneta înroșită: "Veniți să vedeți sânge de porc!" " Camioneta fantomă", cum i s-a spus mai târziu, pornește iar. De astă dată grupul de marinari - condus de un revoluționar notoriu, "Dinte de aur" - se îndreaptă spre locuința ofițerului de marină Jose
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă să Înfigă baioneta Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând cu generalii lui În mijlocul bătăliei imortalizate. Cu ajutorul unei persoane adulte, care folosea mai Întâi ambele mâini și apoi un picior zdravăn, divanul era deplasat la câțiva centimetri de perete, pentru a se crea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chemat?" se întrebă în gând înghițind în sec. Parcă ghicind nedumerirea tânărului, femeia, pe un ton familiar dar solemn, îl îndemnă să mănânce din bucatele ei în timp ce cu un cuțit, care după mâner se observa că era confecționat dintr-o baionetă rătăcită încă din timpul războiului, scurtată și subțiată mult pe tocilă, a tăiat o felie groasă de pâine pe care a pus o bucată sănătoasă de brânză, o jumătate de roșie și le-au înmânat împreună cu un gest pios, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie de gloanțe. Uzi până la piele, pe pământul alunecos, cu opincile încărcate de glod, și prin întuneric, cu greu ne târam spre înălțimile de acolo și, ca să răzbim, ne sprijineam în baionete, în coate și‟n genunchi. Cu unghiile eram în stare să ne câțăram până la redută!... Anton se opri pentru o clipă, iar fața‟i căpătă ceva ciudat..., când reluă, avea glasul îngroșat. Mulți dorobanți au rămas acolo... tare mulți, uciși
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oameni ai companiei sale, au ramas doar 14... doar 14... Se opri și oftă din tot plămânul. ...Mi-aduc aminte, că la un alt atac, gornistul turc nici n-apucă să ducă goarna la gură, și căzu străpuns de o baionetă, dar dorobanțul ... și el împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
n-apucă să ducă goarna la gură, și căzu străpuns de o baionetă, dar dorobanțul ... și el împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o dat să strige, atunci, ce să facă...! c‟o mână i-o astupat gura, și cu cealaltă, i-o trecut baioneta prin el, lăsându-l pe parapet, cu ochii înspre liniile noastre... și, o tuli făcându-și cruce... „Doamni, iartă-mă... n-am avut încotro... șî el o fost un suflet...!“ Pentru faptele lui... Maiestatea Sa, i-a prins decorația de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pomenit înconjurat de trei turci mătăhăloși, care urlau... „Alah ...Alah!“, Pi doi dintre ei, nici n-am văzut când i-o dat gata, da‟ cu al treilea... și Anton tăcu o clipă, apoi continuă privind în pământ... Și-au trecut baionetele unul în altul,.. și, îmbrățișați s-au prăbușit la pământ... Eu... eu am ajuns prea târziu... și Anton izbucni într-un hohot de plâns înnăbușit. Era bărbatul surorii lui. - Dumnezău să-l hodinească‟n paci!, murmură bătrânul Toma, cu ochii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
amintirea lor, cu toate că ani de zile îl lăudaseră pentru dărnicia lui, și la adunătura aceea de hoți, asasini și drogați care îl urau de moarte și, la cea mai mică neatenție, ar fi fost în stare să-i înfigă o baionetă în spate sau să-i pună o grenadă sub pat. — De ce-ai avea nevoie? întrebă fără să se întoarcă, străduindu-se ca vocea lui să nu trădeze nici o promisiune. — Un camion, un jeep și cinci oameni. O să-l iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceștia era invidia. Nu-i putea urî când Își amintea detalii pe care nici un corespondent de ziar n-ar fi considerat că merită să le dea, cum ar fi că bărbatul care, după ce trăsese și ultimul glonț, fusese străpuns cu baioneta la ieșirea din camera de triere era stângaci și un iubitor al muzicii lui Delius, melancolica muzică idealistă a unui om lipsit de orice altă credință decât aceea a morții. Și că altul, care sărise pe geamul de la al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întrebă: — Care ea? În imaginația lui, telegraful Începu să vorbească cu o imperioasă voce feminină. — Ah, voi, soldații! spuse funcționarul de la mesagerie. Nu Înțelegeți nici jumătate din ce se petrece. — Asta așa-i, spuse Ninici. Pierdem vremea ore Întregi cu baioneta la armă. N-o să fie cumva iarăși război, nu? Du-te la cazarmă, vino la gară... N-avem când afla ce se petrece. Punct, punct, punct, liniuță - telegraful continua să sune. Lukici tăie pachetul de cărți În trei părți egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
repede acum! Să nu se vadă că te grăbești. Ea se execută fără să-l fi Înțeles. Din douăzeci de pași, ajunse În dreptul oamenilor În gri și văzu că erau soldați. Nu aveau puști, dar Își dădu seama după tecile baionetelor. Îi ieșiră În cale și se gândi o clipă c-o vor opri din drum. Vorbeau cu repeziciune Între ei, dar când ajunse foarte aproape, unul din bărbați făcu un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred că ați capturat o groază. Felicitările mele. — Doi bărbați și o femeie. — În cazul acesta, Îmi imaginez că un lacăt bun, o santinelă, o baionetă, o pușcă și douăzeci de cartușe au rezolvat probema. Maiorul Petkovici Își trecu limba peste buze. — Evident, poliția știe mai bine cum se păzește un prizonier. Mă Înclin În fața cunoașterii ei superioare. Scoate lucrurile din mașină, Îi spuse el lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și-i mulțumi cu exagerată recunoștință. Ieșind, el păși cu capul aplecat, ca să evite zăpada, zâmbind singur. Unul din soldați Îi conducea și celălalt mergea În urmă, cu pușca scoasă de pe umăr și baioneta pusă. Vorbeau Între ei peste capetele prizonierilor, Într-o limbă pe care ea n-o Înțelegea, și se văzu dusă undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din priviri, cu curiozitate: ultima oară Îl văzuse la procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un maior în civil ședea cu fața la ușă. Alături de el se aflau alți doi indivizi împreună cu doctorul comunei. Afară, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și început să‑și dreseze nevasta în dormitor - unde bărbatul și femeia întrețin relații intime - cu cravașa, unul dintre numeroasele lui suveniruri de pe vremuri, printre care se numără și o baionetă. Fiul și fiica n‑au auzit din gura mamei decât un „au“ stins, dar, le e de‑ajuns ca să‑și dea seama că a fost bătută iarăși pentru diverse abateri conjugale, reprezentate în mod special de adulter. Târfo, târfo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna pe două voci; ceea ce nu‑i o caracterizare prea inteligentă a situației, după părerea lui Rainer. Cu siguranță Hans îi privește acum fața și constată că aceasta e total descompusă. Într‑o valiză veche de carton se află o baionetă la fel de veche, din primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna să‑l fotografieze, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna să‑l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să‑l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită în lăcașul care i‑a fost destinat, în valiza de carton. Împreună cu ea mai zac jucării stricate, un diaproiector - luat cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în fotografia cu fratele Sophiei. Poziție de atac, sau cum s‑o mai fi numind și asta, într‑o mână pumnalul, cealaltă răsucită ușor și grațios în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem drege rezultatul jalnic - cu baioneta tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine să crezi că monstrul ăsta a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]