1,402 matches
-
clasică la Colegiul Cantonal din Sarnen. A făcut studiile teologice la seminarul diecezan din Fribourg (1959-1964). După încheierea studiilor, la 28 iunie 1964, a fost hirotonit preot în capela Colegiului "St. Michel" din Fribourg. Și-a început activitatea pastorală la Bazilica Notre Dame din Geneva (1965-1969), unde a funcționat ca și Vicar. Din anul 1969 a activat ca și colaborator al Congregației pentru Cler și al Biroului pentru Pastorația Turismului (până în anul 1970), și apoi al Congregației pentru Episcopi (până în anul
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
1992 a fost numit consilier în cadrul aceluiași organism. La 16 noiembrie 1996 a fost numit episcop titular de Accia și secretar adjunct al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Consacrarea sa episcopală a avut loc la 6 ianuarie 1997 în Bazilica San Pietro. Episcop consacrator a fost papa Ioan Paul al II-lea, asistat de arhiepiscopul Giovanni Battista Re. Între cei 12 episcopi consacrați atunci s-a aflat și Florentin Crihălmeanu, actualmente episcop eparhial de Cluj-Gherla. La 12 noiembrie 1998 a
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
cunoscute sub numele de "Sacra Conversatione", vor deveni specialitatea lui Giovanni Bellini, Perugino și Rafael. În 1445, papa Eugen al IV-lea îl va chema pe Fra Angelico la Roma, pentru a picta fresca din Cappella del Santissimo Sacramento a Bazilicii Sf. Petru, ulterior demolată de Papa Paul al III-lea. Vasari susține că în această perioadă, lui Fra Angelico i s-ar fi oferit arhiepiscopatul Florenței, de către Papa Nicolae al V-lea pe care însă acesta l-a refuzat, recomandând
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
în anul 818 a fost înlocuit cu o biserică. Aceasta a fost reconstruită și mărită în 1014, după raidurile vikingilor, apoi Hervé de Buzanceau face același lucru în 1203, în urma marelui incendiu care a pârjolit orașul Tours. Așa a apărut Bazilica Sf. Martin de Tours, în care slujeau 200 de canonici. Ea a devenit un important centru de pelerinaje, cu atât mai mult, cu cât dispunea de un dublu deambulatoriu, iar moaștele sfântului, așezate într-o raclă de aur în 1424
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Charles VII, erau puse la dispoziția credincioșilor spre închinare. Treptat, însă, starea de abandonare și vechimea clădirilor, la care se adaugă distrugerile suferite în timpul războaielor religioase, cauzate de hughenoți mai ales în 1562, au dus la decizia de a demola bazilica; bolta acesteia se și prăbușise în 1797, cu ocazia unor lucrări de reorganizare urbanistică, în urma cărora doar turnul cu ceas și turnul lui Carol cel Mare au mai rămas în picioare, acesta din urmă prăbușindu-se, la rândul lui, în
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
în 1797, cu ocazia unor lucrări de reorganizare urbanistică, în urma cărora doar turnul cu ceas și turnul lui Carol cel Mare au mai rămas în picioare, acesta din urmă prăbușindu-se, la rândul lui, în anul 1928. Dar o altă bazilică, în cripta căreia se află actualmente mormântul sfântului Martin, ceva mai mică și orientatată perpendicular față de precedenta, a fost reconstruită între 1886 și 1924. Importanța istorică a lui Martin de Tours ține mai ales de faptul că el a creat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
a format clerici prin calea monahală. Mai întâi admirat de prietenii care l-au luat ca model (Sulpiciu Sever, Paulin de Nola), cultul său a fost instaurat de succesorii la tronul episcopal din Tours, care au știut să facă din bazilica lor un sanctuar. Locul pe care îl ocupă cultul Sf. Martin în liturghie și literatura sacră este datorat mai ales acțiunii lui Perpetuus (†către 490), cu un ˝Indiculus˝ (lista) al minunilor săvârșite de el, care (la inițiativa lui) a fost
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
reconfirmat pe Sf. Martin. Actualmente, catedrala din Buenos Aires adăpostește, unul lângă altul, trei "San Martin": În anii 1920, la inițiativa canonicului Rutard, preot al diecezei de Tours, a fost creat un cămin-seminar, instalat într-o clădire lipită spre est de Bazilica Sf. Martin, pe strada Baleschoux, nr. 3. Tinerii formați de canonicul Rutard și echipa sa, "Micii clerici ai Sf. Martin", proveneau din dieceze franceze "bogate" vocațional (în principal din centrul și vestul țării), atât din mediul sătesc, cât și din
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
în principal din centrul și vestul țării), atât din mediul sătesc, cât și din cel urban. Elevii, inițial instruiți la fața locului, își urmau apoi studiile în colegiile și liceele din împrejurimi. Asigurând un serviciu religios zilnic și duminical la Bazilica Sf. Martin, practicând cântul gregorian cultivat la Bazilică, Micii Clerici, după ce absolveau Marele Seminar Diecezan, erau primiți în rândul clericilor din dieceza Tours. Susținută de generozitatea locuitorilor din Tours, această instituție era administrată ca o mare familie primitoare. O pedagogie
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
din mediul sătesc, cât și din cel urban. Elevii, inițial instruiți la fața locului, își urmau apoi studiile în colegiile și liceele din împrejurimi. Asigurând un serviciu religios zilnic și duminical la Bazilica Sf. Martin, practicând cântul gregorian cultivat la Bazilică, Micii Clerici, după ce absolveau Marele Seminar Diecezan, erau primiți în rândul clericilor din dieceza Tours. Susținută de generozitatea locuitorilor din Tours, această instituție era administrată ca o mare familie primitoare. O pedagogie dee familie îi educa acolo pe tineri, dezvoltându
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
Romă. Între anii 1443-1453, Donatello lucrează la Padova. Cele mai importante opere ale sale sunt: statuia ecvestra monumentala a lui Erasmo da Nori, conducătorul mercenarilor din Veneția, statuie cunoscută și sub numele de ""Gattamellata"" ("pisică tărcata"), precum și altarul principal al bazilicii "Șanț' Antonio". Cele 21 de reliefuri în bronz, populate cu numeroase figuri, prezintă o imagine în panoramă a arhitecturii, care trezește senzația de profunzime a spațiului. În 1454 Donatello se întoarce la Florența. În 1455 realizează în lemn pentru "Baptisterium
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
medievală timpurie au fost executate în stilul moștenit din Roma antică. Pe teritoriul României primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
XI-lea). În zona Sibiului există de asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara, Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.). În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au construit abații, atât material cât și spiritual, în marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Acest complex îndeplinea rolul unui "mutatio" pe drumul imperial spre Apulum, iar întregul ansmblu descoperit la Miercurea Sibiului, poate fi identificat cu Sucidava (Acidava) din TabPeut, VIII, 1 și GeogrRav (Sacidaba). Secolul al XIII-lea, se construiește biserica veche, ca bazilică romanică trivanată, cu turn și tribună pe latura vestică. Secolul al XV-lea , navele laterale au fost supraânălțate și se montează acadramentul gotic al portalului și se repară turnul cu ajutorul donației făcute de principele Gabriel Bethlen. Secolul al XIII-lea
Miercurea Sibiului () [Corola-website/Science/299823_a_301152]
-
clădiri gotice din Transilvania. Este catedrala Bisericii Evanghelice C.A. și biserica parorhială a comunității din Sibiu având în parorhie cea mai mare comunitate de credincioși luterani din România. Forma actuală este cea de după renovarea din 1520, pe structura vechii bazilici romanice din secolul al XII-lea. În fața bisericii se găsește statuia episcopului Georg Daniel Teutsch (1817-1893), ridicată în 1899. Interiorul bisericii este în stil gotic, cu bolți arcuite și pietre funerare pe pereții din nord. Biserica se află situată în
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
document din 1371, era corul, dar foarte probabil se definitivase și planul bazilical al bisericii, inclusiv transeptul. Tot atunci începuse construcția turnului, ridicat doar până la înălțimea etajelor inferioare. În acel moment, biserica cu hramul Sf. Maria se prezenta ca o bazilică cu transept și sacristie, navele laterale având doar jumătate din lățimea navei principale. După câteva decenii în care, din motive mai puțin cunoscute, activitatea de pe șantierul bisericii fusese întreruptă, după 1424 au fost reluate lucrările. În această etapă au fost
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
chei de boltă. În 1448 a început amplificarea spre vest a bisericii, prin construcția nartexului amintit mai sus, care a primit denumirea cunoscută azi - ferula. Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât transformarea bazilicii într-o biserică-hală. S-a supraînălțat astfel peretele exterior sudic, iar în interior, prin transformarea structurii zidului, s-a format o tribună laterală prevăzută cu boltă stelată. Tribuna a fost prelungită și deasupra navei sudice a ferulei, precum și deasupra transeptului
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
sacrilegium», o profanare, și numai «pontifex maximus» avea dreptul să decidă soarta cimitirelor. Constantin cel Mare, folosind calitatea de «pontifex maximus», a hotărât desființarea și acoperirea cu pământ a unui cimitir de pe colina Vaticană, pentru a se ridica o mare bazilică pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Colaborării strânse între împărat și Papa Silvestru se datorează și construirea altor două mari Bazilici romane, una în cinstea Sfântului Pavel și alta în cinstea Sfântului Apostol Ioan. Pentru a-și putea arăta
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
hotărât desființarea și acoperirea cu pământ a unui cimitir de pe colina Vaticană, pentru a se ridica o mare bazilică pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Colaborării strânse între împărat și Papa Silvestru se datorează și construirea altor două mari Bazilici romane, una în cinstea Sfântului Pavel și alta în cinstea Sfântului Apostol Ioan. Pentru a-și putea arăta simpatia față de Papa Silvestru, Constantin i-a dăruit Palatul Lateran, care de atunci a fost timp de multe secole locuința Papilor. Sfântul
Papa Silvestru I () [Corola-website/Science/299839_a_301168]
-
caracteristică paleta întreagă a culorilor deschise și pure. Renunțând complet la perspectivă, pictorul așază formele decorative în același plan cu siluetele personajelor. În ultimii 15 ani ai vieții, Klimt călătorește mult în Germania, Belgia și Italia. La Ravenna descoperă frumusețea bazilicii "San Vitale". Mozaicurile de inspirație bizantină, de un aur strălucitor, produc asupra lui o profundă impresie și, ca efect, începând din acest moment folosește tot mai des placarea aurie. În 1910 participă la cea de-a IX-a Bienală din
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
dealuri. În secolul al VI-lea, a fost mutat la Lausanne sediul episcopiei, care se aflase anterior în orașul Avenches, mai puțin ferit. Catedrala în stil gotic timpuriu din secolul al XII-lea a fost ridicată pe locul unei foste bazilici din perioada carolingiană. Din 1157, Lausanne s-a aflat sub stăpânirea dinastiei Zähringer, al cărei ultim reprezentant a murit în anul 1218. Terenurile întinse de pe malul nordic al lacului Geneva au intrat apoi sub controlul episcopiei.Orașul se afla sub
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
restituit Olandei și ca urmare va împărtăși pe viitor soarta acesteia. În 1794 l-au ocupat francezii până în 1814, când a fost cucerit de Prusia. Catedrala gotică St. Jan construită între 1350-1530 pe locul unde mai înainte se ridica o bazilică romanică din sec. al IX-lea. Cu această ocazie a fost ornamentată cu un minunat cor prevăzut cu prețioase strane (1450) și cu un amvon renascentist. Amplu restaurată între 1860-1955. din 1629 catedrala a fost dată cultului Reformat până în 1810
's-Hertogenbosch () [Corola-website/Science/297738_a_299067]
-
sale luxul și imoralitatea - Michelangelo realizeaza sculptura „Il bambino”. În anul 1496, se duce pentru prima dată la Roma, unde primește câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario și a bancherului Jacopo Galli printre care si "Bachus beat". Sculptează pentru bazilica "Sfântul Petru" celebra "Pietà", a cărei frumusețe îi va face pe contemporanii artistului să-i recunoască geniul. În anul 1501, revenind la Florența, realizează statuia lui "David", precum și alte opere de sculptură și pictură, printre care "Tondo Doni" și "Tondo
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
de figura lui Isus-Judecătorul Suprem. Nu au lipsit nici vocile de dezaprobare a celor care au fost revoltați de goliciunea personajelor, considerând opera ca pe o blasfemie. În anul 1549 a fost numit de papă „arhitect-șef și constructor al bazilicii Sfântul Petru”, pentru a continua construirea catedralei, începută de Bramante. Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția palatului "Farnese", execută planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
de papă „arhitect-șef și constructor al bazilicii Sfântul Petru”, pentru a continua construirea catedralei, începută de Bramante. Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția palatului "Farnese", execută planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din nou tema "Pietà" (pentru Domul din Florența și altele). moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorinței artistului, corpul său va fi dus la Florența, unde
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]