1,448 matches
-
pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. al XVII-lea al XIX-lea în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți "raționale", prin răspândirea culturii, a "luminilor" în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, care a încearcat să înlăture dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pe baza experienței proprii. Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. 7 "Termenul de sociologie a fost utilizat pentru prima dată de filosoful francez Auguste
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
încă, spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei maniere poetice savante - jocul etimologic. Renașterea și apoi barocul redescoperiseră și preluaseră acest procedeu ingenios care îi încântase pe toți marii poeți ai Antichității. N. încearcă în versurile sale (compuse într-o slavonă cizelată) să afle sensurile numelui surorii sale, soție a voievodului și protectoare, după cum indică inscripția ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Udriște Năsturel, în LRV, II, 270-272; Diomid Strugaru, Versificația românească până la Dosoftei, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 464-467; Dan Horia Mazilu, Udriște Năsturel, București, 1974; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 90-136; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, București, 1979, 33-77; Dicț. lit. 1900, 609-611; Dan Horia Mazilu, Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți, București, 1981, 77-90; Mazilu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
, stil universal, inclus parțial și în alte stiluri, chiar în cele principial opuse (baroc, manierist, romantic), cultivat uneori programatic și constituit în curent artistico-literar. Productiv și în literatura română, c. ar concretiza, după unii gânditori și poeți (Mihail Dragomirescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vladimir Streinu ș.a.), o propensiune structurantă a psihicului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
lettre. În procesul de maturizare, de cristalizare a culturii românești, după Unirea Principatelor, modelul clasic își demonstrează viabilitatea prin ținuta, prin ansamblul conduitei intelectuale a unor personalități ca A. I. Odobescu și Titu Maiorescu. Opera literară a primului amalgamează clasicul cu barocul, însă formația sa e determinată de aspirația la marele c., și editarea, în 1861-1863, a „Revistei române”, primul periodic românesc de nivel european, indică intrarea culturii noastre în vârsta ei „clasică”. Apogeul acestei vârste va fi marcat de revista „Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Streinu, Clasicii, passim; D. Popovici, La Littérature roumaine à l’epoque des lumières, Sibiu, 1945, 365-429; G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965, 11-26; Vianu, Studii, 545-559; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, passim; Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Georgescu, Polivalența, 63-186; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971; Cornea, Originile, passim; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1979, 115-144; D. Păcurariu, Clasicismul românesc, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 283-353; Streinu, Pagini, IV, 355-358, 367-370, 374-375; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Edgar Papu, Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985, passim; Edgar Papu, Despre stiluri, București, 1986, 407-490. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
romană, prin extensie, este considerată o formă de exprimare a artei ele-nismului. Renașterea reprezenta o redescoperire a lumii și a omului. Știința nudului a fost o disciplină specific italiană. Manierismul este mișcarea artistică prin care se încheie Renașterea. A urmat barocul, perioadă caracterizată prin grandoare, bogăție, vitalitate. Secolele al XVIII-lea al XIX-lea transformă nudul în motiv erotic. Astăzi, trăim epopeea corpului liber, poate prea liber. Nudul este frumos atunci când este cast și nu sugerează nimic mai mult în sinceritatea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
istorice în versuri. Anonimul B., LR, 1966, 1, 2; Dan Simonescu, Uciderea lui Grigore Ghica (1 octombrie 1777), CPV, 165-179; Mircea Anghelescu, Contribuții la stabilirea unor premise ale literaturii românești moderne (1750-1780), LL, 1968; Gáldi, Introducere, 102; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 310-311; Mihai Bordeianu, O cronică rimată referitoare la uciderea lui Grigore Alexandru Ghica vodă, CRC, 1977, 26; Dicț. lit. 1900, 901; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
i-au înfățișat, se știe, pe sciți, perși, sarmați sau alte seminții ale răsăritului doar ca pe niște barbari cruzi și sălbatici. Iar reprezentările lor s-au perpetuat în conștiința urmașilor până în Evul Mediu, ba chiar și în timpul Renașterii, al barocului și al preiluminismului. O situație nouă dar nu fundamental diferită a creat-o ulterior, mai întâi în teritoriile ce alcătuiseră fostul Imperiu roman, iar după aceea în întreaga Europă, constituirea creștinismului în religie de stat. Într-adevăr, în pofida doctrinei iubirii
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
era un cărturar lipsit de complexe în fața confraților occidentali, preparat - prin formația sa de tip enciclopedic - să dialogheze liber cu ei și chiar să se impună în lumea savantă a Europei. El acționează și reacționează ca un om al epocii barocului, atitudinile sale - în chestiunile religioase, de pildă - sunt exemplare în acest sens. Chiar dacă nu a scris polemică religioasă în înțelesul strict al speciei, lucrarea sa Enchiridion..., tipărită la Paris în 1669, îl așază lângă ceilalți cărturari români (și est-europeni), laici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
nu-l primesc nici în cea mai mică slujbă și cu cât cineva este mai învățat, cu atâta dobândește mai mare cinstire; la ei orice mărire de la învățătură pornește”. În tot ce întreprinde M. acționează ca un om al epocii barocului. Lecturile sale, sistematice, profunde sunt precumpănitor baroce. Bunăoară, scrierile lui istorice și cele care au o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
encomiastică gratuită. Dimpotrivă, colectând „semne”, sistematizându-le și interpretându-le, ei exersau o operă de stimulare politică și de justificare. În Chresmologhion M. ajunge să formuleze direct sfaturi și recomandări adresate țarului Petru. Se supuneau însă presiunii sistemului și ceremonialului baroc, scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă o poziție de seamă. Într-o lume care iubea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
către astrologie. Literatura care răspundea unor asemenea cerințe era căutată, cercetată, tradusă, adaptată, produsă pe un spațiu întins. Scrierile datorate lui M., mai toate tălmăciri sau prelucrări urmând surse occidentale, sunt exemplare pentru ilustrarea mentalității și a gustului literar al barocului. Aritmologhia, prelucrare după J. Lauterbach (Arithmologia miscella) și Joachimus Camerarius (Arithmologia ethica, mithologica), cuprinde aproape trei sute de gnome numerice mult agreate de literații barochiști. Tot o carte de gnomologie este și Ethica, datoare și ea enciclopediei lui Alstedius. Geografia în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
distinsă cu Premiul Academiei Române. Cartea de debut din 1998, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele magicianului, are la bază teza de doctorat. Este un studiu doct de literatură comparată, elaborat cu spirit sistematic, începând cu definirea conceptului de baroc și continuând cu reconstituirea universului acestui concept și cu relevarea simbolurilor proprii barocului până la recepția lui în domeniul artelor și al literaturii europene. Textul se susține și prin bogatele incursiuni și exemplificări, mai ales din literaturile franceză și spaniolă. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
barocă. Strălucirea și suferințele magicianului, are la bază teza de doctorat. Este un studiu doct de literatură comparată, elaborat cu spirit sistematic, începând cu definirea conceptului de baroc și continuând cu reconstituirea universului acestui concept și cu relevarea simbolurilor proprii barocului până la recepția lui în domeniul artelor și al literaturii europene. Textul se susține și prin bogatele incursiuni și exemplificări, mai ales din literaturile franceză și spaniolă. În același an M. publică volumul Renaștere și modernitate, alcătuit în cea mai mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
Structură și funcție în societatea primitivă 50. Franșois Furet - Omul romantic 51. Hans-Georg Gadamer - Actualitatea frumosului 52. Plinius - Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate (vol. I) 53. Arnold Van Gennep - Totemismul. Starea actuală a problemei totemice 54. Rosario Villari - Omul baroc 55. John R. Searle - Realitatea ca proiect social 56. Peter Sloterdijk - Critica rațiunii cinice (vol. I) 57. Isabelle Stengers - Inventarea științelor moderne 58. Guglielmo Cavallo - Omul bizantin 59. Nicolae Corneanu - Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri creștine 60. Pierre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a doua jumătate a secolului al XVIlea. Stilului de construcție moldovenesc i se adaugă elemente din stilul muntenesc. La jumătatea secolului al XVII-lea, În arhitectura moldovenească se introduc elemente din arhitectura italiană, care vor marca trecerea de la Renaștere la baroc. Domnia lui Vasile Lupu s-a impus și prin ctitorirea unor monumente de o rară valoare artistică: Trei Ierarhi și Golia. Dintre edificiile construite În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și prima parte a secolului al XVIII
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
un personaj, dar ca să dea verdict, ca să facă critică literară, era recomandat pentru asta, exact, ca vorba lui Țuțea, sifilisul la sistemul nervos. Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de baroc al străzii, baroc popular. Normal că se simțise lezat că ăștia mai tineri îmi luaseră partea - și îmi făcuse o cronică la futu-i mă-sa. Îl loviseră pe el la ficați. Cartea mea era pretext într-o dispută. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să dea verdict, ca să facă critică literară, era recomandat pentru asta, exact, ca vorba lui Țuțea, sifilisul la sistemul nervos. Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de baroc al străzii, baroc popular. Normal că se simțise lezat că ăștia mai tineri îmi luaseră partea - și îmi făcuse o cronică la futu-i mă-sa. Îl loviseră pe el la ficați. Cartea mea era pretext într-o dispută. Nici nu mai conta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fiind și azi considerat "patronul Havanei". Numele a fost dat și în amintirea Amiralului? Nu se știe! În Havana Veche, centru istoric inclus de UNESCO, în 1982, în Patrimoniul cultural al umanității, se înalță, impunătoare, catedrala San Cristobal. Operă a barocului cubanez, închinată se spune lui Cristofor Columb, a fost terminată la 1777. Aici aveau să fie depuse, la 1795, rămășițele Amiralului, aduse din Santo Domingo, sub o lespede cu inscripția "O restos e Imagen del Grande Colon mil siglos durad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dimpotrivă: „Surprinzător este, în lite ratura Georgetei Mircea Cancicov, pentru cine s-a obișnuit cu moldovenimea moale în grai și până la un punct idilică a lui Creangă, să dea de niște țărani moldoveni cu un limbaj de un aspru și baroc pitoresc.“ „Îndemânarea la scris a autoarei, urma G. Călinescu, este învederată și impresia generală e de ceva care întrece cu mult realitatea. E un realism fantastic, demonic, de un sălbatic umor.“ Moldovenii, Poeni, Dealul perjilor, Pustiuri, cărți apărute în chiar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
identificate coordonatele romantice (Romantismul), una dintre acestea definindu-se prin aspirația spre Absolut, iar omul romantic Eminescu "este "revoluționar"", ca toți romanticii și "se opune ordinii, disciplinei, îngustimii gustului, fiind preocupat de proclamarea "independenței artei"", refuzând orice teorie rigid sistematică. Barocul este prezent și el în creația eminesciană (vezi Glossa) dar existând și o predispoziție pentru Simbolism ("Lovinescu refuză să tragă concluzia că Eminescu este un precursor al simbolismului" în literatura noastră) și totodată o deschidere marcată spre modernitate (Clasicitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aici se află tâlcul perspectivei sale critice răsturnate, în care un Dosoftei, de pildă, ar fi „influențat“ de Ion Pillat). Așa, nu există cu adevărat un clasicism românesc (fapt semnalat încă în Manifestul Cercului Literar ), după cum nici un gotic ori un baroc, constituite în „corpuri precise, identificabile ca atare în varietatea fenomenelor concrete, individuale“ (de exemplu, Istoria ieroglifică e, ca operă barocă, „o excepție curioasă“ și așa mai departe). Din această constatare s-a ivit, în cadrul Cercului Literar de la Sibiu, și ideea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
crescut părinții. Dintre militarii propriu-ziși (adică mai puțin decât creatorii de istorie Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon, atât de implicați, sub o formă sau alta, în cultură), atașantă îmi pare doar figura lui Eugeniu de Savoia, ca întruchipare fermecătoare a barocului. Fanatic nu poți fi decât lumește: iată de ce cruciații, atât de interesanți creatori de istorie, nu izbutesc să mă înflăcăreze (mai degrabă maltezii lui Schiller), oricât de aproape-l simt pe Frederic al II-lea de Hohenstaufen, în schimb călugării
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]