1,524 matches
-
fotografice, în răstimpurile scurte când luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Regele nu era un om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-ți explic situația - ar cam fi fost moartea pasiunii, nu-i așa? — „A, apropo, Sam, am uitat să-ți zic până acum - de fapt nu sunt gay, așa că, ce zici de una mică?“ sugerai eu. Ceva de genul ăsta? — Bestie, bestie mică, zise Hugo, prefăcându-se că-și stinge țigara în buricul meu, ce te mai încăpățânezi tu să spui lucrurile așa, din topor. Trebuie să te dezvăț de obiceiul ăsta prost. Oricum zise el pe un ton ferm, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-ți explic situația - ar cam fi fost moartea pasiunii, nu-i așa? — „A, apropo, Sam, am uitat să-ți zic până acum - de fapt nu sunt gay, așa că, ce zici de una mică?“ sugerai eu. Ceva de genul ăsta? — Bestie, bestie mică, zise Hugo, prefăcându-se că-și stinge țigara în buricul meu, ce te mai încăpățânezi tu să spui lucrurile așa, din topor. Trebuie să te dezvăț de obiceiul ăsta prost. Oricum zise el pe un ton ferm, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mese, către celălalt capăt al restaurantului, unde ditamai grămada de oameni la patru ace se adunaseră, aparent, în jurul unui bar dublu cu salate. — A, super, un fel de Pizza Hut mai de Doamne ajută, zisei eu cu sarcasm. Ce sofisticat. — Bestie mică, zise Hugo. Ia un bol, umple-l cu ce vrei și, după aceea, domnii aceia de acolo o să ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capătul drumului. În depărtare, își făcu apariția un nor de praf. Căută un sac, aruncă în el ce mai rămăsese din lada cu bere și se îndreptă fără grabă spre desișurile pădurii. Indianul își continua sarcina. Cea de a cincea bestie de fier sări în aer și Kano bătu din palme nebun de bucurie. Apoi, alergă din nou să caute alt bidon cu benzină. Pe șosea, un camion căpătase formă și se puteau distinge oamenii care își agitau armele în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sangue quelle pubbliche vie. Ad ogni passo vedrai chi geme, e l’alma gonfia d’atro velen dal corpo esala. „Aruncă o privire-n jurul tău, o, rege, și vezi ce dezastru-ngrozitor a făcut să-nflorească-n nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Nimeni nu-i spusese că în casă era un câine. Ba încă un câine cu înfățișare feroce, pus pe mâncat oameni, ca ăsta! Hugo i-a zâmbit animalului cu inima strânsă. — Ce câine cuminte, a zis el încercând să îmbuneze bestia. Câinele l-a privit cu ochii lui mici și răi și a mârâit din nou, de data asta mai gros și mai sonor decât prima oară. —Ce câine minunat, i-a comunicat Hugo cu voce tremurândă tocmai când clopoțelul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăla? E doar unul dintre animalele de casă ale proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de agresiv. Singura metodă prin care sunetul putea fi oprit era să apeși pe butonul de pe spate. Ceea ce Hugo și făcuse la exact cinci minute după ce desfăcuse jucăria din ambalaj. Dar Theo se pricepea să-i dea drumul la loc bestiei nenorocite. Din fericire, pentru moment animalul părea a fi destul de tăcut. Hugo s-a întors în sufragerie, la Alice. Aceasta stătea pe marginea canapelei, surâzând răbdătoare. Arăta obosită, dar tot încântătoare. Ba chiar mai încântătoare, și-a spus Hugo. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înregistrat o casetă video în timp ce lăsau vehiculele lor pe pământul corupt, pentru a ajunge naveta spațială ascunsă în coada cometei Hale-Bopp). Un alt caz este cel al creștinilor pre-milenariști, care au identificat răul în Satana, ale cărui manifestări istorice sunt bestiile comunismului, ale New Age-ului și ale feminismului. Conform credinței lor, pământul va fi purificat în mod radical și convertirea va fi rezervată doar indivizilor care, prin ascultare, vor reuși să învingă și să ajungă la sfârșitul triumfal care se află
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sub Domițian ca religie oficială a statului. Acest cult se propusese ca instrument de putere și mijloc ideologic religios pentru a îmbrățișa și a ține unite diferite popoare și diverse culturi ale imperiului roman. Pericolul adevărat provine din faptul că bestia nu e doar întruparea dragonului, ci o caricatură demoniacă a lui Cristos, adică anticristul, adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
din faptul că bestia nu e doar întruparea dragonului, ci o caricatură demoniacă a lui Cristos, adică anticristul, adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod obișnuit, atribuită lui Cristos; faptul că Dragonul cedează propriul tron Bestiei este o parodie a înscăunării lui Cristos. Refuzul cultului imperial din partea creștinilor este o rezistență față de împărat și față de stat. Acest lucru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod obișnuit, atribuită lui Cristos; faptul că Dragonul cedează propriul tron Bestiei este o parodie a înscăunării lui Cristos. Refuzul cultului imperial din partea creștinilor este o rezistență față de împărat și față de stat. Acest lucru însemna în mod sigur persecuție până la martiriu și, în anumite cazuri, confiscarea bunurilor și exilul. După concepția clarvăzătorului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ultim aspect pe care l-am subliniat constă în faptul că acest cuvânt al lui Dumnezeu distruge doar operele rele și păcatele oamenilor, dar nu distruge omul și nu-l condamnă în mod definitiv. Așadar, Cartea Apocalipsului vorbește de nimicirea bestiei, a dragonului și, în sfârșit, a morții, care este ultimul dușman care va fi nimicit (1Cor 15, 24-26). Mesajul central care se desprinde din Apocalipsul lui Ioan este că Dumnezeu îl iubește pe om incomensurabil și vrea să-l ajute
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
el în ceasul sau de nevoie, în fața Celor Opt pentru Siguranța. Unul din documentele Companiei celor Negri îl numea "un mare blasfemator și un bătăuș de tată"; autorul priorista îi menționa sifilisul și îl numea un "om cu apucături de bestie"; Landucci a spus că era un jucător de noroc; și nicio sursă nu a spus nimic în favoarea lui, cu excepția tratamentului înțelegător din panourile finale ale picturii Stibbert. Atât de multe păcate i-au fost atribuite lui Rinaldeschi unele dintre ele
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
prin pădure, iar călătoria autoarei spre gară și Înapoi s-a desfășurat la ceasul serii), iată, așadar, ce caracter neînfricat a putut să fie Pazi! Nu s-a Înfricoșat de niciun patruped sălbatic și, cum vom vedea Îndată, nici de bestiile bipede care o vor hăitui ca pe o căprioară inocentă. „Era timpul, când Cineva mă chema la asumarea jertfei. Nici nu trecuseră două zile de la venirea mea În sat că momentul a și sosit. Știind că șoseaua-i deteriorată din pricina
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
convingerea autorului, exprimată asertoric În cartea sa. Torturat În fel și chip, până la pierderea cunoștinței, George Sarry, beneficiind de mare robustețe fizică și de impresionantă tărie de caracter putu rezista eroic pe tot parcursul lungii anchete barbare, Întreprinsă de niște bestii cu epoleți cu stele, dar fără nicio competență profesională, neavând nici măcar studii liceale, inși pentru care sloganul „Propria mărturisire este regina probelor” constituia principiul călăuzitor. Iar „propria mărturisire” Însemna, de fapt, să declari ceea ce voia cu cerbicie anchetatorul troglodit, dorință
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prefațator Gheorghe Calciu, sacerdot și patriot emblematic, care l-a cunoscut pe Grigore Caraza chiar În Închisoare, adică În locul cel mai potrivit pentru Încercarea prin suplicii maxime a tăriei caracteriale, proces În urma căruia oamenii slabi se transformă În iude, În bestii și În călăi, iar cei incoruptibili ating măreția muceniciei, a sfințeniei. Cităm din Prefață: „Grigore Caraza a rezistat fără compromis violenței, perfidiei, promisiunilor, tentației sentimentalismului. Nimic nu l-a mișcat, nimic nu l-a Îndoit, nimic nu l-a Înfrânt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la ei În așa fel Încât le-a Înghețat la toți rânjetul pe buze. Și, fărĂ un cuvânt, s-au tras cu toții câțiva pași Înapoi și au rupt-o la goană, de parcă ar fi văzut-o pe Însăși Nuliajuk, mama Bestiilor. Și probabil că Nuliajuk nu era prea departe, pentru că din senin au apărut pe cer niște nori negri din care au Început să cadă fulgere și trăsnete și a Început o ploaie atât de mare Încât, cât ai clipi, corturile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
măturați de vânt, va rămâne limpede și senin ca Înaltul cerului - adevăr unic și lumină pură, de dinaintea materiei. Pe când soarele era Încă una cu luna, zăpada era una cu apa mării și Însuși marele Sila era una cu Nuliajuk, mama bestiilor, existau pe lume numai bărbați. Printre aceștia se afla un vânător pe nume Qalaseq, care trăia singur pe o insulă. Într-o zi, Qalaseq s-a dus la Spiritul PĂmântului și i-a spus : — mă plictisesc singur pe insulă. FĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ținem lumânări aprinse În mâini, ca nu cumva să ne ardem. Ce văzuse roberto În Kosovo ? Nu mare lucru. Nimic care să nu mai fi fost văzut Într-un război. resturi de oameni Împrăș- tiate peste tot, bărbați transformați În bestii umane chinuindu-și semenii, tot ceea ce se dă și la televizor și În ziare. Doar că el se aștepta ca de la o clipă la alta să se preschimbe la rândul său Într-un morman de carne și oase. Și dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la ei în așa fel încât le-a înghețat la toți rânjetul pe buze. Și, fără un cuvânt, s-au tras cu toții câțiva pași înapoi și au rupt-o la goană, de parcă ar fi văzut-o pe însăși Nuliajuk, mama Bestiilor. Și probabil că Nuliajuk nu era prea departe, pentru că din senin au apărut pe cer niște nori negri din care au început să cadă fulgere și trăsnete și a început o ploaie atât de mare încât, cât ai clipi, corturile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]