1,784 matches
-
cel Șchiop, abdicau de la domnie ca să nu se sporească în zilele lor haraciul Porții cu o mie sau două de galbeni, sau Miron Costin cronicarul, care și-a pus viața la mijloc și a pierdut-o pentru că Vodă Cantemir sporise birurile! Un om care renunță la domnie pentru a scăpa țara de o dare, un altul care-și dă capul călăului pentru onoarea de a fi protestat contra unui spor de bir! Și nu era un desperat ce n-avea ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mijloc și a pierdut-o pentru că Vodă Cantemir sporise birurile! Un om care renunță la domnie pentru a scăpa țara de o dare, un altul care-și dă capul călăului pentru onoarea de a fi protestat contra unui spor de bir! Și nu era un desperat ce n-avea ce pierde Miron Costin, căci avea o sută de moșii bine numărate pe fața pământului Moldovei. Astăzi... astăzi e cu totul altceva. Astăzi nu mai e cum era în zilele mocanilor celor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de fier spre Chiustenge, împreună cu-n măreț pod peste Dunăre. Se va întreba cineva: "Nu văd patrioții că toate lucrurile acestea or să ție bani, nu văd că marea mulțime a contribuabililor își vinde munca pe ani înainte ca să plătească birurile? Nu văd patrioții că trebuie să binecuvânteze ceasul în care espiră o seamă de datorii publice pentru a nu le mai reînnoi? Nu văd onor. patrioți că ceea ce e mai necesar, daca e la adecă, e armarea până în dinți, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unor valori cari nu există nici măcar în imaginația miniștrilor, aceste fițiuici ajung într-un moment dat de-a reprezenta falimentul general, dezastrul economiei naționale. D. Brătianu urmărește într-adevăr o întreprindere mare, pentru care-i trebuiesc bani naht și, fiindcă birurile nu se pot spori în infinit, de aceea dumnealui inventează necesitatea unei "bănci de fițuici" pentru a scoate creștinilor toată moneta metalică și a o-nlocui cu hârtie. Acea întreprindere proiectată nu e deloc productivă pentru patrie, dar, în înlănțuirea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adecă ca o nouă sarcină, dar care se impunea prin greutățile create de guvernul dumnealor. O dare este dar totdeauna o neplăcere, individual vorbind, numai poate că sub roșii va deveni o fericire sau o beatitudine chiar de-a plăti biruri. De aceea noi nici apărăm, nici combatem monopolul. Necesitatea lui e evidentă, pentru că reprezintă un venit sigur de zece milioane, cari trebuiesc și sunt deja angajate în cheltuielile asemenea neapărate ale statului. Ceea ce voim însă este a stigmatiza din nou
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
s-ar putea face fără pericolul de a vedea parcelele țărănești dărăburindu-se în fărmături neînsemnate. În orice caz însă băncile agricole, dacă se vor înființa, vor avea marele neajuns de a servi nu la dezvoltarea agriculturii, ci la plata de biruri, căci pentru aceasta, nu însă pentru lărgirea economiei, le trebuiesc țăranilor bani. Afară de asta băncile acestea n-ar avea nici o siguranță în privința rambursării împrumuturilor, de vreme ce pământul țărănesc e deocamdată inalienabil și n-ar putea servi ca ipotecă sau ca obiect
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în schimb râdeau ceilalți... Vorbind de pildă de Caragea Vodă, expediase astfel analiza marxistă a acelei domnii, care s-ar fi caracterizat prin ciuma care îi poartă numele (Ciuma lui Caragea) și prin faptul că acel domnitor ar fi pus biruri grele pe femeile ușoare (ceea ce era riguros exact.) Studenții serioși ridicaseră stilourile din caiete. "Să scriem asta?" întrebase unul posomorât, parcă indignat... Într-o zi venise de la București în vizită în orașul nostru un membru al Biroului politic, însărcinat cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că o căsătorie vine de la Dumnezeu și că și jugul vine tot de la el și trebuie să-l înduri, dar cum ți-am spus, măcar în acest punct cei doi ar trebui să gândească la fel, nu unul să dea bir cu fugiții și celălalt să încerce să-l oprească, umilindu-se zadarnic..." "Daaa, făcu Tasia, cum să vă umiliți voi, bărbații... Vă cade coroana." "Da, zisei, și coroana asta vine tot de la Dumnezeu! Fără ea nici o femeie n-ar mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
refere la alt aspect al misiunii. Și, desigur, adevărul era că aveau să fie multe aspecte. Totuși, câteva momente mai târziu, când puse aceeași întrebare - ca înainte - la receptor, primi un răspuns poarte diferit. Vocea bărbatului de la celălalt capăt al Birului era aspră: - O să fiu cât se poate de clar: dacă nu renunți la ceea ce ți-ai pus în minte până la sfârșitul acestei zile, o s-o pățești. Acest institut de prostie n-o să fie reconstruit. Gosseyn care observase că mesajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu includea și țăranii, cu atât mai puțin etnicii români din afara arcului carpatic. În timp, însă, Micu- Klein a utilizat din ce în ce mai pregnant o înțelegere populară a termenului de natio, elasticizând astfel categoria restrictivă pentru a cuprinde întreaga "populație plătitoare de biruri" unită printr-o comuniune de obiceiuri, limbaj și credință. Desfacerea populară a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fie încredințat ca cerând trebuința, nimic nu este mai dulce și mai cinstit ca când moare pentru patria sa (pp. 98-99). Patriotismul se traduce, așadar, prin a fi un supus obedient, creștin devotat religiei patriei și cetățean plătitor bucuros al birurilor, respectuos față de legile civile și dispus să își sacrifice însăși propria viață pe altarul patriei pe care o adulează. Cam în același timp în care catehismul omului creștin, moral și patriot al lui Aaron dobândea statutul de lucrare canonică în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cetățenii sunt datori la supunere, ascultare și executare a poruncilor împăratului. Desigur, "toate cele ce rânduiește Imperatul sunt spre binele și spre fericirea cetățenilor" (p. 106); vi) în al șaselea rând, cetățenii au obligația civică de a plăti dările și birurile datorate împăratului "cu inima bună și fără de silă" (p. 107). Argumentele invocate pentru justificarea necesității de a plăti taxele sunt de două tipuri: primul face apel la rațiuni pragmatice și utilitare, menționând că toate taxele plătite de cetățeni sunt necesare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sunt convocați. Îndeplinirea cu responsabilitate a acestor îndatoriri îl califică pe cetățean ca bun patriot. Cetățeanul care împlinește toate datoriile cetățenești este cetățean patriot. Cel ce onorează, iubește și ascultă pre Imperatul, cel ce se supune legilor și dă amesuratele biruri de bună voie, cel ce este credincios Imperatului și stă în toată ora gata să-i fie ajutor și să apere patria și scaunul împărătesc de tulburare, acela este cetățean bun și credincios și vrednic de onoarea Imperatului, de amoarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lingvistice elaborate pentru a face referire la acest eveniment: dacă în lungul secol al naționalismului românesc a prevalat expresia "părăsirea Daciei Traiane", acum se glisează către formula "eliberarea Daciei" de "stăpânirea romană" (Roller, 1952, pp. 47, 41). În timp ce stăpânitorii dădeau bir cu fugiții din calea năvălirilor barbare, țărănimea săracă, plebea și sclavii rămân locului. În formule triumfaliste, considerate pesemne tocmai potrivite pentru a-i impresiona pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR (1950) trâmbițează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-a omorât în bătaie! Zău așa, prințe, credeți-mă! Dacă n-aș fi dat atunci bir cu fugiții, m-ar fi omorât negreșit! — L-ați supărat cu ceva? întrebă prințul, cercetându-l cu o curiozitate cumva specială pe milionarul îmbrăcat cu cojoc. Însă, deși și în milion, și în privința moștenirii putea fi ceva demn de atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-ar fi vrut deloc să ia micul dejun în sânul familiei. Încă înainte de sosirea prințului, își pusese în gând să se scuze că are treburi și să evite. Pentru general, a evita însemna uneori pur și simplu a da bir cu fugiții. Măcar această zi sau, mai bine zis, această seară voia să o câștige fără neplăceri. Și iată, prințul sosise într-un moment atât de potrivit. „Parcă Dumnezeu mi l-a trimis!“, își zise generalul în sinea lui, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jumătate de verstă pe verticală (asta înseamnă câteva verste pe poteci). Se știe ce e un castel: un munte întreg de pietre. O muncă teribilă, imposibilă! Și, desigur, castelele le clădeau oamenii sărmani, vasalii. Pe deasupra, erau obligați să plătească felurite biruri și să întrețină clerul. Cum să te mai hrănești tu însuți și să-ți lucrezi pământul? Erau pe-atunci puțini, probabil că sufereau groaznic de foame și într-adevăr n-aveau ce mânca. Uneori chiar mă gândeam: cum de n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevoit s-o vândă la jumătate din preț și să păstreze în același timp o moșie părăginită, nerentabilă, încurcată într-un proces, trebuind să mai plătească și bani pe deasupra. „Ca să scap de proces și cu parcela lui Pavlișcev, am dat bir cu fugiții. Încă două sau trei asemenea moșteniri m-ar ruina. De altfel, îmi reveneau acolo trei mii de desetine de pământ excelent!“ — Păi... Ivan Petrovici a fost rudă cu răposatul Nikolai Andreevici Pavlișcev... doar, mi se pare, căutai rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bolborosi competent bătrânelul. Și au o manieră de a predica... elegantă, originală... se pricep și să te sperie. Și pe mine, la Viena, în opt sute treizeci și doi, m-au speriat, credeți-mă, dar nu am cedat și am dat bir cu fugiții, ha-ha! — Am auzit că atunci, domnul meu, nu de iezuiți ai dat bir cu fugiții, ci ai șters-o de la Viena la Paris cu frumoasa contesă Levițkaia, părăsindu-ți postul, strecură deodată Belokonskaia. Oricum ar fi, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să te sperie. Și pe mine, la Viena, în opt sute treizeci și doi, m-au speriat, credeți-mă, dar nu am cedat și am dat bir cu fugiții, ha-ha! — Am auzit că atunci, domnul meu, nu de iezuiți ai dat bir cu fugiții, ci ai șters-o de la Viena la Paris cu frumoasa contesă Levițkaia, părăsindu-ți postul, strecură deodată Belokonskaia. Oricum ar fi, înseamnă că de iezuiți am scăpat! replică bătrânelul și amintirea plăcută îl făcu să izbucnească în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și răspicat, cu ce drept vă amestecați în sentimentele lui față de mine? Cu ce drept v-ați permis să-mi scrieți? Cu ce drept declarați mereu, și lui, și mie, că îl iubiți, după ce l-ați părăsit și ați dat bir cu fugiții de la el într-un mod atât de jignitor și... rușinos? — Nu i-am declarat nici lui și nici dumneavoastră că îl iubesc, rosti cu efort Nastasia Filippovna. Și... aveți dreptate, am dat bir cu fugiții de la el, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați părăsit și ați dat bir cu fugiții de la el într-un mod atât de jignitor și... rușinos? — Nu i-am declarat nici lui și nici dumneavoastră că îl iubesc, rosti cu efort Nastasia Filippovna. Și... aveți dreptate, am dat bir cu fugiții de la el, adăugă ea abia auzit. — Cum nu i-ați declarat „nici lui și nici mie“? strigă Aglaia. Dar scrisorile? Cine v-a rugat să mă pețiți și să mă convingeți să mă mărit cu el? Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de sâmbătă 3 ianuarie o spune: Țara era împărțită în două: esploatatori și esploatați, stăpâni și robi, boieri și români. Singur boierul era om, el se năștea privilegiat, trăia și murea privilegiat, având numai drepturi fără datorii. Boierul nu plătea bir; boierul nu mergea la oaste. Noi nu suntem dintre acei cari laudă trecutul în mod necondiționat. Dar să vedem cum era acel trecut? Sigur e că populația se înmulțea pe atunci în mod regulat, astăzi ea decrește. Țăranul se hrănea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a cincea parte a veniturilor trecea la economii. Și bugetul veniturilor întregii Țări Românești era pe atuncea de 8 1/2 milioane de franci și nici aceia nu se cheltuiau toți. Dacă acel guvern al esploatatorilor cari nu plăteau nici un bir era rău, ne veți da voie să constatăm că era și foarte ieften, că nu-l costa aproape nimic pe poporul românesc. Pe lângă cele 120 de milioane de franci pe cari le cheltuiți d-voastră anual, bugetul boierilor exploatatori de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
partea turcilor... partida acestor boieri pune pe tron pe un favorit al turcilor. Ce nume-i dă istoria? Radu cel Frumos. Pentru ce? Pentru că-i fu milă de acești boieri și se arătă cumplit pentru popor, întărind privilegiile și sporind birurile, reânființând și cele desființate. Pentru că se uni cu turcii în contra lui Ștefan cel Mare. Pentru că dete țara în mâinile turcilor și primi să plătească un tribut anual de 20 000 galbeni. Pentru c-a dăruit Giurgiu sultanului... Vlad Țepeș se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]