2,143 matches
-
spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari. Dar zâmbetul care lumină obrazul Hibei nu avea preț. Mi-am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am anulat toate pedepsele, inclusiv amenzile... Am adus înapoi gărzile pretoriene care fuseseră transferate în legiuni - știi cât de greu le-a fost... I-am chemat înapoi și pe cei care fuseseră destituiți cu un șut în fund. Dau adesea banchete pentru soldați... Le dau vin și chiar băutura aia fermentată, dezgustătoare, cu care se îmbată germanii. Le-am dat mulți bani... Provincia asta e bogată. Mă rog, am vrut să mi se simtă prezența, iar acum toți mă adoră. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta foarte greu, între două banchete... Nu se va implica personal în nici o luptă; asta a lăsat-o în seama legaților lui. Vitellius se îndreaptă spre Gallia, iar de aici se va duce în Italia. Julius luă pumnalul și îi încercă din nou lama, gânditor. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca și piața și zidurile cetății noastre. Datorită lui Caesar, Augusta Rauricorum e un oraș frumos. Soldații lui au construit drumurile care vin aici din toată Gallia, și din ținutul aeduilor, și din Germania. Julius Caesar nu cheltuia banii pe banchete. — Cât a cheltuit Vitellius pentru cină? întrebă un bărbat cu glas scăzut, uitându-se în jur, de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu, pentru că mi-a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în jur. Însuflețiți - de admirație sau de indignare -, bărbați și femei comentau prețul banchetului pe care împăratul îl dăduse, la două zile după sosirea sa, în cinstea magistraților și reprezentanților celor mai bogate familii din micul oraș al Galliei. Un milion de sesterți, o sumă inimaginabilă pentru cei care, într-o lună, puteau cheltui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era bărbatul acela care avea să aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre animale și gladiatorii înarmați cu tăciuni aprinși și sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se. Nu mănânc aproape nimic, dar nu de teama zilei următoare. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din întregul Imperiu, care dau fuga să-l aprovizioneze cu trufandale. Mai-marii orașelor în care se oprește Vitellius sunt disperați din cauza costurilor banchetelor pe care sunt obligați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din întregul Imperiu, care dau fuga să-l aprovizioneze cu trufandale. Mai-marii orașelor în care se oprește Vitellius sunt disperați din cauza costurilor banchetelor pe care sunt obligați să le ofere, în timp ce soldații lui Vitellius - și sunt nu mai puțin de opt mii - jefuiesc orașele. Și asta nu-i tot... Vitellius a mai dat un edict: vrea ca toți prezicătorii să părăsească Italia până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vă veți întâlni din nou în arenă. Va fi prezent la prima ta luptă. Valerius nu scoase o vorbă. — Te ascult. Voi lupta, dar nu pot să ucid. Proculus nu-i răspunse. — M-ai auzit, maestre? — Te-am auzit. 31 Banchetul dat de Vitellius în cinstea legaților Valens și Caecina în vila ce-i fusese pusă la dispoziție de rectorul din Ticinum fu atât de somptuos, încât magistrații orașului rămaseră muți de uimire, iar cei avari înghețară de spaimă. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
batjocoritor al lui Cornelius Fuscus îl făcu pe legatul din Pannonia să amuțească. — Vespasianus știe prea bine că, dacă mai întârziem, Vitellius va devora întreaga Italie! Soldații izbucniră în râs, fiindcă se știa că Vitellius cheltuia milioane de sesterți pentru banchete și că jefuia orașele, municipiile, satele și câmpiile. — În mesajele sale, Mucianus spune să se evite vărsările de sânge și ne recomandă să-l așteptăm. Se oferă să negocieze el pacea, zise Tampius Flavianus, dându-l deoparte pe Arrius Varus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
despărțiți de mulțimea ce intrase în cantină și se îngrămădea strigând în jurul meselor. Sub bolți răsunară numele celor mai admirați gladiatori - în primul rând al lui Valerius, apoi al lui Skorpius. Exista obiceiul ca publicul să asiste la cena libera, banchetul pe care împăratul îl oferea gladiatorilor înainte de munera. Vitellius promisese că jocurile de a doua zi aveau să fie și mai fastuoase decât cele pe care le organizaseră legații săi Caecina Alienus și Flavius Valens cu aproape o lună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptă plină de cruzime, dar detaliile spectacolului rămâneau secrete. Acum, înainte de a intra în arenă, publicul voia să-i vadă de aproape pe cei care aveau să ucidă sau să fie uciși a doua zi. Se știa că în timpul acestor banchete - care, pentru mulți gladiatori, constituiau o cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
face numai prăjituri cu miere, pentru că prăjiturile fără miere le face altul... Mai sunt omul care spală doar verdețuri, cel care mărunțește numai piper, cel care jumulește fazani, dar nu și găini, adăugă, privind nemulțumit în jur. — Știți că fiecare banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți? șopti primul ajutor al bucătarului-șef, pipăind un țipar ca să vadă dacă e proaspăt. Un soldat câștigă șase sute de sesterți pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au adus toate astea până aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet au fost invitați cei mai de vază oameni ai Romei... Va veni și Flavius Sabinus, prefectul orașului și fratele împăratului Vespasianus... — Ești nebun? șuieră Lucilius, privind suspicios în jur. Nu știi că e interzis să vorbești despre Vespasianus? Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erupe. Puterea prea multă nu mai este sigură. — Eu nu uit călătoria obositoare de la Colonia până aici, cu toată armata după noi, oftă primul ajutor de bucătar. Cremona, cu toate leșurile alea... Bononia, apoi trecerea peste Appenninus, nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați în jurul împăratului, toți înaintau spre Roma împreună cu senatorii... Toți îl adulau... și prostituatele, bufonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Roma. Paharnicul interveni din nou, cu un aer de superioritate, dar atent să nu ridice glasul: — Nu-i nevoie să fii prezicător, cum este ajutorul nostru de bucătar, ca să înțelegi că se va întâmpla o catastrofă. Vitellius dă un banchet după altul, ascultă de sfaturile celor mai josnici și mai avari indivizi din orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot ce se poate fura și violând femeile celor care îl găzduiesc... — Dar Vitellius știe toate astea? întrebă Lucilius uimit, încruntându-se. Cum de dă atâtea banchete, fără să-și facă griji? Ce v-am spus acum e secret, prieteni. Bucătarul-șef își duse la buze degetul arătător murdar de făină. Dacă provinciile se ridică împotriva Romei, nu ne vor mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu brațele deschise, oferindu-i bani. Iar Vitellius l-a otrăvit pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e adevărat că întotdeauna vei fi urât de cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza otrăvii, Vitellius a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ne aduc vești - Antonius își sprijini mâinile pe masă. Vitellius, în schimb, îi ucide pe ai săi, pentru ca poporul să nu afle despre înfrângerile suferite de armata lui. Știm că se păstrează tăcere în legătură cu operațiunile militare, știm că face un banchet după altul... A fost văzut beat în Senat, a fost văzut cu ochii în lacrimi... Promite orice oricui, așa cum fac cei care se tem. Familiile patricienilor se tem, de aceea părăsesc Roma împreună cu servitorii și gărzile - arătă spre prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mulțimea îl insulta, furioasă pe împăratul laș care, după ce fusese învins, nu avusese tăria să moară onorabil, punându-și singur capăt zilelor. Oamenii îi reproșară lui Vitellius faptul că se îmbuiba mereu și că risipise o mulțime de sesterți în banchete, că dăduse foc Capitolium-ului și îl ucisese pe prefectul Flavius Sabinus, pe care poporul îl iubea pentru firea sa blândă. Toți continuau să strige și să arunce în Vitellius cu bălegar și gunoaie, uitând de munera și de donațiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost aclamat împărat și, drept răsplată, a fost numit comandantul Legiunii a patra. Deoarece și-a însușit ilegal bani publici, a fost acuzat de Galba și condamnat pentru furt. Din acest motiv s-a întors împotriva lui Galba. Caena libera: banchet somptuos oferit de conducătorul școlii de gladiatori sau de organizatorul jocurilor cu o seară înainte de munera. Deoarece există puține informații pe această temă, este dificil de stabilit cu precizie dacă reprezenta doar o formă de relaxare pentru a uita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
puține informații pe această temă, este dificil de stabilit cu precizie dacă reprezenta doar o formă de relaxare pentru a uita de dramatismul situației, o posibilitate pentru gladiatori de a-și vedea pentru ultima oară prietenii și rudele sau un banchet religios. Calcei: ghete de piele strânse pe picior, care ajungeau până la gleznă. Calendae: romanii împărțeau luna în funcție de cele trei zile principale de pe durata ei: calendae era prima zi a lunii, nonae - a cincea, iar idae - a treisprezecea. În lunile martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îl cultivă mai ales la nivelul conștiinței pentru a ajunge la zeul lor. Celor merituoși, Mithra le asigura nemurirea sufletului și viața eternă. Inițierea în cult avea loc prin intermediul a șapte grade, care culminau cu cel de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde aveau loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]