1,009 matches
-
oase, care se frigea în țeapă, atașîn-du-se între fiecare bucată foi de dafin. Înfuleca friptura cu atâta plăcere, minunîndu-se de gustul ei, încît vecinii de la mesele alăturate, toți străini, comandară și ei espadon. Într-o zi s-a dus la bazar să cumpere mătase pentru o rochie, dar, după două ore, s-a întors cu brațele goale. ― Ce s-a întîmplat? N-ai găsit ceva pe gustul tău? ― Ba nu, am cumpărat câteva păsărele... ― Ei, asta-i!... Păsărele? Ce fel de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cinteze care ne-a făcut atâta bucurie ― și, desprinsă de realitate, surâdeam trecutului. Parcă numai astea erau? Dar călătoria pe mare, cu ultimele clipe ale unor osândiți la moarte, dar Kala-Miche (dispariția și apariția ta), dar espadon-grille, dar păsărelele din bazar, și Journal d'Orient? Dar câte altele toate! Când am aflat că te-au numit profesor, m-a podidit un plâns sfâșietor. Nici acum nu-mi dau seama de ce am plâns atâta. De bucurie că ai ajuns atât de sus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Smirnov" e cu patru dolari mai ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur. Dar se poate să nu mergem și la bazar? Trebuie neapărat să "vizităm" și bazarul. Bineînțeles, interesul nu e de natură strict exotică. La mijloc, mai sunt și niște banale intenții comerciale. Ne aflăm în vechiul Constantinopol, unde se îngînă Europa și Asia, unde moscheile au temelii de biserici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur. Dar se poate să nu mergem și la bazar? Trebuie neapărat să "vizităm" și bazarul. Bineînțeles, interesul nu e de natură strict exotică. La mijloc, mai sunt și niște banale intenții comerciale. Ne aflăm în vechiul Constantinopol, unde se îngînă Europa și Asia, unde moscheile au temelii de biserici creștine și s-ar cuveni, poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne rezervă câteva ceasuri de turism superficial, fără răgaz de meditație și lene visătoare. Până la urmă, toată lumea cade de acord că, înainte de orice, trebuie să vizităm "ce s-a prevăzut". După aceea, dacă ne rămâne timp, vom descinde și în bazar. Spiritele se liniștesc. Cumpărarea lănțișoarelor de aur și a altor "fleacuri" după care umblă românul la Istanbul poate să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acolo. Toți turiștii vor să treacă prin dormitoarele în care cele patru soții oficiale și concubinele sultanului așteptau să fie vizitate noaptea. Ar însemna să pierdem, cel puțin, o oră la coadă și nu ne-ar mai rămâne timp pentru bazar. Așa că renunțăm, chiar dacă se aud niște regrete bărbătești. Continuă să burnițeze. E ora 12. Până la 14, vom bântui prin bazar. Toată lumea salută ideea. Ni se atrage, însă, atenția că în bazar ne putem rătăci și că aceia dintre noi care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vizitate noaptea. Ar însemna să pierdem, cel puțin, o oră la coadă și nu ne-ar mai rămâne timp pentru bazar. Așa că renunțăm, chiar dacă se aud niște regrete bărbătești. Continuă să burnițeze. E ora 12. Până la 14, vom bântui prin bazar. Toată lumea salută ideea. Ni se atrage, însă, atenția că în bazar ne putem rătăci și că aceia dintre noi care nu vor ajunge la autobuz până la ora 14 vor trebui să se descurce singuri pentru a ajunge la Kara Kioi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
coadă și nu ne-ar mai rămâne timp pentru bazar. Așa că renunțăm, chiar dacă se aud niște regrete bărbătești. Continuă să burnițeze. E ora 12. Până la 14, vom bântui prin bazar. Toată lumea salută ideea. Ni se atrage, însă, atenția că în bazar ne putem rătăci și că aceia dintre noi care nu vor ajunge la autobuz până la ora 14 vor trebui să se descurce singuri pentru a ajunge la Kara Kioi ― unde e acostat vasul nostru. Pătrundem pe o stradă acoperită. Un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ale șmecherilor din Orient. "Suntem mai serioși", zice Ion Pop. "Mă rog, dacă ținem să ne flatăm. Dar poate există și alte explicații. Mai neplăcute." Mă gândesc că suntem mai puțin iuți în reacții, mai rigizi. Am observat și în bazar că ardelenii se tocmeau fără artă, cu stângăcie, ceea ce pentru un turc trebuie să fie destul de antipatic. Căci plăcerea lui de a se tocmi o concurează, vizibil, pe aceea de a vinde. Categoric, avem mai puțină experiență decât "regățenii" în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un talmeș-balmeș în capul meu. Nu mai reușesc să pun ordine în impresii. Ce-am văzut, de fapt, în Istanbul? Un cer închis, de ploaie. Străzi, mai degrabă murdare. Amestec de modernitate occidentală și de mahala orientală. Înghesuiala istovitoare din bazar. Cocote, pe stradă, fardate strident, ochindu-și clienții. Printre ele, sunt, pro-babil, și unele de la noi. (De altfel, "micul Paris", de altădată, Bucureștiul, devine "micul Stambul". Ceea ce n-au reușit, cu sabia, turcii, reușesc cu "bișnița".) Aici, în fostul Constantinopol
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în cabină, încît mă asociez unui grup, din care fac parte "Biju" și "Monseniorul", pentru a ne duce să hoinărim prin Izmir. Luăm un taxi până în centru. Taxiurile sunt aici foarte ieftine. Doi dolari ne costă cursa până la intrarea în bazar. Ceea ce e foarte convenabil. Trei ore, apoi, ne minunăm de vivacitatea pestriță a bazarului. Ceea ce mă miră e că aici tocmeala "merge" mai puțin decât la Istanbul. Cumpăr un pulover, halva, curmale și smochine. Obosiți de zgomot și de hoinăreală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru a ne duce să hoinărim prin Izmir. Luăm un taxi până în centru. Taxiurile sunt aici foarte ieftine. Doi dolari ne costă cursa până la intrarea în bazar. Ceea ce e foarte convenabil. Trei ore, apoi, ne minunăm de vivacitatea pestriță a bazarului. Ceea ce mă miră e că aici tocmeala "merge" mai puțin decât la Istanbul. Cumpăr un pulover, halva, curmale și smochine. Obosiți de zgomot și de hoinăreală, ne îndreptăm, apoi, pe jos spre port, ca să economisim cei doi dolari cât ne-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
existe un echilibru. Baudelaire vorbește undeva despre decadență ca probă supremă de civilizație. Dar există, ne avertizează același Baudelaire, națiuni care încep prin decadență. Nu e de mirare că America e tânără și bătrână deopotrivă. Trecem printr-un soi de bazar, să vedem o casă-mu-zeu, cea mai veche, se pare, din Los Angeles. Aici îmi atrage atenția, într-una din încăperi, o litografie așezată pe perete printre diverse documente de epocă. Reprezintă o inimă străpunsă de un cuțit. Pe mâna care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e întotdeauna implicat. Crunt de astă dată, m-am întors la marea bibliotecă, mi-am suflecat mânecile și m-am pus pe treabă. După o oră, ansamblul era realizat. Mulțumit de opera mea, am făcut greșeala de a sălta tot bazarul pe scară dintr-o dată, cu un singur efort eroic. Totul a mers bine până la ultima treaptă. Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca d. Maiorescu să deie 150 fr. pe-un mușteriu numai de 17 ani, cum au făcut-o la Polyz. M-am suit în deal. Acolo am văzut o uliță strâmtă între case negre, vechi, hrentuite, care ținea loc de bazar. Atunci m-am trezit ș-am fost așa de viu atins de acest vis încît l-am scris. M-am trezit citind un lung articol din "N[eue] f[reie] Presse" a cărui foi erau încă netăiate și cuprindea trei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau de eseuri (A doua lumină). Autorul Mențiunilor critice a fost, în destule cazuri, cel dintîi foiletonist important care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de debut al lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte”; despre versantul de „intensitate luminoasă” al sensibilității „elegiacului” și „sentimentalului” debutant îndatorat lui G. Bacovia, A. Maniu și Camil Baltazar, dar și lui Francis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Internet, până când vor pune americanii mâna pe el și atunci să vedeți voi, la ce saramură-i pun ei pielea. Ehei, la asta sunt experții numărul unu ai lumii! De când cu telegramele acestea, presa huzurește, ia de acolo, ca de la bazar ce le place, după pofta inimii, dar mai ales după orientarea politică a publicației respective, fiindcă după vorba prezidentului nostru, mogulul plătește, mogulul dictează ce să se scrie, când lipește bancnota pe fruntea jurnalistului. S-au supărat francezii, și alții
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
capăt, își va plăti toate datoriile, hotărîse. O fi iubit-o Părințelul vreodată? începea să se întrebe. Nici măcar cele cîteva zile de dinaintea cununiei nu-și aducea aminte să fi fost altfel. Se simțea și mai singură hoinărind prin piețele și bazarurile Istanbulului, tîrguindu-și prețurile în limbi străine cu tot felul de lume dubioasă în jur, negustori, șoferi, hoți de buzunare sau traficanți. Dar numai așa reușea să uite de toate grijile de acasă, de mizeria în care se afla țara, de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care yasnele din Avesta răsunau și erau încă ascultate la temple. Nici că se putea o ofensă mai apăsată: să dedici un muzeu unei inimi vii a credinței, ca s-o faci să pară îngropată. Locuiau în Katnaviaeh, lângă micul bazar de mătase. Casa le era răcoroasă, aveau fructe și lapte tot timpul anului și vinuri în pivniță. Primeau oaspeți și făceau milostenii de ziua morților. La ce le-ar fi trebuit să primească niște bogății înapoi? Mama lui era o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
desigur, Veterinara. Nu erau oameni cu care mai avusese de-a face. Pentru ei toți el era un fazan de pus în vitrină. Le spusese câte ceva de Ghazal și de Yazd, de Tabriz și de tată- său, care rămăsese în bazar, cu covoarele. Le arătase fotografii, cele câteva pe care le pusese în valiză. La sfârșit de an, Godun îi lucrase o ramă pentru fotografia cu Armin Caryan, în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s- ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri de sabzeh încolțit și cu coșuri gătite pentru prânzul afară. N-aveau rude în Kerman, doar prieteni la templu, în bazarul Vakil și în clanul sufit al Nematollahilor, în ai căror derviși credeau. Mama lui prețuia sărbătorile tuturor și de-aceea o zi în care șiiții risipeau ghinionul era sfântă și pentru ea. De aceea pusese la cale un drum doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i rămână cel care îl adusese pe Galt în podișul Persiei, pe când tată-său se făcuse un ins care se smiorcăia de Ashura. Amândoi fuseseră preoți, dar trăiau în mreaja de ață și de noduri peste care călcau, în bazar, dimineața, credincioși și umale, pândari ai virtuților din Mohamadan, ucenici și bătrâne cu treabă. Beau ceai cu azerii, de îndată ce se încheia rugăciunea, și știau să numească felurile de țesătură: cu ițe nomade - purpurii ca rugina -, cu fire luxoase, Bidjar ori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ai unei țesătorii cu opt lucrătoare și cu doi paznici. Bătrânul mobed începuse să scrie o istorie a lui Zarathustra, ticluită în modelele puse de țesătoare în urzeală și bătătură. Erau minuni noi, care nu mai fuseseră arătate într-un bazar și care plăceau. Omar se-mplinise în acest oraș nou și i se părea că se și îngrășase, de aceea pornise în căutarea unui club de gimnastică zurkhane, deși nu mai era crud cât ar fi trebuit, ca să-ncapă pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
așa o figură, să-l oprească primul basidji 1 care ar fi fost de patrulă. Două nopți nu dormi, măcinat de tristețea că prietenul Shams nu-i dădea un semn. În vinerea rugăciunii, când ochiul lovit se îngălbenise, apăru în bazar, însă Shams nu era în niciunul dintre locurile lor cunoscute. O durere uriașă îl înăbuși pe când înțelese că nu știa mai nimic despre prietenul său, unde locuiește și dacă acela era numele lui cu adevărat. Alergă spre „Ulduz“, cu inima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stol de cocori, în unghi, apoi rotunjiseră cercul lor ritual, ca un soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care îl văzuse cerșind în bazar și pe alți vreo câțiva care își petreceau dimineața în jurul moscheilor. Dervișii dansatori erau șapte, câte zilele săptămânii, și, înainte să se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei care cred
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]