1,252 matches
-
clădirea care se află pe el. O parte din banii pentru construirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Dorohoi(Catedrală) au fost obținuți din vânzarea caselor care aparțineau „eforiei” bisericii, cu obligația că Primăria să întrețină o Școală de cântăreți bisericești, corul Bisericuței și să contribuie la întreținerea ei. Cu acest prilej i-a fost pus hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, pentru a nu coincide cu hramul Catedralei. La aceasta biserică au slujit o serie de personalități:pr. C. Ciocoiu, pr. prof. Dumitru Furtună
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
în anul 1856. Pe un panou mare o să aveți posibilitatea să aflați cum era posibil ca în anul 1948, la Borșa, să se organizeze Olimpiada de Iarnă) Se poate ajunge relativ ușor la Sighetul Marmației, pe Valea Izei cu toate bisericuțele și porțile sale din lemn prin care este celebru Maramureșul, sau la Săpânța pentru a vizita Cimitirul Vesel. În Borsa există peste 2.000 de locuri de cazare în hoteluri, moteluri, pensiuni și case de vacanță. Cele 5 hoteluri de
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Aspectul centrului istoric al orașului este definit de masiva Biserică Reformată-Calvină, una din cele mai mari biserici din Ardeal (cu o capacitate de 1.000 de locuri). A fost ridicată în stil baroc și neoclasic între 1770-1782, pe fundamentul unei bisericuțe de lemn de la începutul secolului al XVII-lea. A fost o biserică fortificată. În timpul marelui incendiu din 1834 s-au distrus turlele și structura acoperișului, fiind reconstruite în patru ani, iar turla de la intrarea vestică a fost ridicată în 1846
Târgu Secuiesc () [Corola-website/Science/297004_a_298333]
-
intrând parcă în consonanță cu spiritul locuitorilor satului Tăriceni, care au rezistat evenimentelor vremii. Lor le place să spună că Tăriceni ar însemna chiar tăria celor ce o cer, adica rezistența celor care cred în existența lui Dumnezeu și credință. Bisericuța este înfrumusețată astăzi prin darurile aduse de cei care vin să-și descarce sufletul și să uite de agitația vieții cotidiene. În anul 2001, în luna august, vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu, redeschide vechea biserica a satului Tăriceni, pe
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Inițial rolul acesteia, așa cum rezultă din pisanie, era, ori de biserică de mir a cătunului de clăcași ce slujeau pe moșiile Manoileselor, ori chiar de biserică de curte a acestora căci profesorul Victor Brătulescu află că in imediata apropiere a bisericuței, aproximativ 60m mai la nord, s-ar fi aflat și conacul ctitorilor, astăzi complet dispărut. Chiar de la ctitorire i se dau spre folosință câteva pământuri, desigur din avutul Smarandei, iar, dintr-un document datat 17 decembrie 1776 aflăm că aici
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
bisericii cu hramul Sfanțului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
care și-a păstrat și hramul bisericii vechi(Sf. M.Mc. Dimitrie), a fost construită în perioada 1953-1957, prin contribuția localnicilor și a locuitorilor satelor din zonă, la inițiativa preotului Ioan Budăi. Până atunci, enoriașii erau nevoiți să se înghesuiască în bisericuța aflată în partea satului numită Ruși, unde astăzi se mai pot vedea urmele străbunilor prin intermediul unei troițe și a câtorva morminte. Demn de remarcat este că din vechea biserică s-au donat unele obiecte(de exemplu, catapeteasma) bisericii din satul
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
vede dealul "Raiului" cu vechile și celebrele livezi de meri. De asemenea, se spune că un stejar imens care ar putea fi cuprins doar de 20 de persoane ar mai împodobi încă pădurea din jurul Văleniului. Religia locuitorilor este creștin ortodoxă, bisericuța de lemn din 1727 cu hramul Adormirea Maicii Domnului stând mărturie. (Vezi "Patrimoniu Imobil - Egispat"27. Sf. Gheorghe, Văleni (fost Găureni) - Țibanești, 1727, Chiriac Bacu, Loghin și Vasile Smeria).
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
casele coloniștilor pe cheltuiala proprie și a acordat coloniștilor mai multe privilegii pentru a-i stabili aici. Numele ei inițial era "Albrechtsflur". În 1771 avea 78 de gospodării, un birt și o școală. În 1782 s-a construit și prima bisericuța, din lemn. În 1828 satul avea circa 900 de suflete. S-a dezvoltat treptat în ton cu marile evenimente din Banat, inclusiv epidemiile de holeră care au redus temporar numărul de locuitori. Numărul maxim de locuitori l-a atins la
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]
-
mai vechiul așezământ moșnițean. În 1890 făcea parte din Comitatul Timiș, districtul Timișoara, era reședință de comună cu o populație totală de 2.208 locuitori. Istoria Bisericii Ortodoxe se confundă cu însăși istoria satului, născut cu doar câteva case în jurul bisericuței de lemn. Biserica a fost refăcută în 1812 și apoi în 1912, după ultima refacere lucrurile vechi bisericești au fost distruse sau risipite. 1 Satul - formă specifică de comunitate umană. 1.1 Definirea sociologică a satului Viața oamenilor, așa cum ne
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
și a preoților din dieceza Timișoara, ne arată că Moschnitza era comună mare, cu trei parohii, preoti fiind: NICOLAUS TOMICS, GREGORIUS MILESOVICH, IOANNES ILIEVICH, toti trei români,originari din Banat, ultimii doi născuți chiar în localitate. Exista chiar și o bisericuță de lemn. 1772 - Pe harta militară a Banatului, Moschnitza figurează în cercul Timiș, cu 235 de familii și un hotar de 6231 de jugăre și 927 de stânjeni. 1776 - Pe harta Banatului Timișan întocmita de Fr. Grisellini figuraseră două localiăți
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
colaboratorii,op.cit.,pag.96).De aici tragem concluzia că, dacă biserică s-a construit cu circa 12 ani în urmă,respectiv în anul 1754, numărul enoriașilor se apropia sau chiar depășea cifră de 350 suflete.Deci era normal că vechea bisericuța din lemn să devină neîncăpătoare. De asemenea, în "Conscripția pentru preoții neuniți din Magna Pricipatu Transylvania existentium pro anno 1767" după K.Hitchins și I.Beju,op.cit.,1767, întâlnim numele preotului neunit din Feneș,Petru Balsa(Bălșan?),ca fiind născut
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
aurul din zonă au supraviețuit până azi neamestecați cu alte popoare. Muntele și pădurea i-a aparat de popoarele migratoare care au bântuit văile mari ale Ardealului mai bine de 700 de ani. După 1300 în fața Hudei se ridică o bisericuța de lemn menită să-i protejeze pe săteni de duhurile rele din peșteră, care "provocau adesea viituri pe vale". Deși a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitata de armată imperiala, bisericuța a fost mereu refăcuta pe aceeasi temelie. A fost
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
de ani. După 1300 în fața Hudei se ridică o bisericuța de lemn menită să-i protejeze pe săteni de duhurile rele din peșteră, care "provocau adesea viituri pe vale". Deși a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitata de armată imperiala, bisericuța a fost mereu refăcuta pe aceeasi temelie. A fost reconstruită ultima dată la 1797. În 1992 se construiește alături o biserică nouă și un schit de călugărițe ortodoxe "Sfântă Paraschiva". În incinta mănăstirii se află vesmintele sfintei și două icoane
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
Radocanel Simion, dar și acesta a crăpat în 1877. 2.Cea de-a doua etapă în istoria bisericii din Cicir o constituie momentul când, datorită mutării albiei Mureșului, biserica s-a surpat, iar cicirenii, fiind iobagi au zidit doar o bisericuță din lemn. În jurul anului 1823 datorită pericolului reprezentat de apele Mureșului, credincioșii cicireni s-au mutat de pe vechea vatră a satului pe locul actual. Bisericuța din lemn a rămas abandonată, neputând fi mutată. Astfel, credincioșii ortodocși trebuiau ca în zilele
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
mutării albiei Mureșului, biserica s-a surpat, iar cicirenii, fiind iobagi au zidit doar o bisericuță din lemn. În jurul anului 1823 datorită pericolului reprezentat de apele Mureșului, credincioșii cicireni s-au mutat de pe vechea vatră a satului pe locul actual. Bisericuța din lemn a rămas abandonată, neputând fi mutată. Astfel, credincioșii ortodocși trebuiau ca în zilele de sărbătoare să meargă din noul sat până la bisericuță pentru a asista la serviciul religios. La începutul anului 1833, în noaptea de Bobotează, datorită vechimii
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
de apele Mureșului, credincioșii cicireni s-au mutat de pe vechea vatră a satului pe locul actual. Bisericuța din lemn a rămas abandonată, neputând fi mutată. Astfel, credincioșii ortodocși trebuiau ca în zilele de sărbătoare să meargă din noul sat până la bisericuță pentru a asista la serviciul religios. La începutul anului 1833, în noaptea de Bobotează, datorită vechimii și poate neîngrijirii, micuța biserică din lemn s-a prăbușit. Următorii douăzeci de ani au trecut fără ca satul să beneficieze de o biserică adevărată
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
orașul, aflat în partea de sus a așezării de azi și care purta numele de Boros Megyer și satul, numit simplu Megyer, aflat în partea de nord-est, pe locul numit astăzi Săliște, unde până astăzi s-a păstrat toponimicul “la bisericuță” probabil locul unde atunci a fost biserica acelei așezări. Satul Măderat a aparținut domeniului cetății Șiria, urmând, în timp, destinul istoric al acesteia. În anul 1412 a intrat în posesia lui George Brancovici, despotul Serbiei, ca urmare a donației făcute
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
s-au înregistrat în domeniul construcțiilor și mai ales al construcțiilor de locuințe. Localitatea Vladimirescu este atractivă atât prin valea Mureșului și prin serviciile oferite de unitățile de profil, cât și prin vestigiile arheologice. În centrul satului, în locul numit "La Bisericuță", se află ruinele unei mănăstiri romanice, atestată documentar în secolul al XIII-lea cu numele "Bizere". Din această mănăstire benedictină veche se mai păstrează doar ruinele bisericii, care a fost o bazilică romanică mare, cu trei nave, transept (naos transversal
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
1717, ăn în care localitatea își avea vatra în "Vacenii." După acest eveniment, sătul a fost reconstruit, extinzându-se mai spre sud-est, pe la Ponoare până în "Dâmbu Uliții. "Aici s-a construit o biserică și probabil există un cimitir. Despre existența bisericuții în "Dâmbu Uliții " ne relatează Rus Ionuc a lui Irimie și Tuns Vasile a lui Ion a lui Dumitru. Actuala așezare cu noua vatra a satului are ca vecini: la vest, Vima Mică, centrul de comună (la circa 2,5
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
arhitectură excepțională, a fost înscrisă în lista monumentelor istorice în anul 1971. Între anii 2003-2007 s-au efectuat ample lucrări de reparații capitale, înlocuindu-se acoperișul care a fost placat cu tablă de cupru și refăcîndu-se integral gardul de împrejmuire. Bisericuța a fost târnosită după refacerea picturii interioare, în anul 1964, iunie ziua 22, de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradei. Încă de la construcția sa biserica a aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică ortodoxă. Acest lăcaș
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
numit Dealul Vâlculeștilor , a fost localizat un cimitir român, după cum menționa același arheolog. Locul este menționat și de către revizorul școlar N. D. Spineanu în timpul căruia s-a făcut descoperirea unei pietre inscripționate cu litere latine. Această piatră se află la bisericuța din satul Dâlma și locuitorii n-au vrut s-o doneze sub nicio formă până când nu li s-a promis de către autorități că li se va ridica în sat o școală, după cum sublinia revizorul școlar: „Așa că numai după ce li s-
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
vede, în zilele prea înaltului domn Alexandru Dumitru Ghica, vel voievod leat 1835"." Diaconul Radu Costea Băcanu ot Breaza a fost înmormântat în pronaosul bisericii și apare în tabloul votiv de pe peretele ei. Ctitorii n-au prevăzut că peste veacuri bisericuța lor va deveni obiectiv turistic și loc de popas, ademenind prin bucuria de odihnitoare priveliște pe care o oferă. Ea a luat naștere din pioșenia unor enoriași ai locului-, dornici de a lăsa urmașilor încă un semn al existenței lor
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
tot atunci, a fost desființat satul Lecușeni (comasat cu satul Săbăoani). Patru obiective din comuna Săbăoani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț că monumente de interes local, toate fiind clasificate că situri arheologice: în situl de „la Bisericuța” (satul Săbăoani) au fost găsite urmele unor așezări din eneolitic (cultură Cucuteni), Epoca Bronzului, secolele al II-lea-al III-lea e.n., secolele al VI-lea-al VII-lea, secolele al XIV-lea-al XVII-lea, precum și ruinele fostei biserici
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
nu-și motiveze absenta de la Liturghie invocând frigul din biserică, s-a hotărât construcția unui paraclis de iarnă și aici, lucru dus la îndeplinire imediat, mai ales că a fost sponsorizat de o persoană din afara comunității. A rezultat astfel o bisericuță stil navă, de 3,5m lățime și 6,5m lungime, construită din lemn, cu pereții din B.C.A.-uri, cu altar trapezoidal, cu tavan drept, destul de jos, pentru a putea fi încălzită eficient biserica, cu acoperiș în două ape, făcut
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]