1,045 matches
-
știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare pe care nu credea să o fi cunoscut sau poate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu vârful degetelor, o văzu zâmbind prin somn și se gândi că vor ieși din cabina liftului, vor merge acasă, se vor spăla și vor mânca împreună. Era din ce în ce mai încrezător că undeva există un dormitor cu cearșafuri albastre mirosind a balsam proaspăt și o cadă de baie cu gel de duș. Se vor bălăci ore în șir în miros de lavandă și levănțică, apoi el își va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-i păzește trupul pănă o vom aduce acasă. Aurora: Ai vorbit cu sufletul?! Evelin: Cănd sufletul se desparte de corp nu-l părăsește. El trăiește îmbălsămat în neurină și așa sufletul devine nemuritor! Aurora: Ce-i neurina asta? Evelin: Un balsam invizibil care conservă sufletul să nu moară după ce părăsește corpul uman. Aurora: și ce-ai mai văzut la cimitir? Evelin: Am văzut mai mulți cerșători decăt morminte și cruci. Ce mult se degradează omul cănd au început să se termine
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
astrologi cred că doar somnul ne obișnuiește cu moartea, iar visele ne duc spre lumile astrale?! Evelin: Eu am o singură certitudine: corpul unui om la moarte nu este părăsit de suflet. Suflet care, cu o mantie de neurină, un balsam al vieții invizibil, protejează sufletul. Așa v-am putut aborda pe dv. Cel puțin această teorie este verificată cu dovezi; dumneavoastră sunteți una! Darwin: Extraterestrule, mi-ai promis încă o plimbare în oraș... Evelin: Desigur, sunteți invitatul meu; am și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul e un fleac. Abia ai ațipit acolo și te trezești aici. Totul trece cât o clipită. Da, am să servesc, sigur că da. Băutura nu e un lucru tocmai rău. E ca un balsam pentru rănile din suflet... Am să iau, sigur că da, dar până atunci, te-aș ruga, dacă ești bună, Mașenca, să-mi mai aduci un castravecior murat și o bucățică de pâine, că după atâta pălăvrăgeală, iată, m-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
case se circula mai mult cu barca fiindcă podețele de trecut de ici colo nu prea erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu-se În lumina sinilie ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soție. Dragostea Dragostea devine învolburată și devastatoare atunci când îmbracă hainele geloziei și ale vrăjmășiei. Definiție Dragostea este imaginație dezlănțuită, este azimă pentru inimile înfometate, este băutura dulce-amară ce potolește arșița sufletelor însetate, este simțământul fierbinte care încălzește inimile aride, este balsamul ce alină durerile și dorurile clocotitoare. Bărbat Bărbatul frumos și fălos Arareori în dragoste e credincios. Probabilitate Din părinți săraci cu duhul este puțin probabil să rezulte urmași cu potențialități intelectuale deosebite. Armonie Se pare că armonia și tihna sufletească
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zise cu vocea scăzută, ușor încurcat: -între mine și ea nu există nimic, din ceea ce crezi tu -Da... dar vezi tu, iubirea este ca o adiere înmiresmată și dulce, care atunci când te învelește în poalele ei, ea devine un balsam. Puritatea ei absolută, tămăduiește orice rană, unind două suflete care până atunci s-au căutat, contopindu-le în fericirea și seninul ei. Andrei fiind puțin mai în vârstă decât Radu trecuse deja prin toate acestea și îi înțelegea bine șovăirea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Iași, la anul 7085, februarie 25. Domnul a zis. Golăi vel logofăt procit. Dumitru a scris.” Alături de acest hrisov, găsesc, însă, și niște însemnări ale lui Petru vodă însuși. Limba folosită de voievod m-a uns la inimă ca un balsam... Erau scrise în limbă curat românească. Însemnările mi-au confirmat spusele lui Ierotei, cronicar al Monembaziei, privitor la Petru Șchiopu, care era: „un om...distins la caracter, și iscusit,...priceput la meșteșuguri și învățături.” Citind aceste însemnări, am pierdut din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bătrân și am sorbit din licoarea care răspândea o aromă nemaipomenită. „Ei, îți place ceaiul, dragule?” Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru bunătatea asta, părinte. Simt cum capăt puteri cu fiecare înghițitură. Dar mai cu seamă prezența sfinției tale îmi toarnă balsam în suflet. Parcă am alt chef de citit cele terfeloage. „Știam eu că o să-ți placă ceaiul. Cât despre celelalte... Da’ asta nu-i tot...” Ce ar mai fi, sfinția ta? „Ai să afli la vremea potrivită.” Nu am mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am frecat-o doar cu mâna goală, dar cum nu reușeam să ejaculez deși continuam să mă frec de mă dureau Încheieturile mâinilor, m-am dus la baie să caut un Baby Oil. Nu am găsit decât flacoane de șampon, balsam, gel de duș. Ca să-mi fac mâinile să alunece mai bine, am scuipat În palme și am Început să mi-o frec cu frenezie. Îmi imaginam că stăteam Îngenunchiat la picioarele lui Keiko Kataoka arzând de dorința de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bagheta primăverii Inima-mi o-nalță sus Ca o rugă-n pragul serii Mulțumire lui Isus Mai târziu doinind aleanul Stelele pe cer apar Înflorind ca și tăpșanul Alungă dorul amar Genele se zbat în șoapte Trase-n fire de balsam Petice negre de noapte Lin alunecă pe geam Mă surprind cu încântare Călătoare prin tării Iar mă plimb în Carul Mare Până înspre zori de zi
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
Este adevărat Însă că ar fi trebuit să fie oarbă de tot ca să nu vadă cum, aproape de la un moment la altul, i se umpluseră lăcașurile de oameni chinuiți În căutarea unui cuvânt de speranță, a unei consolări, a unui balsam, a unui analgezic, a unui tranchilizant spiritual. Oameni care până atunci trăiseră conștienți că moartea e sigură și că nu există mijloc de a scăpa de ea, dar crezând În același timp că, fiind atâta lume de murit, numai printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
distracții rămas deschis numai pentru mine. Era prima oară că mă duceam la ea noaptea. Și îmi plăcea să recunosc lucrurile, să le pipăi pe întuneric, ca un hoț. Sugeam din nou aroma nesănătoasă a acelor locuri ca pe un balsam, împreună cu partea aceea din mine de care mă temeam și pe care o chemam în întuneric. Treptele nesigure, murdăria de pe jos, umbrele lungi ale etajelor, totul tăcea, în afara inimii mele de lup. Noaptea înghițise scara de fier din exterior, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care îl făcea să pară și mai solid. După câte își dădea ea seama, și bronzul și părul negru și des erau de la natură. Era destul de aproape de el cât să-i simtă mirosul care i-a plăcut: un amestec de balsam de rufe și un parfum masculin, subtil. Străduindu-se să nu pară că își cere scuze, ea îl privi direct în ochi și zise: Mă cheamă Adriana de Souza. — Ah, atunci asta era explicația. — Poftim? Apoi îi trecu prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla? Ce noutăți îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
casetofonul cu muzica pe care am iubit-o în diferite etape în secolul XX, care, iată, se încheie. Cred că a fost una din cele mai plăcute scalde de apartament. Apa avea miresme de esențe naturale, m-am uns cu balsam, cada era plină cu o spumă albă, moale și călduță. Suferințele trupești le-am eliminat chirurgical după principiul lui Liviu: „Mihaela, intră în anul 2000 cu reparațiile capitale făcute”. O chirurgie mai lentă și mai dramatică mi-o aplic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de raft, pentru a‑mi regăsi echilibrul. Pe bune? Ești sigur? — Foarte. Au zis că ești încântoare și cultă... am auzit că te‑au pus direct în taxi, să te duci la Guggenheim. — Așa e, zic, luând o cutie cu balsam de mandarine, pentru buze. Așa e. — Chiar și eu am fost foarte uimit când am auzit de visul tău arzător din copilărie, zice Luke. Kent a fost foarte impresionată. — Zău? spun vag. Ei, e foarte bine. — Categoric. Luke face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că visezi să ajungi acolo de când aveai șase ani. Îi simt amuzamentul din voce și revin la realitate. De‑asta a sunat, să mă ia la mișto? — N‑am pomenit niciodată de Guggenheim? zic cu mirare sinceră, în timp ce îmi pun balsamul de buze în coș. Ce ciudat. Nu‑i așa? zice Luke. Foarte ciudat. Deci, acolo ești acum? La naiba. Un moment, nu zic nimic. Pur și simplu nu pot să‑i spun lui Luke că iar sunt la cumpărături. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fericire și bună stare". Având în vedere toate acestea, în Cântul harpistului se spune: Nu este cineva care să nu coboare sub pământ. Durata răgazului terestru ține doar cât un vis". Din acest motiv, "Fă-ți o zi fericită. Respiră balsamul și parfumul cel mai fin și oferă ghirlande de lotus pe brațele și gâtul soției tale... Aruncă departe grija, gândește-te să te bucuri până când va sosi ziua să ajungi în țara care iubește tăcerea". Și iată, în Dialogul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din mine Un dor ascuns la timpul trecut Poate iubirea pe-o rază revine Să-mi aprindă un nou început Cu ochii de suflet prin inima mea Urc poteci de vreme uitate Mai sper să găsesc o sclipire de stea Balsam pe nădejdi nesperate
Decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83260_a_84585]
-
restul de un ban? gata cu bèrbieritul! ar fi cazul sè mè îmbrac, mirosul de cafea din bucètèrie mè împacè pe moment cu realitatea înconjurètoare și mè ajutè sè-mi accelerez toate mișcèrile, îmi clètesc față cu apè rece, apoi, putin balsam dupè râs și apè de toaletè, privirea îmi alunecè grèbitè pe suprafața apoasè a oglinzii, mè grèbesc! cum sè înțeleg aceastè derogare de câteva minute de la ritualul meu de dimineațè și, oare, de ce s-a oprit Matei meditativ în fața dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apè destinatè numai trupului mateian, folosindu-mi sèpunul, obișnuit numai cu asprimea corpului meu, buretele, apoi prosoapele mateiene, halatul de baie, eu intrând dupè ea în baie, surprinzând-o cum îmi studiazè curioasè puținele obiecte de toaletè, spumă de ras, balsamul, deodorantul, aparatul, loțiunea, pieptenele, eu, nerèbdètor, îmbrèțișând-o, dorind-o din nou, așa cum e, goalè, în halatul mateian, cu pèrul ud, ea cedând dorinței mele, dèruindu-mi-se, eu având-o din nou între pereții bèii mateiene, martorii tècuți din ultimii trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]