1,128 matches
-
noi și cu melancoliile noastre. ploaia de la Veracruz Plouă, sunt surescitat, de vină sunt, probabil, fulgerele din acest miez de noapte, tunetele, tensiunea din aer, din mine, oboseala, toate la un loc și ploaia aceasta care, în loc să mă elibereze, îmi biciuie nervii; aud cum se rostogolește ploaia afară, în vreme ce în capul meu se rostogolesc impresii și imagini disparate din această primă zi de călătorie în sud... autobuzul, peisajele muntoase care îmi aminteau de copilăria mea, veșnicele legende cu Cortes la tot
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le menționase la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-a luat cu furnicături. Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno cu fotografii de femei goale, biciuite de alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
micu, iar el îmi propune să ne jucăm cu niște jucării odioase de la sex-shop, pe care le adusese cu el. Eu îl refuz, la care el îmi zice că-mi dă încă douăzeci de verzișori dacă-l las să mă biciuiască ușor, așa, doar de-o distracție. I-am răspuns „Când o zbura porcu’“, și-atunci el... — A pomenit ceva de niște filme porno? am întrerupt-o. Filme cu lesbiene? Sally pufni: — Vorbea numai de baseball și de daravela lui. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Johnny? Hai, povestește-mi. Ăăă... ne-am tras-o trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn din naștere pe care nu trebuie să i-1 vadă nimeni. I-a plăcut de Șnițel și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
auzite și în afara Senatului, circulă prin întreaga Romă. Ieri, Cerialis și Betilenus s-au dus în Forum Augusti, iar mulțimea i-a obligat să plece, să se ascundă. Dacă, sub cea mai absurdă acuzație, el îi arestează, poruncește să fie biciuiți și puși pe cruce, lumea va spune că are dreptate. Iar dacă cineva protestează, e destul ca el să bată din palme, și pretorienii invadează piața. Ați văzut cum a sfârșit Sertorius Macro? Se speriau unii pe alții; își închipuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
partid. Hotărîri CC PRM și PCR despre reforma agrară, naționalizare și colectivizare, Învățămînt și sănătate, sunt istoria În sine, proiectată apoi În planul imaginarului, definind condițiile vieții și a destinelor. Petru Maier-Bianu nu pictează cu o singură culoare neagră, nu biciuie cu slogane, nu caracterizează, ci arată totul, dar totul - binele și răul așa cum au fost. Adesea, de cele mai multe ori, tragic. Dar și În condițiile sinistre ale obsedantului deceniu și a „epocii de aur”, În centrul cărții se află cautarea fericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de albastru. Doar teracota fierbinte a camerei are plăcile albastre. Rămâne stins În urmă miracolul unei seri de ajun. A anului 1958. Anul În care a Încetat din viață Doctor Petru Groza, Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R. Biciuie cu viscol peste București. De trei zile. TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți Teatru la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
odată cu un țigan de la tine din clasă despre rege și el te-a pârât dirigintei. Diriginta a spus că regele a supt sângele poporului și i-a Împușcat pe țăranii de la Flămânzi. Ei s-au răsculat că erau flămânzi și biciuiți cu biciul. Între timp, clasa muncitoare a abolit monarhia și regele a fugit cu trenul. El era aproape un copil. Palatul lui este acuma al pionierilor care merg la diverse cercuri. Uneori chiulești de la cerc. Azi chiulești. Chiulești pentru că astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
societății burgheze, să arate viața cruntă a oamenilor simpli În această societate și că el Își exprimă speranța vremurilor noi care aveau să vină odată cu mărețul act de la 23 August 1944. Poetul George Bacovia este unul din scriitorii care au biciuit fără milă societatea capitalistă. Ăsta este adevărul, așa s-a spus la oră, așa scrie În manual. Știind că vei lua un șapte sau un opt, nu prea te simpatizează profesoara de română, pleci spre casă gândindu-te că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ajung din urmă, o palmă ca un trăznet te pune la pământ și ei te calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alocuri pietre mari, cenușii. Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eforturile diplomatice de-a Împăca două femei jignite, ca apoi să se istovească toată noaptea ca să le satisfacă poftele. Era fericit mai ales pentru că scăpase de datoria de-a se Îmbrăca și a ieși din nou În orașul pustiu, Înghețat, biciuit de rafalele oblice de ploaie. Oare chiar Îi venise ideea de-a interpreta rolul lui Uri Gefen? De-a intra În pantofii tatălui său? De-a Începe din nou, ursul grăsun care e acum, să sară ca un țap? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul îndreptat spre orizontul ce dansează în zare. În zelul lui nerăbdător, viitorul voluntar își dorea incursiuni încununate de succes în teritoriul inamic și, după înfruntarea multor pericole - inamicul nu făcea deloc economie de torpile - întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prieten și stimabil scriitor, inerentele riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor abulici și șovăielnici cu o Fata Morgana de atracții, care curând va risipi Întregul corpus al acestei cărticele fără valoare. Scilla: să ținem În frâu propria strălucire, pentru a nu Întuneca și chiar anéantir materialul imediat următor. Regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simți și tu această dulce suferință. Și, V. tînăr, îl simt. Sînt mîngîiat de fantomele ce dorm în real ca poetul căruia visul îi luminează drumul. Lumea eterică e o mireasmă însingurată iar sufletul meu o inspiră și-o simte biciuindu-i instinctele. Fratele meu vede ceva. Nimic din perfecțiunea aceea nu poate fi adunat laolaltă. De aceea zîna gîndită nu e nici o femeie întîlnită în drum. E pur și simplu, muzica. O muzică șoptită care, dacă ar răsuna, ar striga
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Al cui preot se crede? În mine dragostea e flacăra de magneziu așa de scurtă încît imaginea nu se poate fixa. Evenimentul e prea mic ca sa poată avea pretenția să mă satisfacă. Pentru că eu chiar nu ucid moartea, ci o biciuiesc. Nu sînt zeu dar sînt pe cale să înghit Universul. De ce să-mi pese de moarte? Cum aș putea-o ști? O ignor și ea mă ocolește. În schimb nici o prezență nu mă terorizează atît cît vidul ce mă usucă atunci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trebuie să încerci s-o cîntărești. Distrugi zîna din ea. Pentru că, de măsurat, se poate măsura numai murdăria. Frumosul scapă. Aștept să stea ploaia, să apară din nou pescărușii plutitori înveșnicind înaltul, ridicîndu-i plumbul de pe pieptul meu. O întrebare îmi biciuie trupul întins ce se încordează încet, încet și numai curbele înscrise pe monitoare vestesc asta. „-Elena era frumoasă? Cum o fi arătînd acum, după ani?” Dar trebuie să încetez pentru că, pe V. tînăr întrebarea asta îl doare cumplit. Se pregătește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tristă de dragoste... Timpul a trecut fără să mă rănească în viziunea realului, apoi s-a dus pe spumele mării neputând să se descopere pe sine pentru că sinele se vrea pe el însuși răstignit la capătul unui cuvânt ce ne biciuia odată cu privirile adolescenței ca și cum mi aduc aminte cum s-ar fi întâmplat ieri, cât de suav și pur descoperisem sensibilitatea alungită a privirilor, grăbite parcă peste ani, într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
La care primea răspunsul: Să fii bătut în cuie pe o cruce e floare la ureche pe lângă durerea asta de stomac. Sau: — Dacă mă scapi de durerea asta de măsea, poți să mă legi de un stâlp și să mă biciuiești în fiecare zi. Asta, desigur, anula orice șansă, oricât de slabă ar fi fost ea, de a primi medicamente de la mama. Blasfemia se afla în capul listei ei cu chestii de neiertat. Sau ce mult îmi doream ca sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zi trebuia să plecăm acasă. Am intrat Într-o papetărie și mi-am cumpărat un top de hîrtie Parchemin. CARTEA DE NOAPTE CÎINELE ȘI MĂGARUL* Rezumatul pe larg al romanului: Severin se Îndrăgostește de Wanda și Îi cere să-l biciuiască. Ea Îl biciuiește, apoi se despart. Sfîrșit. La care se adaugă trei ilustrații de Horațiu Mălăele și o foarte captivantă prefață semnată de Ion Vianu, din care aflăm printre altele că un celebru psihiatru a creat termenul de masochism după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plecăm acasă. Am intrat Într-o papetărie și mi-am cumpărat un top de hîrtie Parchemin. CARTEA DE NOAPTE CÎINELE ȘI MĂGARUL* Rezumatul pe larg al romanului: Severin se Îndrăgostește de Wanda și Îi cere să-l biciuiască. Ea Îl biciuiește, apoi se despart. Sfîrșit. La care se adaugă trei ilustrații de Horațiu Mălăele și o foarte captivantă prefață semnată de Ion Vianu, din care aflăm printre altele că un celebru psihiatru a creat termenul de masochism după numele autorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p. 88, pieptul ei gol se mlădie și citeam cu sufletul la gură, ăsta-și pierde cunoștința. Urmează conversație. Postcoital, Wanda formulează contractul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]