1,569 matches
-
și o pînză de sac i-ar fi pus În valoare curbele senzuale ale trupului. În clipa aceea, o dori violent. Dacă ea va urca scara spre punte, o va trage după el În cabină, o va arunca pe o banchetă, va sări asupra ei acolo, imediat... Dar ea nu urcă scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine să stăm de vorbă... În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pușcărie pentru mărturie falsă și complicitate la crimă? Armelle Înghiți În sec, În sfîrșit redusă la tăcere. În amurg, În ceața care abia Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă atenția asupra skipperului, de parcă ar fi șovăit, apoi se Îndreptă și murmură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o banchetă destinată vizitatorilor, o luă Înaintea Întrebării lui Fersen. - CÎt am stat la pușcărie, treizeci de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai făcut să vorbească sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă; dintr-un magazin din apropiere, cumpără un scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului Valence, coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului Valence, coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-sa, care ieșise la pensie În Yonne, ținutul ei de baștină. Puțin mai târziu, Janine plecă În California, ca să trăiască În comunitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aproape totdeauna era posibil), se așeza În fața unei fete care călătorea singură. Cele mai multe stăteau picior peste picior, purtau bluze transparente sau altceva de genul ăsta. Bruno nu se așeza chiar În fața lor, ci mai curând În diagonală, adesea pe aceeași banchetă, la mai puțin de doi metri. Privindu-le părul lung, blond sau brun, Își simțea deja membrul erect; căutându-și un loc, umblând printre bănci, presiunea din pantaloni Îi creștea dureros. Se așeza, iar În același timp scotea o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chip de panou publicitar, anunța articole despre fantasmele Zarei Whites și despre marele rechin alb din Australia. Puțin câte puțin, Începu să picotească. Annabelle Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta din imitație de piele. Annabelle nu se schimbase aproape deloc. Chipul Îi rămânea incredibil de neted și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
picotească. Annabelle Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta din imitație de piele. Annabelle nu se schimbase aproape deloc. Chipul Îi rămânea incredibil de neted și de pur, părul de un blond luminos; părea de necrezut că are patruzeci de ani, nu-i dădeai mai mult de douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doar să bată la mașină, și crede că toate femeile ar trebui să câștige mai mult decât soții lor fiindcă sunt mult mai inteligente din naștere. Maâtre d’ mă conduce spre o masă goală din colț și mă strecor pe bancheta de piele de căprioară. — Bună seara ! îi spun zâmbind unui chelner care se apropie. Aș dori un Buck’s Fizz, un gimlet și un martini, vă rog. Dar pe acestea din urmă nu le aduceți până nu ajung și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eddie se clatină în față și-napoi pe tălpile pantofilor. Pare ușor stânjenit. Adevărul e că amândoi par ușor stingheriți. Sub tot fardul, sub bronz, sub hainele scumpe, cei doi soți par ușor nesiguri pe ei. Mă duc la o banchetă și îndrept o pernă, încercând să par că știu precis ce fac. Bănuiesc că abia aștepți să-ți vezi noua bucătărie ! spune Trish veselă. — Sigur că da ! spun cu un zâmbet încrezător. Abia aștept ! E o simplă bucătărie. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care te ajută să eviți blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cît timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strîns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la Covent Garden. Doamne, ce tîmpită sînt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. SÎnt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la timp ca să‑l văd pe celălalt frate al meu, Shimon, În ceea ce avea să fie ultima lui zi de viață. Mi‑a spus: - Porți o cămașă frumoasă, Chick - e elegantă, cu dungile astea gri și roșii. Stăteam Împreună pe bancheta de răchită. Fața lui devastată de cancer avea obișnuita‑i expresie de insolentă bună dispoziție. - Am auzit că vrei să‑ți cumperi un Mercedes cu motor Diesel. Te sfătuiesc să n‑o faci. N‑o să‑ți aducă decât belele. Trepida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poștă și dacă se poate să-mi mai trimiți ceva bani, vreo trei sute, că trebuie să-mi iau manualul de principiile geneticii și costă două și te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-al locului. În automobil e tăcere, ceața de afară neîngăduind nici un comentariu cât de cât al peisajului. Localnicul bănuiește sau își închipuie parcul înghețat pe lângă care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea nu-l înțelege, când a înțeles lumea vreodată ceva? Mai ales ceva cu totul și cu totul dezinteresat, cum e decatlonul ăsta al lui, probațiunea lui cu regiile autonome? Gâfâind, cade pe bancheta liberă de lângă vatman, mai să-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tropare alandala, de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la control!“ Popa Băncilă, urcat pe banchetă, făcea întruna cruci și mătăni, aproape țopăind într-un înfocat joc după psalmodiata bucurie a crucii biruitoare. Acela, cu ochii larg deschiși, cu gura căscată, părea că-l ascultă bucuros nevoie mare. Mâine, cu concluzile Iachimovici nu venise. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ce femeie bună a fost, puțin cam mojică, dar atât de bravă în suferința ei... Am ieșit și am urmărit-o amuzat cum se chinuie să încuie ușa cu niște mâini febrile și tremurătoare, apoi cum se aruncă pe bancheta din spate în vreme ce vechiul Logan își ambalează motorul acoperindu-i cuvintele, pe care Mama Mare a trebuit să le repete: cimitirul Sfânta Treime, repede, repede. Am rămas în fața intrării blocului Mercader și am căscat. Parcă mi-era puțin foame. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
impecabile, se ridică imediat și se uită în jur după un chelner. — Puteți să ne mai aduceți câteva scaune, vă rog? zise el. Prietenele noastre doresc să bea un pahar alături de noi. Cu Janey și Helen una lângă alta pe banchetă, aveam loc cu toții, la fix. Chelnerul eliberă masa și mai aduse o sticlă de vin. Gita îl văzuse pe Hugo în Ghosts și i-a spus că jucase foarte bine, lucru pe care, judecând după zâmbetul lui modest, îl știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ea... Să o trăiești repede. Atât de repede, încât se consuma cu lăcomie pe sine însăși, precum o țigară din care tragi cu atâta putere, încât nu-i mai simți aroma. Își aminti prima noapte când au făcut dragoste pe bancheta din spate a vechii lui mașini „Ford 51“. Nesățioasă, disperată, și-a desfăcut picioarele și și-a coborât mâinile căutând ca totul să vină cât mai degrabă, fără să se gândească nici o clipă că în acest fel se va și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să ieși afară, să privești oamenii. Zilele astea, mi-am putut da seama de ceva: Există mai mulți Inti Ávila decât credeam și există mai multe fete frumoase în blugi, așezate pe șaua din spate a unei motociclete, decât pe bancheta unei mașini luxoase. Pe vremea mea, nu era așa. Pe vremea mea, fetele frumoase aspirau la haine de lux, cluburi de noapte, restaurante scumpe și să se plimbe în mașini ultimul model, chiar dacă ar fi fost însoțite de un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă și-l opri pe șofer să Închidă portiera după ea. — Mulțumesc că ați venit, doctore, zise el, aplecându-se, cu o mână pe capota mașinii, ca să-i vorbească. Cu plăcere, spuse ea și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]