1,103 matches
-
o puse în gură, uită să o aprindă. Chavel simți cum îl cuprinde o bucurie imensă și oribilă. Parcă simțea că e deja salvat: mai erau douăzeci și nouă de oameni care urmau să tragă la sorți și numai două bilețele însemnate cu cruce. Șansele lui crescuseră brusc de la unu la zece, la paisprezece la unu. Veni rândul băcanului care le arătă că e salvat făcând, fără nici o plăcere, un gest oarecare. Încă de la primul bilețel orice gest de bucurie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la sorți și numai două bilețele însemnate cu cruce. Șansele lui crescuseră brusc de la unu la zece, la paisprezece la unu. Veni rândul băcanului care le arătă că e salvat făcând, fără nici o plăcere, un gest oarecare. Încă de la primul bilețel orice gest de bucurie era exclus: n-avea nimeni voie să-și râdă de cel condamnat, arătând că a scăpat de grijă. O neliniște surdă - care nu putea fi încă definită ca teamă - puse din nou stăpânire pe Chavel. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de cel condamnat, arătând că a scăpat de grijă. O neliniște surdă - care nu putea fi încă definită ca teamă - puse din nou stăpânire pe Chavel. O simțea ca pe o încătușare. Când cel de-al șaselea om trase un bilețel alb, Chavel căscă, iar când trase cel de al zecelea prizonier - cel pe care ei îl numeau Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
alb, Chavel căscă, iar când trase cel de al zecelea prizonier - cel pe care ei îl numeau Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul bilețel pe care-l atingeau, alții, parcă bănuind că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Janvier - îl cuprinse un soi de mulțumire, căci șansele lui erau din nou aceleași ca la începutul extragerii. Unii dintre prizonieri scoteau primul bilețel pe care-l atingeau, alții, parcă bănuind că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își puse ochelarii, vrând parcă să se convingă că nu s-a înșelat. —Ei, ce zici, domnule Voisin, pot să stau lângă dumneata? întrebă el cu un zâmbet tremurător, abia schițat. De data aceasta Chavel nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dorea ca totul să se termine cât mai repede, parcă era o partidă de cărți care se prelungise prea mult, își dorea să facă cineva o mișcare și să închidă jocul. Lenôtre se așeză lângă Voisin, la perete, și întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat, îl aruncă în pantof și luă altul. —Te-ai uitat la el, avocatule! strigă unul dintre cei doi prizonieri rămași, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept faptul că opțiunea lui era atât de limitată. Scoase un bilețel din pantof, apoi, simțind că acesta îi fusese impus prin voința tovarășilor săi și că este tocmai bilețelul marcat, îl aruncă în pantof și luă altul. —Te-ai uitat la el, avocatule! strigă unul dintre cei doi prizonieri rămași, dar un altul îl liniști: Nu s-a uitat. Acum l-a luat pe cel însemnat. 4 —Veniți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe cel însemnat. 4 —Veniți aici, Monsieur Chavel, luați loc lângă noi! îi spuse Lenôtre, de parcă îl invita pe Chavel să ocupe o poziție privilegiată la cea mai bună masă, la un dineu public. — Nu, nu, strigă Chavel și aruncă bilețelul la pământ. Eu n-am fost de acord cu tragerea la sorți. Nu mă puteți forța să mor pentru voi... Ceilalți îl priveau cu uimire, dar fără dușmănie. El era un domn. Ei nu-l judecau după criteriile lor: el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța să fac asta! repetă Chavel —Nu vă forțăm noi, spuse Krogh. Ascultați! rosti Chavel pe un ton rugător. Le arătă bilețelul, iar ceilalți rămaseră cu ochii țintă la el, urmărindu-l cu milă și curiozitate. Îi dau o sută de mii de franci celui care ia biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al cuvântului. De parcă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cel calm se distra șoptindu-i ironic: „Minunat spectacol! Mai insistă puțin. Ar fi trebuit să te faci actor, bătrâne! Nu se știe niciodată. Poate ai noroc“. Cu pași mici și repezi, Chavel trecu prin fața fiecărui prizonier și-i arătă bilețelul, de parcă ar fi fost la o licitație. O sută de mii de franci, implora el, iar ceilalți îl priveau șocați și cuprinși de milă: el era singurul om bogat din tot grupul și aceasta era o situație unică. Întrucât ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Cum adică? Carosse își amintise scena tragerii la sorți așa cum o povestise primarul. Am tras la sorți în ordine alfabetică, Mademoiselle, spuse el, începând de la coadă, pentru că acest domn Charlot a insistat să facem astfel. La sfârșit mai rămăseseră două bilețele, unul pentru mine și unul pentru el, iar unul dintre cele două purta semnul morții. Era curent în celulă și probabil că, ajutat de curent, el a văzut care dintre ele era marcat. El n-a așteptat să-i vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fată pe jumătate ascunsă în mulțime. Acum îmi dau seama: nu erați dumneavoastră, dar pentru el era asemeni dumneavoastră, așa că o păstrase și spunea că... Știți, oamenii se poartă tare ciudat în pușcărie, Mademoiselle. Când mi-a cerut să vând bilețelul... Nu, nu, protestă fata. Aici chiar întreceți orice măsură. El v-a cerut...? Nu așa s-au întâmplat lucrurile. — Vi s-a împuiat capul cu minciuni, Mademoiselle, murmură el trist. Sunt foarte vinovat, recunosc, dar, dacă aș fi fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de rubrică de „Sfaturi de milioane“. Ochii îi lucesc. Ia ziarul din nou, scoate cele două pagini pline cu Ben Williams, le îndoaie cu grijă și le bagă într-un plic de format A4. „Dragă Jemima, scrie ea pe un bilețel. Dacă aveam timp, îți scriam o scrisoare, dar am vrut să vezi asta. Îți vine să crezi??? Ben Williams pe două pagini mari și late. Aș fi vrut să fi știut ce știu acum... poate că până la urmă i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
timbre de Londra. Inima mi se oprește în loc când mi-l dă, numai dar nu e de la Ben. E de la Geraldine, aș recunoaște oriunde scrisul. Rup plicul, îl deschid și scot din el un decupaj dintr-un ziar și un bilețel de felicitare. „Jemima Jones! Ca de obicei, tușa Geraldine a venit să te salveze, și scuze, știu că nu voiai să-i spun lui că ai rămas acolo, dar a trebuit. În plus, asta mi-a oferit ocazia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
jenantă, ca, de pildă, crema mea antireumatică, fără a avea de gând să mă întorc vreodată să le recuperez. Nu că mi-ar fi păsat de chestia asta. Aș fi fost fericită să-i las lui Luke, pe post de bilețel de adio, un bax întreg de creme, numai să mă teleporteze cineva din camera aia. Străduindu-mă să nu mă mișc, am deschis ochii cu mare băgare de seamă. Mă zgâiam la un zid. După căldura trupului și răsuflarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi un telefon...?“ Știam că era o copilărie. Dar atunci când tipul n-avea să mă sune, așa cum eram sigură c-o să se întâmple, aveam să mă torturez singură întrebându-mă ce-am făcut și ce n-am făcut. îPoate că bilețelul era prea rece - poate c-avea să creadă că, de fapt, nu voiam să mă sune. Tipul putea fi acasă, chiar în clipa aia, arzând de nerăbdare să mă sune, crezând însă că eu nu voiam. Sau poate că biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
patruzeci și patru. Judecând după uzura tocurilor, roase mai mult pe exterior, putea spune că acesta călca apăsat și sigur de el. Ai cui or fi? întrebă Ileana. Nu știu, ridică inspectorul din umeri, tipul a uitat să lase un bilețel pe care să-și scrie numele. Măi! îl apostrofă femeia. Tot ce pot să-ți spun, este că omul a venit până aici, purtându-i în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme, cel mult zece sau douăsprezece. Bocancii ăștia au fost abandonați în cursul nopții trecute. Să înțeleg că ai găsit bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Zoei și pierderea poziției în politica locală, iar satisfacerea lor - ratarea ascensiunii politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
din jur să aibă alt Dumnezeu afară de ei, orgolioșii“... M-am gândit să fac un test, să văd dacă romanul într-adevăr se mai vinde, și am lăsat pe la pagina 12, unde mă oprisem în prima zi de lectură, un bilețel personal - semn de carte. Bineînțeles că, a doua zi, trecând să-mi continui lectura, n-am mai găsit exemplarul cu semnul - sold. Am luat alta din raft, am reluat lectura cam din același punct, încă vreo zece pagini, alt semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ultima vreme și uite așa am cunoscut un băiat. E frumos?... E înalt?... încercam eu să o încurc și mai mult. Nu. E așa... cumva ca și tine... Pare de treabă și zice că mă iubește. M-a umplut de bilețele săptămâna asta și mă presează să-i dau un răspuns, să știe dacă are vreo șansă. M-a întrebat și despre tine și n-am știut ce să-i spun, de asta am zis că e corect să discutăm doar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]