4,406 matches
-
biblioteca Teleki-Bolyai se păstrează o ediție din scrierile sale, tipărită la 1811, Sammlung der hinterlassenen politischen Schrifien des Prinzen Eugenius von Savoyen, Tübingen, I., 1811, cota 0750d; e vorba de o culegere din scrierile lui Eugeniu de Savoia editată de bibliotecarul bibliotecii Theresianum din Viena, J. Edler von Sartori, unde sunt cuprinse note, memorii, scrieri către prieteni, toate dezvăluind personalitatea militarului și omului politic, socotit predecesorul lui Napoleon. „Praefatio”, p. XXXV-XXXVI. Jakó Zsigmond, Philobiblon transilvan, cu o introducere de prof. dr.
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
reformat continuă să utilizeze admirabila tiparniță. În ton cu tehnica Europei timpului, pe care o lăsase moștenire tocmai acela în memoria căruia fusese scris volumul: Misztotfalusi Kiss Mikiós. Biblioteca documentară Bethlen din Aiud, cota 978; mulțumim și pe această cale bibliotecarului Györffi Dénes, conservatorul fondului documentar Bethlen, pentru sprijinul acordat în verificarea citatelor ca izvoare documentar-bibliografice. Andrei Brezianu, „Excurs printr-o cetate a cărții”, în Secolul XX, nr. 272-274, 1983. Jakó Zsigmond, op. cit., pp. 394 -395. G. Henk van der Graaf
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
j. Dolj - ?), prozator și publicist. Părinții săi, Florea și Floarea, erau țărani. A urmat școala primară în comuna natală, apoi, cu întreruperi, liceul la Craiova (1924-1926, 1949-1952). Din 1925 va fi, pe rând, funcționar la Tribunalul Județean Dolj (până în 1940), bibliotecar la editura și revista „Ramuri” (1940-1948), iar, în cele din urmă, secretar al Teatrului Național craiovean (1952- 1954). Între 1949 și 1960, B. a condus filiala din Craiova a Uniunii Scriitorilor. În toți acești ani, el desfășoară o bogată activitate
BOSSUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
Radu Ionescu. Este asistent și apoi lector la Facultatea de Ziaristică a Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu”, devenită Academia cu același nume (1959-1989), instructor la Comitetul Central al PCR (1966-1968), inspector general în Comitetul Culturii și Educației Socialiste (1971-1973), bibliotecar la Biblioteca Centrată de Stat, lector principal la Comitetul pentru Presă și Tipărituri (până în 1977), redactor la „Revista română” pentru străinătate (1978), deputat de Gorj în Parlament (din 1992) și redactor-șef al organului de presă „Socialismul” (din 1991). Debutează
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
în filosofia culturii, psihologie, limba și literatura franceză. Este arestat în octombrie 1948 și condamnat pentru „deținere și răspândire de material subversiv”, dar eliberat curând. Timp de cinci ani, este, pe rând, pedagog, cercetător la Institutul de Lingvistică din Cluj, bibliotecar. În ianuarie 1956, este din nou arestat și anchetat vreme de nouă luni, judecat și condamnat la șapte ani de închisoare, pentru „înaltă trădare”, motivul real fiind un memoriu care, trimis peste hotare, ar fi avut menirea să arate lumii
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
BĂRBULESCU, Corneliu (3.V.1913, București), folclorist și traducător. Este fiu de preot. Face studii universitare de litere și filosofie la București (1933-1938), unde i-a fost elev lui N. Cartojan. A fost, succesiv, bibliotecar la Facultatea de Litere și Filosofie (1936-1938), profesor secundar (din 1941) în București, funcționar în Ministerul Învățământului (1944), profesor de limba și literatura română la Institutul Român din Sofia (1944-1945), funcționar în Ministerul de Finanțe (1946-1948), iarăși profesor de liceu
BARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285636_a_286965]
-
la Întreprinderea de Prefabricate din Beton (București), a fost profesor de limba română și franceză în mai multe sate din județul Bacău și a absolvit Institutul Pedagogic al Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1973, cursuri fără frecvență). Este apoi bibliotecar la Clubul ICTB (Apaca) din București. Debutează cu poezie în revista „Ateneu” (1967), fiind încurajat de Ioanid Romanescu. Colaborează cu versuri, eseuri și recenzii la „Ateneu”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
și administrator de spital. La București, s-a înscris la Facultatea de Litere, pe care a terminat-o în 1925. Se angajase în 1922 la Biblioteca Academiei Române. Lucrând aici mai bine de patru decenii, a parcurs toate treptele ierarhice, de la bibliotecar la șef de sector, șef de secție și director (1941-1949), iar din 1965, consultant științific. A debutat, ca autor de versuri, în „Liga Deșteptarea” (1916) și a continuat să publice în „Universul literar”, „Zori de zi” (Râmnicu Sărat), „Foaia Râmnicului
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
BĂILEȘTEANU, Jean (13.II.1951, Sălcuța, j. Dolj), prozator. Este fiul Floarei (n. Bosa) și al lui Constantin Băileșteanu, țărani; este frate cu Fănuș Băileșteanu. După absolvirea Liceului „Frații Buzești” din Craiova (1971), lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Județeană Dolj. Colaborează la „Ramuri”, „Înainte”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Suplimentul literar artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul libertății”, „Independentul”, „Meridian”, „Gorjanul” ș.a. După 1989 înființează Editura Cartea Nouă. Debutează cu volumul de povestiri Clopotul viselor (1975), urmat de alte volume
BAILESTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
care mai mult de jumătate se află în două județe: Vâlcea (25) și Vrancea (39). În 882 de comune (32,83%) secretarul consiliului local îndeplinește atribuțiile de asistență socială, iar în 444 de comune (16,53%) referentul de stare civilă, bibliotecarul, inginerul agronom, agentul agricol sau casierul se substituie asistentului social. În ciuda faptului că învățământul de specialitate în asistență socială a fost reluat după 1989 și începând cu 1995 au apărut primele generații de asistenți sociali profesioniști, aceștia sunt insuficient absorbiți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
inginer. A absolvit Liceul „Matei Basarab” din București (1962), după care a urmat cursurile Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția spaniolă, din cadrul Universității bucureștene (1962-1967). Corector la Editura Meridiane, redactor la Editura Academiei și la Editura Enciclopedică Română, bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Uniunea Artiștilor Plastici, între 1977 și 1983 a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. A colaborat la „Luceafărul”, unde debutează cu versuri în 1972, la „România literară”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. I
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
hârtie pe care am văzut-o vreodată, ca o foiță de ceapă. Așa că manuscrisul era perisabil. Trebuia să ai grijă când umblai cu el. Zora mă punea să mă așez la masa din bucătărie și Îl aducea așa cum aduce un bibliotecar un Shakespeare in-folio. Altminteri, Zora nu se purta cu mine de parcă aș fi fost un copil. Mă lăsa să-mi fac propriul orar. Mă ruga să contribui la chirie. Ne petreceam majoritatea zilelor plimbându-ne prin casă În chimonouri. Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și rămăsei acolo. Locul unde adormisem era lângă peretele exterior, pe jos, la baza unui calorifer. Și tot acolo făcusem ochi în a doua dimineață. Era și timpul să te trezești, zise Corvium, care stătea cocoțat pe biroul mare al bibliotecarului și se uita intrigat la vreme printre crăpăturile tablei negre. Și de ce, mă rog? făcui eu adormit încercând să mă scol de pe jos. A așteptat să mă așez lângă el. Mi-a întins o ceașcă de ciocolată-cafea aburindă și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cum, n-a mai văzut-o din vara trecută? — Ba da, s-au întâlnit un timp fie la Claudius Nero, unde fata își vizita sora, pe Urgalanilla, fie în biblioteca lui Apollo, aici pe Palatin. Narcissus l-a mituit pe bibliotecar... — Până când Plautius Silvanus a mirosit ceva, hohotește vesel principele. Nu, nu, Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
printre revoluționari. Creatorul și organizatorul "artileriei civile", inginerul Antonio Maria de Silva, era și unul din stâlpii carbonarismului lusitan, organizație secretă, care își propusese transformarea francmasoneriei într-un instrument politic energic și violent. Ideea carbonarismului o avusese cel dintâi un bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit al romanelor de aventuri istorice, care organizase încă de pe vremea studenției Junta Revoluționară Academică, nucleu ce avea să dea naștere mai târziu carbonarismului. Împreună cu inginerul Antonio Maria de Silva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu este aceea de a scrie ceea ce trebuie să scrie, ci aceea de a scrie ceea ce ar scrie dacă viața lui ar atârna de responsabilitatea de a scrie într-un stil menit a fi înțeles de cât mai mulți bătrâni bibliotecari cu putință. Pentru fidelul, răbdătorul, ermeticul pur, toate lucrurile importante din lume - nu viața și moartea, care sunt simple vorbe, ci lucrurile cu adevărat importante - funcționează destul de frumos. Înainte de sfârșitul lui, Seymour s-a bucurat, timp de trei ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Ei nu știu cum e să construiești un întreg weekend în jurul unei vizite la spălătorie. Sau să stai pe întuneric de Haloween, pentru că nu poți suporta să-ți expui seara ta mohorâtă unui grup batjocoritor de colindători. Sau să-l vezi pe bibliotecar zâmbind cu milă și spunând: „Doamne, da știu că citești repede!“ când returnezi șapte volume citite din scoarță-n scoarță pe care le-ai împrumutat doar cu o săptămână în urmă. Ei nu știu cum e să fii atât de cronic lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
română din cadrul examenului național de bacalaureat. În egală măsură profesorii de limba română au creat în permanență oportunitatea unui dialog coerent între elevi pe de o parte și diferite personalități culturale ale urbei pe de altă parte: scriitori, actori, muzeografi, bibliotecari. Profesor, Alina Munteanu Profesor, Daniela Ciubotariu Profesor, Alina Oglan Profesor, Alina Stancu Profesor, Oana Amariei Hondrea Motto: Când gata-i cugetul, e totul gata. (W. Shakespeare) Munca și personalitatea educativă ale profesorului pot lăsa urme frumoase în mintea și comportamentul
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă vom strivi și noi, cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o gânganie mizerabilă. Versurile le scrisese Țoștea, bibliotecarul care preda și muzica la clasele ciclului doi, apoi... Mă pierd în câte un astfel de cuvânt ca într-o cufundare în mine, amețit de plutirea în vălătuci de timp, toropit de plăcerea aceasta difuză de a vedea cum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la liceul Sf. Sava, amândoi în clasa a VII-a, unul la modern, și altul la real. Și cu toate că profesorul nostru de Limba română, Avram Todor, era foarte bun și avea o vastă cultură generală, fiind în același timp și bibliotecar la Academia Română, totuși îi invidiam întrucîtva pe acești doi prieteni pentru dascălii lor de limba maternă: Roznovanu îl avea profesor pe cunoscutul autor de manuale didactice Gh. Adamescu; iar Predescu, pe tânărul și valorosul critic literar Pompiliu Constantinescu. Numai ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de Biserică), drapelul cameleonic și un convertor de temperament. O brevieră, care împrăștia o putoare insuportabilă, odată ce sesiza că o discuție trenează, e inutilă ori de umplutură, salvând astfel timp prețios. Tot lui îi aparținea paternitatea jocului Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai. Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
care tăceau au fost uitați. Secretarul își păstră funcția de îndrumare și control și echipa de fluierași cu care repurtase succese. Tot ce mai rămînea din funcții le-a răsturnat în capul meu. Am ajuns responsabil cu gazeta de perete, bibliotecarul școlii, organizator al brigăzii de conferențiari științifici și al celei de agitație; răspundeam de echipa de teatru, de dansatori, de grupul culegătorilor de folclor etc.; în cele din urmă devenii șeful formației de pompieri, deși nu făcusem armata. Mi-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu piloni groși, de beton, Înfipți adânc În pământ, adusese scaune rabatabile pentru sala de spectacol, chitare electrice, tobe și o grămadă de alte lucruri ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-mi face o bucurie și nu s-a înșelat. Nu greșesc dacă spun că am savurat cu interes tot mai sporit conținutul documentar din presa timpului nostru. Ca un adevărat Sisif, autorul mărturisește clar: „Am colecționat precum arhivarul, arheologul sau bibliotecarul, manuscrise, materiale de proză, imagini, informații publice, aducându-le la vedere pentru ca dumneavoastră să cunoașteți o dată în plus, să judecați ce a fost comunismul și activiștii cu sarcini speciale - securitatea”. Reușește să prezinte, împotrivirea și rezistența față de comunism, pornind de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu cantină, asigurându-le și rechizitele celor “douâzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală, cu bucatariul și apariul lor...” Am mai înțeles că academia avea chiar și un “vivliothicariu”, adică bibliotecar. --Câtă înțelepciune a avut acest voievod! Să mergem mai departe cu scormonirea trecutului... --Și nu va fi fără folos... --De această dată, aflăm că Alexandru Ioan Calimah dă în ianuarie 1797 un hrisov pentru cumpărarea “spre trebuință a consulatului... să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]