1,239 matches
-
eșecurile băieților și solitudinea provinciei îl deteriorează emoțional și moral: cu un an înaintea morții sale, o menajeră cu care a întreținut relații după moartea soției va naște un copil nelegitim, iar băutura devine unul din principalele sale vicii. Unii biografi l-au asociat pe Mihail Dostoievski, ajuns în această ipostază degradantă, cu personajul Feodor Karamazov din romanul "Frații Karamazov", dar analogia este improbabilă, deoarece scriitorul nu și-a vizitat deloc tatăl în cei doi ani care au precedat moartea acestuia
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Sursa nu este foarte credibilă: Hotiaințev ar fi putut să cumpere foarte ușor terenul vacantat, dacă șerbii ar fi fost găsiți vinovați și trimiși în Siberia. Acuzații sunt achitați de tribunalul din Tula, dar Andrei Dostoievski, fratele scriitorului, precum și unii biografi vor continua să susțină veridicitatea complotului. Joseph Frank, profesor la Princeton, enumeră ipotezele emise de-a lungul timpului - asasinatul ar fi putut fi spontan, comis într-un acces de furie, sau dimpotrivă, premeditat, având probabil drept cauză tratamentul inuman aplicat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare, scriitorul se arată mai degrabă ușurat, despovărat fiind de sarcina de a deveni inginer militar și putând să își plănuiască viitorul în literatură cu mai multă relaxare. Biograful intuiește însă inevitabilul sentiment al vinovăției: din cauza notelor slabe obținute la academie și a eșecului de a promova (veste care i-a provocat, de altfel, părintelui un atac cerebral parțial), din cauza egoismului cu care a extras ultimele resurse financiare ale
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
degrabă ca un moderat. Mihail Bakunin chiar îi scrie la un moment dat lui Aleksandr Herzen că grupul este « unul din cele mai nevinovate și inofensive companii » și că membrii săi « se opun sistematic tuturor obiectivelor și mijloacelor revoluționare ». Mulți biografi, precum Joseph Frank, insistă pe latura complet inofensivă a organizației, deși ea poate fi pusă în discuție, deoarece în cercul Petrașevski exista și o orientare extremă radicală, aliniată în spatele lui Nikolai Speșnev, personaj care îi va servi lui Dostoievski drept
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
scriitorului în mod repetat atât halucinații auditive cât și vizuale, unele dintre ele luând forma unor veritabile stări de extaz; Dostoievski le va interpreta drept confirmări ale existenței Raiului, și în consecință a unei lumi supranaturale. În opinia mai multor biografi opera dostoievskiană însăși reprezintă totuși o dovadă a permanentei lupte dată între scepticism și credință în conștiința scriitorului, remarcat fiind de către aceștia și faptul că multe personaje ale marilor lui romane și nuvele deși credincioase, ele nu sunt însă și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
incipient al volumului "Oameni din Dublin". O telegramă primită în Vinerea Mare (10 aprilie 1903) de la tatăl său, cu textul „Mama moare vino acasă tata.” îl determină să se întoarcă în Dublin. Mary Jane Joyce, grav bolnavă de ciroză (deși unii biografi cred că era vorba de cancer), își așteaptă fiul imobilizată la pat. Joyce nu se lasă înduplecat de rugămințile mamei de a se întoarce în sânul Bisericii printr-o spovedanie și împătășanie. La 13 august 1903, când femeia moare după
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în ultimii ani petrecuți în Triest, a fost principala sursă de inspirație pentru "Giacomo Joyce", un „poem de dragoste” autobiografic, în proză, în care naratorul creează tablouri sinestezice în jurul figurii misterioase a unei domnișoare adorate. Amalia Popper reprezintă pentru unii biografi și geneza personajului joycian Molly Bloom. Orientarea literară a lui Joyce spre fluxul conștiinței, semnalată încă din paginile romanului "Portret al artistului în tinerețe", este accentuată de "Giacomo Joyce" și își va atinge desăvârșirea prin "Ulise", romanul început în 1915
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
scrisori impudice trimise Norei la sfârșitul anului 1909 constituie astăzi deliciul cititorilor indiscreți. Prea puțin receptiv la evenimentele războiului, Joyce se concentrează pe noul său roman, "Ulise", un melanj al tehnicilor literare existente în epocă. Intenția lui, destăinuită prietenului și biografului său de mai târziu, Frank Budgen, era următoarea: Romanul se dorea a fi revoluționar și la nivel de limbaj, autorul încercând să submineze și să reinventeze în mod sistematic lexicul și sintaxa limbii engleze. Așa cum îi mărturisește lui Stefan Zweig
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
după moartea lui James Joyce, a fost transferată la St Andrew's, Northampton, unde a fost vizitată de Samuel Beckett o singură dată. Nebunia Luciei Joyce rămâne o temă sensibilă și controversată mai ales în lumina noilor interpretări oferite de biograful Carol Loeb Shloss, în a ei carte, "Lucia Joyce, dansând la priveghi" ("Lucia Joyce: To Dance in the Wake", 2003). Shloss insistă pe autenticitatea talentului Luciei, considerând-o un adevărat copil al modernismului, un fel de Icar ce s-a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
morților, Lucia se străduia să găsească noi surse de inspirație pentru tatăl ei. „Locul unde ea [Lucia] își întâlnește tatăl nu este în conștient, ci în lumea mult mai primitivă a preconștientului” conchide Shloss. Într-un mod poate exagerat, același biograf numește relația dintre Lucia și James Joyce „una din marile povești de dragoste ale secolului al douăzecilea”. Mai mult, ea îi acuză pe Richard Ellmann și pe Brenda Maddox, biografii lui James Joyce, respectiv Nora Barnacle, pentru faptul că au
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a preconștientului” conchide Shloss. Într-un mod poate exagerat, același biograf numește relația dintre Lucia și James Joyce „una din marile povești de dragoste ale secolului al douăzecilea”. Mai mult, ea îi acuză pe Richard Ellmann și pe Brenda Maddox, biografii lui James Joyce, respectiv Nora Barnacle, pentru faptul că au stăruit fără milă pe ideea că Lucia ar fi fost nebună. Lor li s-ar fi adăugat și rudele sau prietenii lui Joyce care doreau să șteargă orice urme ale
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
se înconjura de o suită de exegeți (Beckett, Budgen, Gilbert etc.) care să explice operele sale publicului larg, conform propriilor lui indicații, în timp ce imaginea lui rămânea impenetrabilă și misterioasă celor neinițiați. Joyce îl controla cu pricepere și pe Herbert Gorman, biograful său (de altfel singurul pe care îl lăsa să-i scrie biografia), obligându-l să elimine pasaje indezirabile din "James Joyce, o biografie definitivă" ("James Joyce, a definitive biography"). Un alt defect al scriitorului era o ușoară manie a persecuției
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Tereza comenta preferințele sale pentru compozitorii italieni în defavoarea celor germani ca Gassmann, Salieri sau Gluck. Salieri însuși se vedea ca un compozitor german, după cum par să o demonstreze unele dintre scrisorile, cantatele, operele și cântecele sale scrise în limba germană. Biograful Alexander Wheelock Thayer crede că suspiciunile lui Mozart în ceea ce îl privește pe Salieri se pot datora unui incident din 1781 când Mozart a solicitat să fie profesor de muzică al prințesei de Württemberg și Salieri a fost ales în locul
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
Maria, fraudează familiile proeminențe ruse, cerându-le bani pentru că un impostor Romanov să fugă în Chină. De asemenea, Soloviev a găsit femei tinere dispuse să se deghizeze că și o Mare Ducesa pentru a asista la înșelarea familiilor fraudate. Câțiva biografi susțineau că a existat posibilitatea că unul sau mai mulți gardieni să salveze un supraviețuitor. Yakov Yurovsky a cerut ca gardienii să vină la el în birou și să predea obiectele pe care le-au furat în timpul crimelor. Nu a
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
o femeie încăpățânată, "maladivă, puțin isterică, chinuită de reumatisme și nevralgii craniene", uneori violentă, (în operele lui Mishima există numeroase aluzii la această violență); avea dureri cumplite, iar tânărului Mishima îi revenea sarcina să o maseze. Pe seama lui Natsu pun biografii lui Mishima fascinația acestuia pentru moarte și pentru lucrurile excentrice. Natsu citea cărți în limba franceză și în limba germană și avea un gust aristocratic pentru teatrul Kabuki. Natsu nu i-a permis lui Mishima să stea la soare, să
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
de la Hiroshima. Mishima și-a pregătit în detaliu și îndelung sinuciderea, dar nimeni altcineva, cu excepția unui grup restrâns de membri Tatenokai, nu-i cunoștea planurile. Mishima știa de la bun început că puciul său nu avea șanse de reușită, iar traducătorul, biograful și prietenul său John Nathan sugerează că scenariul era un simplu pretext pentru sinuciderea rituală, pe care Mishima și-o dorise din totdeauna. Mishima se întâlnise cu avocatul său, pentru a întocmi un testament clar, prin care le-a lăsat
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
(n. 4 decembrie 1883, Călugăreni, județul Vlașca, azi Giurgiu - d. 20 decembrie 1944, București) a fost un academician, autor, biograf, cercetător literar, istoric literar, pedagog și publicist român. Specialist în literatura română veche, profesor la Universitatea din București, s-a remarcat prin amplitudinea documentării și prin analiza minuțioasă a contextului istoric și cultural al epocilor literare. Este fiul lui Anghel
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
această epocă și îl însărcinează pe Rafael să execute desene despre Roma antică. Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la bun sfârșit. La 6 aprilie 1520, în vârstă de numai 37 de ani, Rafael moare subit. Giorgio Vasari, biograful artiștilor Renașterii italiene, el însuși pictor, notează: " Când a dispărut acest artist nobil, arta s-a oprit în loc ca și cum ar fi orbit". La scurtă vreme după sosirea sa la Roma, Rafael începe lucrările de decorare a camerelor din Vatican, cunoscute
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
încercat să facă portrete, dorind să-l urmeze pe Nicolae pe tărâmul picturii. Pictura lui a rămas la stadiul de diletant și ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui Filip Lenș și după alții "un fel" de administrator. Mama Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria, Familia Grigorescu a locuit la conacul
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
necomutative alte aspecte ale vieții sale se cresc animale și devine tot mai evidentă apariția ceramicii în general sunt considerați șefi peste mangaka și supraveghează producția pentru a se asigura că aceasta decurge fără probleme Și acum după sublinierea unor biografi începe a se accentua sentimentul dramei din viețile oamenilor și meleagurile natale caracatițele sunt pescuite pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie după acest episod pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieții exceptând primul single celelalte cântece nu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de lire (echivalentul a 25.000 £ în condițiile economiei din 2001) pentru a trăi decent, la fel ca ceilalți ofițeri din regiment. Mama sa îi acorda o alocație de 400 de lire pe an, dar deseori cheltuia mai mult. Conform biografului Roy Jenkins, aceste este unul din motivele pentru care s-a ocupat cu corespondență în timpul războiului. Nu a intenționat să urmeze o carieră militară obișnuită, cea a promovărilor acordate gradat, încercând în schimb să se implice în toate acțiunile militare
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
Asediul străzii Sidney. Nu se știe sigur dacă a încercat să dea comenzi operaționale. Arthur Balfour remarca, "el [Churchill] și un fotograf își riscau viețile. Înțeleg ce făcea fotograful, dar ce căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?" Biograful Roy Jenkins sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta” și că nu a dat comenzi. O altă istorisire spune că poliția căuta un anarhist și criminal letonian, aceasta prinzându-l într=o casă
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
sale de inspirație, trebuie menționat faptul că Sibelius iubea natura. În "Simfonia a șasea", spunea: „Aceasta îmi aduce întotdeauna aminte de mireasma primei zăpezi”, iar pădurile de lângă Ainola se spune că au inspirat opera Tapiola. Erik W. Tawaststjerna, muzician și biograf al lui Sibelius, menționa: Chiar și după standardele nordice, Sibelius a răspuns cu o intensitate excepțională stărilor naturii și schimbării anotimpurilor: a scanat cerul cu binoclul său, urmărind gâștele care zburau deasupra lacului înghețat, a ascultat țipetele cocorilor și ecoul
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
împotriva lui Lennon, iar decizia de deportare a fost ridicată în 1975. Anul următor, Lennon primește Cardyl Verde, certificând rezidența permanentă, iar când Jimmy Carter a fost inaugurat ca președinte în ianuarie 1977, Lennon și Ono au participat la bal. Biograful lui Lennon Bill Harry scrie că Lennon a început să deseneze la o vârstă fragedă, la îndemnul unchiului său. El a adunat poveștile, poeziile, benzile desenate și caricaturile în revista școlii Quarry Bank High School, pe care a numit-o
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]