3,060 matches
-
reușit să o transpună într-un limbaj liber formulat. Lucrările din ciclul “Gutuiele”, “Merele”, și “Floarea-Soarelui” au fost rodul unor permanente reveniri. Totalmente străin artei angajate ideologic, profund ostil conjuncturismului în creație, Andrei Sârbu este unul dintre puținii artiști plastici basarabeni (din cea de a doua jumătate a secolului XX ) care nu au acceptat nici un fel de compromisuri și nu au colaborat principial cu fostul regim totalitar din URSS. Această incoruptibilitate a artistului i-a adus respectul colegilor de generație, dar
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
de călătorie și texte folclorice culese în peregrinările sale (semnând uneori și cu pseud. Delanesfoia). În anii de studenție semnează publicistică în numeroase periodice din Basarabia, Moldova de peste Prut și Muntenia:Bugeacul, Bărăganul, Cuget moldovenesc, Gazeta Basarabiei, Itinerar, Luminătorul, Pagini basarabene, Poetul, Porunca vremii, Raza, Solia, Suceava, Tribuna tineretului (red.) ș.a. În perioda 1939-1944, chiar în condițiile precare ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în rev.: Bucovina, Bucovina literară (Cernăuți), Cetatea Moldovei (Iași), Cuget clar, Cuvânt
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
un studiu complet și un material inedit"”. A fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1979), membru activ al Filialei Botoșani a Cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor din România. Figurează în antologia de lirică basarabeană Mireasa de peste Prut , antologie scrisă de Al. Darie (București: Editura Didactică și Pedagogică, 1994).
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
să-și abandoneze locurile de muncă și locuințele din județul Covasna și Harghita. Este coautor al raportului comisiei. Este fondator și inițiator al Consiliului Național al Unirii (Reîntregirii) de la Iași (24 ianuarie 1992). A fost colaborator apropiat al marelui român basarabean Mircea Druc. 1991-2002 � Consilier federal și Consiler general al Partidului Radical Transnațional și Transpartinic cu sediul la Romă (președinte Marco Pannella); Coordonatorul pentru România și Republică Moldova al activității P. R. Ț. Din 1996 � membru P.R.M. A îndeplinit funcții de
Vasile Diacon () [Corola-website/Science/305465_a_306794]
-
fusese posibilă doar cu cooperarea totală a autorităților sovietice. Sperând că Petre Leșcenco va fi în curând eliberat, ea a încheiat un contract să cânte la restaurantul „Mon Jardin” de pe Calea Dorobanți din București, unde concerta o orchestră de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii (Școală Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc.). A fost membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, președinte al Direcției Chișinău a Societății de Ajutorare a Tinerilor Studioși, epitrop al Liceului de Comerț și al Școlii Reale. A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Socetății Muzicale "Armonia" și a școlii orășenești
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Socetății Muzicale "Armonia" și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi - Colegiul de arte plastice "Alexandru Plămădeala"). A fost căsătorit cu Maria Criști, fiica moșierului Ioan V. Criști, conducător al nobilimii basarabene și președinte al Zemstvei guberniale, si a Alexandrei Nelidov (tatăl aceseia din urmă era Alexandru Nelidov, un basarabean ajuns ambasadorul Imperiului Rus la Constantinopol). Din căsătoria lui cu Maria Criști au rezultat cinci copii, între care și Alexandru (1879-1937), primar
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
și un contur grafic în trepte, sugerând arcurile podurilor întinse peste canalele venețiene și bolțile catedralei San Marco: poeta îți rostește discursul de parcă ar urca sau coborî versantele lunecoase ale unor stări sufletești. Absorbind deopotrivă meandrele dureroase ale vieții - exodul basarabean - și efluviile unui spațiu italian încărcat de un imens prestigiu istoric și cultural, noua carte a Eugeniei Bulat marchează o etapă importantă în evoluția autoarei, obligându-ne să ne gândim la cât de neașteptate și contradictorii pot fi sursele inspirației
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
P. 59. BOJONCĂ, IURIE. Da Est verso se stessa. Interviu. Luogo comune. Quadrimestriale della nuova cittadinanza a Mogliano Veneto. Nr.3, setembre 2009. P.3,8. CHICU, OLEG. Avanpremiera Nello sgabuzzino de Eugenia Bulat, - o altfel de viziune asupra exodului basarabean în Italia. Gazeta Basarabiei, 15-20 iunie 2010. P.1-2. CHICU, OLEG. Avanpremiera Nello sgabuzzino de Eugenia Bulat. Interviu. Gazeta Basarabiei, 1-15 septembrie 2010. P.6. CHICU, OLEG. Avanpremieră NELLO SGABUZZINO sau Noi în debaraua Europei. Interviu. Literatura și Arta, nr.
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
studii s-a transferat la Universitatea Imperială din Petersburg, facultatea de fizică și matematică, pe care a aboslvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii studenției la Petersburg, din inițiativa sa, este creată asociația studenților basarabeni din Petersburg. După absolvirea universității a concurat cu succes la postul de privat-docent și a lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând fizica, matematica și astronomia. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
Chișinău. Alternosfera practică un metal alternativ melodic, cu clapa care "duce" toată melodia. Versurile lor sunt de cele mai multe ori de dragoste, avand însă și conotații sociale sau politice. Ca sound, Alternosfera este unică în momentul de față pe piața muzicală basarabeană, contextul lor de influențe variind de la anii '80 la grunge-ul Seattle-ului anilor 90. Vocea lui Marcel este bogată ca inflexiuni, având și o linie lirică dezvoltată și exersată, cât și puterea de a "urca" foarte mult. Melodicitatea lor specifică este
Alternosfera () [Corola-website/Science/304858_a_306187]
-
orașului este foarte controversată. Astfel, unii consideră că orașul a apărut în 1789, alții - în a doua jumătate a sec. XVIII, inclusiv în Enciclopedia Sovietică Moldovenească se scrie că orașul a apărut la răscrucea secolelor XVIII-XIX. Însă cercetătorul istoriei localităților basarabene Vladimir Nicu a găsit un document, care atestă ul la 27 mai 1443. Oricum, la începutul sec. XIX Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
faptul că evreii erau goniți din oraș în ghetou.<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP%207%20pentru%20Mona%201/Diana%20Dumitru%20Selectie%20Clear%20History.docx# ftn10">[10]</a> În același timp, concluzia supraviețuitorilor privind atitudinea populației basarabene este diferită. Fără a nega faptul că unii basarabeni i-au ajutat pe deportați, supraviețuitorii afirmă că, în linii generale, atitudinea acestora era mai negativă decât în Transnistria. În încercarea de a generaliză, supraviețuitorii îi descriu pe localnicii din Basarabia
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
accepte. Supraviețuitoarea ați amintește foarte clar cum, pe parcursul întregii călătorii, moldoveanul nu a scos niciun cuvânt, păstrând tăcerea. Totuși, familia evreiască avea impresia că acesta era „plin de compasiune” pentru ei.[13] Totuși, în majoritatea cazurilor, atitudinea rezervată a populației basarabene era interpretată că o dovadă de ostilitate față de evrei. Un alt supraviețuitor din Orhei exprimă următoarea opinie: „Cu excepția unor indivizi, populația salută tacit izolarea și deportarea evreilor din basarabia, iar mulți își exprimau aceste sentimente într-un mod deschis.”[14
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
să presupunem că provocatorii au cauzat, în general, acest comportament, un asemenea plan necesită un sol „fertil” pentru a reuși. Acest „teren” social a fost pregătit sistematic în Basarabia în perioada interbelică. Ideologia antisemita a penetrat, în mare măsură, societatea basarabeana. Impactul ideilor radicalismului de dreapta a devenit evident în alegerile generale din 1937, cănd mai multe județe din Basarabia au acordat voturi semnificative partidului antisemit al „Cuziștilor” și Gărzii de Fier.[15] Dificultățile economice, acutizate mai ales în perioada crizei
Atitudinea populației ne-evereiești din Basarabia și Transnistria față de evrei în perioada Holocaustului: o perspectivă a supraviețuitorilor () [Corola-website/Science/295809_a_297138]
-
foametea din 1946-1947, unica foamete care a avut loc în Moldova. După încheierea celui de-al doilea război mondial au fost aduși coloniști din toată Uniunea Sovietică, în special ruși și ucraineni, care au dus la schimbarea compoziției etnice. Românii basarabeni au fost încurajați să învețe limba rusă, care era necesară pentru ocuparea oricărei funcții publice. Pozițiile politice și academice erau date în special membrilor grupurilor etnice ne-române (numai 14% din liderii politici moldoveni erau români în 1946, deși acest
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș), Rozental a fost redactorul unicului ziar evreiesc "Undzăr Țait" ("Unsere Zeit"; „Timpul nostru”), care avea cel mai bun rating (27%) dintre cele 22 de periodice evreiești basarabene. Ziarul avea circulație și în alte țări. Tot la Chișinău, Rozental a editat, între anii 1925-1928, revista pentru copii "Far idișn Kind" ("Für das jüdische Kind"; „Pentru copilul evreu”), supliment al ziarului "Undzăr Țait". În 1936 a condus colegiul de
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
și Simha Ben-Țion. Rozental a fost corespondent al periodicelor "Die Welt" („Lumea”, din Berlin), "Literarishe Blätter" („Foi literare”, din Varșovia), "Ereț-Yisroel-Zeitung" („Ziarul Eretz Yisrael”, din Tel Aviv) etc. În deceniul 1920-1930 a publicat regulat în ziare nuvele din viața evreilor basarabeni. Au fost adunate parțial într-un volum întitulat "Fun mein Heim" ("Von meinem Heim"; „Din casa mea” sau „Din patria mea”) și tipărit în 1936. În anii 1926-1927 s-a ocupat de reportajele de presă dedicate procesului intentat lui Scholom
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu "Basarabeană") la data de 2 decembrie 1917. Minoritățile aveau deasemenea reprezentanți în Sfatul Țării. Apărut la Chișinău abia în 1906, primul ziar de limba română, "Basarabia", funcționează mai puțin de un an, autoritățile închizându-l după ce publică Deșteaptă-te, române!. În
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
fuseseră slujbași ai statului român. O lună după ce Basarabia a fost anexată în 1940 de sovietici, guvernul sovietic a dezmembrat-o în trei părți. "Partea centrală" a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și era formată din 30.000 km² basarabeni, plus 4.100 km² de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului. Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) și partea de nord a acesteia, împreună cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii ce însumau 14.400 km², precum și restul de 4.000 km² din
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
printr-o o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate. Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de localnici, în mare parte români moldoveni. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
Germanii basarabeni (în germană Bessarabiendeutsche) au fost o comunitate etnică ce locuia preponderent în sudul Basarabiei (Bugeac). S-au stabilit în Basarabia la începutul secolului XIX (între anii 1814 și 1842). Majoritatea lor proveneau din sud-vestul Germaniei actuale, precum și din Elveția și
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
dobrogeni. Conform datelor recensămîntului populației din România din anul 1930 germanii reprezentau 3 % din populația Basarabiei (care avea la acea vreme 2,8 milioane de locuitori). În toamna anului 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, cei 93 mii de germani basarabeni au fost transferați, în conformitate cu un acord sovieto-german, pe teritoriul de azi al Poloniei, de unde au fost din nou transferați în 1945 în actualul land Baden-Württemberg. La recensămîntul populației din RSS Moldovenească din anul 1989 germanii numărau 7,3 mii persoane
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
2 % din populația republicii), dar aceștea sînt descendenți ai germanilor transnistreni și ai germanilor de la Volga (care au fost împrăștiați de Stalin pe întregul cuprins al fostei Uniuni Sovietice), nu ai celor basarabeni. În Germania există o Societate a germanilor basarabeni cu centrul la Stuttgart. Horst Köhler a relatat într-un interviu faptul că pe teritoriul Basarabiei, germanii au întemeiat inițial 25 de localități, numărul acestora s-a extins ulterior (în mod special, coloniștii germani s-au stabilit cu traiul în
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
rusă ori să se întoarcă în patria istorică. Evacuarea germanilor a început chiar din 1939 și a continuat în 1940, ei fiind strămutați după un plan riguros, sub lozinca „Heim ins Reich” („acasă în reich”). Peste 93.000 de nemți basarabeni s-au refugiat în Polonia și în Prusia de Vest, ajungînd mai tîrziu în Germania. După procedura de înregistrare, germanii basarabeni încetau să fie cetățeni români și intrau sub protecția Reich-ului. Ulterior, prin proceduri individuale, fiecare a primit cetățenie germană
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]