2,615 matches
-
e mai romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin va teoretiza, cu referire expresă la Marinetti, estetizarea politicului ca „rezultat logic” al fascismului: „Fiat ars - pereat mundus este cuvîntul de ordine al fascismului care, după cum admite și Marinetti, așteaptă ca războiul să ofere satisfacție artistică unei percepții senzoriale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la rubrica „Notițe” a numărului 12 (Les surréalistes et la revolution. La révolution et les intellectuels. Que peuvent faire les surréalistes? Position de la question, par A.D., Paris, 1926, André Breton: Légitime defense, dans La Révolution surréaliste, no. 8, dec. 1926), Benjamin Fondane aduce una dintre cele mai importante contribuții teoretice autohtone în problema raporturilor dintre suprarealism și comunism. Pornind de la un punct de vedere poetico-metafizic asupra suprarealismului francez (Le surréalisme en tant que recherche pure d’une métaphysique de la poesie etait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Goll, Blaise Cendrars și Fernand Léger, mari admiratori ai lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele mut” (în special pentru filmele lui Chaplin, Man Ray și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru mase, cinema și transformările sensibilității prin tehnica reproductivă: „Prin structura sa tehnică, filmul a eliberat efectul de șoc psihic din ambalajul moral în care îl împachetase dadaismul. (...) Această formă de receptare pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și este ea însăși un simptom al schimbărilor profunde la nivelul apercepției” (op. cit., pp. 140-142). În anii ’20, analogiile dominante sînt însă acelea dintre cinema, poezia pură și visul suprarealist. Principalii comentatori ai artei cinematografice sînt, aici, cei doi B.F.: Benjamin Fondane (corespondent din Paris) și Barbu Florian, secondați ocazional de Ion Călugăru, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ion Peretz. Numărul 1 al revistei conține un eseu semnificativ al lui Fondane despre capodopera Entr’Acte a lui Rene Clair („Entr’acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte a unei strategii culturale de promovare a imaginii României în străinătate. Faptul că anumite personalități de prim-plan ale modernității artistice europene (de la Constantin Brâncuși și Tristan Tzara la Victor Brauner și Eugéne Ionesco - fără a-i uita pe Benjamin Fondane, Claude Sernet, Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Isidore Isou) s-au impus în afara țării a stimulat nevoia internă a „exportului” de avangardă: acțiunea de promovare internațională a lui Urmuz din anii ’70 - prin eforturile lui Marin Mincu și Marco Cugno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
note și prefață de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1999 Fundoianu, B., Strigăt întru eternitate, investigație documentară, alcătuire și îngrijire editorială de Geo Șerban, Caiet Cultural 2, editat de Federația Comunităților Evreiești din România, București, 1999 Fondane, Benjamin, Scriitorul în fața Revoluției (articole politice din perioada 1927-1935), ediție îngrijită și prefațată de Mircea Martin, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 Vinea, Ion, Publicistică literară, ediție și prefață de Constantina Brezu-Stoian, Editura Minerva, București, 1977 Vinea, Ion, Antologie, prefață, tabel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ioanide - Prozatori români ai secolului XX, Editura Eminescu, București, 1974 Balotă, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX. „Ipostaze românești și străine”, Editura Minerva, Colecția „Confluențe”, București, 1976, ediția a II-a revizuită, Editura Minerva, Colecția „Biblioteca pentru Toți”, București, 1997 Benjamin, Walter, Iluminări, traducere de Catrinel Pleșu, notă biografică de Friedrich Podszus, Editura Univers, Colecția „Studii”, București, 2000 Bernard, Edina, Arta modernă. 1905-1945, traducere de Livia Szasz, Editura Meridiane/Larousse, Colecția „Să recunoaștem/Să înțelegem”, București, 2000 Biberi, Ion, Études sur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Izabela, Cărți și idei. Pagini de critică literară, ediție îngrijită și prefață de Margareta Feraru, Editura Academiei Române, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, București, vol. I: 2001, vol. II: 2002 Salazar-Ferrer, Olivier, Benjamin Fondane, trad. din franceză de Elena Tudorie, Editura Junimea, Colecția „Românii din Paris”, Iași, 2005 Sandquist, Tom, „Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc”, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, Cluj, septembrie 2000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spune. Cu toții avem momentele noastre de debusolare. Nu mi-o pot deloc închipui pe Iris debusolată. Pare atât de calmă și de stăpână pe ea. — Și eu am fost debusolată, să știi, spune, citindu-mi expresia. După ce s-a dus Benjamin. A fost atât de neașteptat. Tot ce credeam că am a dispărut într-o noapte. — Și... ce-ai... Întind mâinile, neajutorată. — Mi-am găsit un alt drum în viață, spune. Dar mi-a luat mult timp. Mă fixează un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de copii, de nepoți, de sugari, de Benjamin Spock, însă, martor fără voie la scena cu îngerul și napolitana, simte că e de datoria lui să zică și el ceva la obiect: ─ Co-co-to no-si-po! Dar de sus din corcoduș, între ceas și barca de fier menită recreerii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de balet. Iar, în octombrie, lună de conspirație. - E o poveste lungă, domnule Floyd. Și tristă. În mai 1923, Robin mă divorțase și mă obligase să mă căsătoresc cu turcul, un turc civilizat, domnule Floyd, fără craniu ras și iatagan, Benjamin (ciudat nume de turc). Dar un uriaș spion, unul dintre cei mai veninoși maeștrii ai breslei, ușoară fie-i țărâna. Patricia nici cu gândul nu gândea că atenția lui Floyd pentru ea nu era decât un scurt paravan amoros, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după prima întrebuințare. După aceste instrucțiuni, Robin s-a așezat la masa de joc și nu s-a mai clintit de acolo două ore bune. La jumătate de ceas după ce salonul s-a deșertat aproape complet de muieri (rămăsesem, lângă Benjamin, numai eu și Cocondy) bieții soți, alarmați de valeți plătiți și porniți în explorare către sere, au învățat destule despre postura în care merită admirat un portocal. O anumită perioadă, lumea a continuat să petreacă încîntată. Fiecare bărbat nimerind, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Romania from August 23, 1944, to December 30, 1947) (teză de doctorat, În ebraică), Universitatea Ebraică din xe "Ierusalim"Ierusalim, 1979. Ancel, Jean, History of the Holocaust. Romania (În ebraică), vol. al II-lea, Yad Vashem, xe "Ierusalim"Ierusalim, 2002. Benjamin, Lya (editorxe "Betea"), Evreii din România Între anii 1940-1944, vol. I, Legislația antievreiască, Editura Hasefer, București, 1993. Betea, Lavinia, Lucrețiu xe "Pătrășcanu"Pătrășcanu. Moartea unui lider comunist. Studiu de caz, Editura Humanitas, xe "București"București, 2001. xe "Betea"Betea Lavinia
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
xe "Onișoru"Onișoru, Gheorghe, „Evreii și problemele României «democrat populare». 1944-1948”, Studia et acta historiae Iudeorum Romaniae, III/1998, pp. 295-313. Onișoru, Gheorghe, România În anii 1944-1948. Transformări economice și realități sociale, Fundația Academia Civică, xe "București"București, 1998. Pinkus, Benjamin, The Jews of the Soviet Union. The History of a National Minority, Cambridge University Press, Cambridge, 1988. Pippidi, Andrei, „Antisemitismul În România după ’89, fapte și interpretări”, Despre Holocaust și comunism. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, vol. I/2002
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
poștale. Rezultatul s-a concretizat în crearea celui mai performant model de transfer asincron (ATM), existent la nivel european, prin crearea unei infrastructuri de telecomunicații din care aproximativ 70% este rețea digitalizată și prin modernizarea și extinderea serviciilor poștale<footnote Benjamin Powell (2003), Markets Created a Pot of Gold in Ireland. Fox News online, april 15. footnote>. Costul total al proiectului a fost de 53.267.400 de euro, din care contribuția UE - 31.700.000 de euro; • „Longfort IT”; programul
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
11" Atunci când nu vrei să recunoști că nu există un tip de management general valabiltc " Atunci când nu vrei să recunoști că nu există un tip de management general valabil" „Pentru mine, o persoană agreabilă este cea care nu mă contrazice.” Benjamin Disraeli, prim-ministru britanic din secolul al XIX-lea Întotdeauna voi rămâne surprins de cât de multe tipuri de personalitate există. Nu demult, am cunoscut două surori care reflectă foarte limpede ceea ce vreau să spun. Chiar dacă ambele sunt foarte interesate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Ă patru dintre cei mai de seamă experți În acest domeniu. Însă, dacă vreți ceva care să aibă Într-adevăr substanță și să vă rămână În minte, citiți discursurile unuia dintre primii oratori americani cunoscuți care au vorbit despre servicii, Benjamin Franklin. Iată ce a avut acesta de spus despre clienți În 1749. Stabiliți-vă principiile pe o bază solidă: nu vă Întindeți mai mult decât vă ține plapuma, nu vă Înșelați vecinul și țineți Întotdeauna minte să nu-i faceți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nicicând. Străduiți-vă să nu vă pierdeți cinstea: e cea mai bună cale de a vă spori bunul renume, afacerile și averea. Nu vă lăsați pradă nimicniciei, ci puneți Într-o lumină favorabilă ceea ce faceți, păstrându-vă demnitatea. (Milton Meltzer, Benjamin Franklin: The New American) Franklin a pus pasiune În ceea ce a crezut. Convingerile lui, Împreună cu creativitatea, inventivitatea și Înțelepciunea practică, i-au adus reputația de a fi cel mai periculos om pentru capetele Încoronate ale Angliei. Atenția și devotamentul său
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
În viață, oamenii i-ar cumpăra cărțile și CD-urile cu nemiluita. În Încheierea capitolului de față, sfaturile spre a nu cădea Într-o astfel de Capcană vă sunt oferite (sub o altă formă) de către părintele serviciilor exemplare din America, Benjamin Franklin. 1. Singura fundație solidă Într-o afacere este cea construită, cărămidă cu cărămidă, Întru satisfacerea clienților. Serviciile exemplare pentru clienți presupun o bază trainică de principii și obiective. 2. Declarați-vă capacitățile cât mai cinstit cu putință. Serviciile exemplare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
unor constelații de putere, postmodernul nu dovedește că ar fi imun față de logica resentimentului. Pentru cei care nu mai cred într-un sens final al vieții, teodiceea recurge fie la violență ca etapă necesară în dialectica rațiunii istorice (Sartre și Benjamin), fie la invenția narcotică a unei sublimități sterile (Lyotard și Deleuze). Ambele propuneri - atât cea politică, cât și cea culturală - instrumentalizează sensibilitatea creștină față de problema „nedreptății” și a „marginalilor”. Cu toate acestea, răspunsurile reprezintă o parodie a binelui, rămânând la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Olimpiada de vară din München (1972), ideologul stângii franceze a luat apărarea teroriștilor palestineni, legitimând terorismul ca unică armă de răzbunare a săracilor față de cleptocrația capitalistă 2. O variantă moderată a aceleiași poziții o reprezintă mesianismul estetic al lui Walter Benjamin, cel care într-un faimos pamflet din 1921, intitulat „Zur Kritik der Gewalt”, lansa întrebarea „mereu deschisă” privitoare la violență „ca principiu (als Prinzip)”3. Simpatetic față de „noua orânduire” din Rusia bolșevică (pe care a vizitat-o, nu fără dezamăgiri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
într-un faimos pamflet din 1921, intitulat „Zur Kritik der Gewalt”, lansa întrebarea „mereu deschisă” privitoare la violență „ca principiu (als Prinzip)”3. Simpatetic față de „noua orânduire” din Rusia bolșevică (pe care a vizitat-o, nu fără dezamăgiri, în 1927), Benjamin scrisese acest text pentru a denunța eșecul tradiției politice contractualiste, bazată pe instituțiile democrației parlamentare ale Republicii de la Weimar 4. Aceasta se dovedea incapabilă să gestioneze nu doar o criză economică tranzitorie, cât mai ales tensiunile dintr-o societate polarizată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
făcut decât să mascheze violența judiciară exercitată în spatele noțiunii de „drept natural” asupra marginalilor (i.e. „umanitatea adevărată”, reverberată pesemne de aura mizeriei). Aluzia atinge tradiția anglo-saxonă, pentru care proprietatea reprezintă - alături de viață și libertate - un drept constituțional inalienabil 1. Pentru Benjamin, antiliberalismul etatist se justifică prin faptul că doar statul, odată colonizat ideologic, are capacitatea de a elimina contradicțiile inerente dintr-o societate marcată de omniprezența „inegalității”. Deloc surprinzător, într-o scrisoare către G. Scholem din luna aprilie a anului 1931
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
antiliberalismul etatist se justifică prin faptul că doar statul, odată colonizat ideologic, are capacitatea de a elimina contradicțiile inerente dintr-o societate marcată de omniprezența „inegalității”. Deloc surprinzător, într-o scrisoare către G. Scholem din luna aprilie a anului 1931, Benjamin își exprima speranța ca o revoluție „germano-bolșevică” de sorginte marxistă să aibă loc, înainte de ascensiunea hitlerismului la putere 2. Pe scurt, legitimând acțiunea de tip revoluționar, marxismul declară violența - atât în varianta hard (Lenin/Sartre), cât și în varianta soft
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
își exprima speranța ca o revoluție „germano-bolșevică” de sorginte marxistă să aibă loc, înainte de ascensiunea hitlerismului la putere 2. Pe scurt, legitimând acțiunea de tip revoluționar, marxismul declară violența - atât în varianta hard (Lenin/Sartre), cât și în varianta soft (Benjamin/Lyotard) - un act nu doar inevitabil, de regretat, ci unul necesar, de asumat. Într-un sens ontologic, violența este originară, fapt care justifică strategiile autovictimizării individuale sau colective 3. Or, pentru gândirea teologică de sorginte creștină, haosul nu reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]