KorAP: Find »[drukola/base=biblie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...340 >

8,498 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198

al trecutului. Viața este o necontenită schimbare. Și cartea ta în legătură roșie, de marochin, va continua să fie aici. Se va afla mereu pe masa din salon, lângă pian. Ne va aminti în fiecare zi de existența ta. Datorită Bibliei lui Doré, nu te vom uita niciodată. Și imaginile vor dăinui, indiferent dacă tu le privești sau nu. Biblia nu e dependentă în nici un fel de tine. Orice vei face în viață, Hristos, de exemplu, va fi pus în mormânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
aici. Se va afla mereu pe masa din salon, lângă pian. Ne va aminti în fiecare zi de existența ta. Datorită Bibliei lui Doré, nu te vom uita niciodată. Și imaginile vor dăinui, indiferent dacă tu le privești sau nu. Biblia nu e dependentă în nici un fel de tine. Orice vei face în viață, Hristos, de exemplu, va fi pus în mormânt la pagina 180 și se va înălța la ceruri trei pagini mai încolo. Bineînțeles, am spus. Așa cred și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această valiză a ajuns în pivniță. Nu aveam nevoie de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
să-i rănești de moarte pe toți cei pe care i-ai iubit în viața ta? Prin urmare, aș dori să pot vorbi despre lipsă fără să pătez câtuși de puțin, de pildă, amintirea iubitului meu tată, care hotărâse că Biblia lui Doré trebuia să stea mai departe în salonul din Bostället, pe masa de lângă pian. Ca o necontenită amintire despre mine, fiul de care ei, prin evoluția lucrurilor, erau lipsiți. Nu e nici o îndoială că tata voia să mă apere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
o bună bucată de vreme în secolul XXI, afirmase adesea în fața mea. Nimic, îi răspunsesem eu, nu mă poate despărți de Dumnezeu. Un secol în plus sau în minus pentru el nu înseamnă nimic. în esență, a spussem eu, întreaga Biblie a lui Doré are ca temă eterna dispută nerezolvată dintre om și Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu o poate evita - nici primii, nici ultimii oameni. Dacă aș putea să scriu și să citesc, i-am spus, relația mea cu Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce se vedea din el era de fapt capul, așezat pe o pernă mică, cu broderii. în rest era acoperit de cearșaful alb. în Biblie Lazăr este înfășurat la fel înainte ca Iisus Hristos să-l trezească din morți. E într-adevăr ciudat, am spus, că el a fost cel care a trebuit să moară. în răceala camerei se simțea bine-cunoscutul miros de ulei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
din lume. Nici măcar Ingemar Hedenius n-o putuse uita. Adesea te simți ridicol și neghiob, chiar aproape prost, când „spui“ o carte. Este o ocupație care se apropie de ineducabilitatea lipsită de orice speranță. Cum ar fi cartea aceasta despre Biblie. în spatele acestui „spus“ pare să se ascundă o singurătate supărătoare și penibilă. Și o aroganță fără sens. Dar îmi închipui că există ceva ridicol și penibil chiar și în „a scrie“ o carte. A imprima semne după semne. A avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între râul Vindel și râul Skellefteå, între Rökåberg, Storklinten sau Röjnoret! Dar atunci m-aș îndepărta prea mult de la subiectul Gustave Doré și de la Biblia pe care a făcut-o el. Sau, poate, nu m-aș îndepărta? Nu demult, acum aproape un an, a venit un grup de excursioniști care au urcat pe cărarea mea. Le-am auzit vocile puternice și am ieșit pe pragul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-l împărtășesc. Ca stil de viață, îmi pare neobișnuit de plin de sens. VIGNETA Și exemplar. Și ce faci aici, în casa pe care a construit-o Elis din Lillåberg? întreaga mea viață, i-am spus, m-am ocupat de Biblia lui Gustave Doré. în diferite feluri. în ea există materie pentru o întreagă existență, ba chiar mai mult. Dar voi termina curând. Da, mi-a zis Elis cel contemporan. Noi cunoaștem Biblia lui Doré. La muzeul din Skellefteå există un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
viață, i-am spus, m-am ocupat de Biblia lui Gustave Doré. în diferite feluri. în ea există materie pentru o întreagă existență, ba chiar mai mult. Dar voi termina curând. Da, mi-a zis Elis cel contemporan. Noi cunoaștem Biblia lui Doré. La muzeul din Skellefteå există un exemplar pe care însuși Elis din Lillåberg și-a scris numele. Și un fel de arbore genealogic. Prin urmare știa să scrie? Sigur, știa să scrie. Dar, ca să spun așa, indescifrabil. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
deja în ziar. Iar eu trebuie să fac o încercare să mă întorc la subiectul meu: Atunci când tata a încuiat dulapul de documente pe care-l făcuse Olof Lindgren din Kvarnåsen și a pus cheile în buzunar, am înțeles că Biblia lui Doré era pierdută pentru mine. Cel puțin pentru perioada de timp care putea fi prevăzută. Nu am simțit amărăciune, căci tata îmi deschisese totuși ușile și mă lăsase s-o văd. Dar nu-mi puteam imagina vreo situație în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
creată. Cum am spus: rând pe rând, fiecare linie subțire și simplă. Planul era ca această carte despre Doré, pe care eu dată fiind incapacitatea mea, trebuie s-o „spun“ în loc s-o scriu, să fie ilustrată cu imagini din Biblie. O parte din ele vor fi desenele mele. Promit că nimeni nu va observa diferența. E, ca să spun așa, o operă a vieții la mâna a doua. Acest lucru nu trebuie trecut sub tăcere. Secundară, vor spune mulți. Eu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
învăța totul despre gândurile ființei umane, mai ales ale lui Blaise Pascal. Cu pipa stinsă atârnându-i în colțul gurii, s-a aplecat peste umărul meu drept și a spus: Această imagine mi-o amintesc bine. Este cea dintâi din Biblia lui Doré. O aveam acasă în copilăria mea. Da, am spus eu. Și în copilăria mea. Dacă îmi amintesc bine, a zis el, Creatorul era mai șters. Era aproape invizibil. Nu, am spus eu. Dumnezeu este foarte, foarte vizibil. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
și părul meu. Plantasem iriși și floarea miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL Ceea ce urmează acum este doar un episod. Merită foarte puțin spațiu. De fapt nici un pic de spațiu. Dar trebuie amintit, altfel povestirea despre Biblia lui Doré ar fi neterminată și ciuntită: Uitasem cât de teribilă era toamna. Nu acordasem nici un gând ferocității toamnei. Eram nepregătit. Ea vine aici, pe Ava, ca un hoț noaptea. în anii petrecuți în Casă abia o observasem. Poate spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
doi tipi de lângă mine erau ocupați să-și schimbe între ei ceasurile, iar o femeie cu un copil ce-i plângea în brațe se plimba în sus și în jos. Aș fi putut să-i desenez, să-i introduc în Biblia lui Doré. Din fântâna din mijlocul pieții se ridica drept spre cer un șuvoi puternic de apă. Sus se frângea și cădea înapoi, în uitare. Din cealaltă parte a pieții, cea dinspre stația de cale ferată, am auzit un glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
pot pentru a mă îngriji de voi toți. Când ceilalți au plecat și am rămas singuri, m-am dus la ea și i-am spus: A fost un discurs frumos și emoționant. Ar fi putut să fie un extras din Biblia lui Doré. A, mi-a spus ea, n-a fost nimic. în mare, am citat doar din memorie părți din programul partidului. în orice caz, a fost frumos, am zis. Da, a spus ea. E foarte frumos. Dar, am continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
început am ales cărți pe care bunicul le neglijase în prelegerile lui. Apoi am mers mai departe. Permiteți-mi să numesc doar câteva din operele pe care le-am citit împreună și care fiecare în parte, merită un loc în Biblia lui Doré: Șase personaje în căutarea unui autor de Pirandello, Mantaua lui Gogol, Lumina lumii de Laxness, O seară cu domnul Teste a lui Valéry. Oameni și șoareci de Steinbeck, Lupul de stepă a lui Hesse, Nașterea operei de artă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
o neînțelegere, de fapt totul era destul de natural și ușor de înțeles, în vremurile moderne nici un editor cu scaun la cap n-ar fi vrut sau n-ar fi îndrăznit să bage banii lui și ai editurii în ceva ca Biblia lui Doré. Și o legătură de felul celei descrise ar fi costat o avere! în plus, Biblia lui Doré era o lucrare pentru clasa necultivată, care fără îndoială că avea nevoie de ilustrații vulgare, în vreme ce legătura de piele descrisă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
cu scaun la cap n-ar fi vrut sau n-ar fi îndrăznit să bage banii lui și ai editurii în ceva ca Biblia lui Doré. Și o legătură de felul celei descrise ar fi costat o avere! în plus, Biblia lui Doré era o lucrare pentru clasa necultivată, care fără îndoială că avea nevoie de ilustrații vulgare, în vreme ce legătura de piele descrisă se potrivea unei elite exclusiviste. Ținând cont de toate acestea, se putea afirma că o asemenea carte nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
care nu trebuie decât să le treci pe curat. VIGNETA Cred că înțeleg ce vrei să spui, zic eu. Dar în ceea ce mă privește, nu suport alcoolul. E păcat, spune el. Acum, când te ocupi cu cartea despre Doré și Biblia lui, te-ar ajuta mult să mai bei un pahar din când în când. Sunt așa de multe lucruri care nu-ți vin în minte fără ajutor. Nu am nevoie să-mi vină în minte mai mult decât îmi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
în vreme ce călărea, crea. în momentul acela am înțeles că harul scriitorului este un dar pentru toți oamenii, nu numai pentru cei ce știu să citească. Fără s-o înțeleg atunci, în clipa aceea am început de fapt cartea mea despre Biblia lui Doré. în artă și în literatură, spunea Strittmatter, omul se arată așa cum este el de fapt. Cu fiecare cuvânt și semn de punctuație și cu fiecare pată de culoare ori linie, se realizează pe sine însuși. Cuvântul și imaginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
și stătea alături, bătându-l pe grumaz și mângâindu-i botul, a spus: Așa merg lucrurile. Și în Germania, în timpul acelei scurte călătorii, care mai apoi s-a dovedit a fi ultima noastră aventură comună, am continuat să întrebăm de Biblia lui Doré, ediția care nu avea decât gravurile. Translatoarea întreba pentru noi: Un exemplar extrem de deosebit, în marochin cu aur. Se află aici pentru scurt timp un vizitator important, care a căutat întreaga lui viață această carte anume, spunea ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
mecanic. Să-ți cânt la muzicuță? am întrebat-o. Nu, mulțumesc, mi-a răspuns. în adâncul ei ar fi preferat altceva în locul programului partidului, numai că nu știa ce. Ție îți este ușor, a zis. Tu ai desenele tale și Biblia ta, pe care n-o vei termina niciodată. Curând voi fi gata, i-am spus. Și atunci voi fi un pic dezorientat. Dar recunosc că arta este o istorie în sine și este destul de agreabil să încerci să te faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
a aprobat Manfred. Sunt tot timpul un pic ostenit. Observ asta când scriu. Cu cât sunt mai obosit, cu atât articolele devin mai lungi. Nu am putere să le închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc, cu un final puternic. Deocamdată mai fac doar unele completări. Te invidiez, a spus Manfred. Dar dacă o să devin suficient de obosit, poate că atunci voi face și eu cărți întregi. Și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
cursa de cinci mile de la Holmenkollen, Monolittrennet, cursa Norsjö. Pe linie paternă n-am avut niciodată nevoie de victorii de felul acesta. Cum i-am amintit acum câtva timp lui Manfred Marklund, curând voi fi gata cu această carte despre Biblia lui Doré. Singurul lucru care-mi mai rămâne de făcut este să o închei, spunând ce-a mai rămas de spus până la sfârșitul fericit. Cei care mi-au comandat-o au spus că nu trebuie să fie prea lungă, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]