1,008 matches
-
a stabili dezbaterea pe singurul teren dialectic care Îi interesa, adică, acceptarea explicită a faptului că moartea era absolut fundamentală pentru Înfăptuirea Împărăției lui dumnezeu și că, prin urmare, orice discuție despre un viitor fără moarte ar fi nu numai blasfemie, dar și absurdă, Întrucât ar trebui să presupună un dumnezeu absent, ca să nu spunem pur și simplu dispărut. Nu era vorba de o atitudine nouă, Însuși cardinalul atrăsese deja atenția asupra impasului la care ar duce această versiune teologică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne că era încă prea devreme pentru afacerea cu masajul, am hotărât să încercăm mai întâi la departamentul cu materiale deocheate, așa că de la Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Karyophylles, la fiecare capitol dând câte o respingere. Între paginile 62-69 urmează ca epilog al părții întâi: ,,expunerea anatematismelor împotriva ereziilor lui Ioan Karyophylles”, în partea a doua de la pagina 69 este un alt opuscul al lui Dosithei: ,,despre nemaiînchipuita blasfemie a lui Karyophylles față de sfintele Taine a dumnezeieștii Euharistii și despre combaterea săvârșită de Biserică”, iar la pagina 98: ,,Tomul sinodal împotriva caietelor și ereziilor lui Karyophylles” acesta este semnat de Calinic și Dosithei. Cartea are 108 pagini și două
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de scăpare pentru omenire: Arde, Îneacă tot Doamne! Cum de rabzi? Antonia avea momente În care se gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să cuprindă Întreg trupul. Thomas Își iubea țara; la rîndul ei, aceasta se arăta tolerantă; dus la poliție, În tinerețea dintîi, În nenumărate rînduri, fusese de fiecare dată eliberat; amenzile fuseseră mici, de vreme ce nu izbuteau să Îl potolească. CÎt despre blasfemia cu Isus profet... Thomas era un cetățean al timpului său, cine ar fi putut să spună cu adevărat cum trebuia să fie un om potrivit unor vremuri anume? S-ar fi putut vorbi și de o viață Închipuită a lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah, soția lui Abraham“, hohotea, sfidătoare, fiara, așezată în patru labe, ca o cățea. „Strămoșul, cu cei trei îngeri. Câte unul pentru fiecare orificiu“, și lumânarea se stinse, sub viforul blasfemiei și al furiei și al învierii sălbatice. Furia și dezgustul de sine și de semeni și de zei, plăcerea păgână, plină, barbară, lătrându-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iar geamurile nu prea pot fi sparte? Nici măcar gloanțele nu cred că pot trece de geamuri. Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ. Rămase puțin timp contrariat, ca și cum ceea ce aș fi spus ar fi fost o blasfemie sau o nebunie, ceva demn de capitolul SF, apoi mintea i se limpezi și se destinse. Înțelesese. Știi o cale, nu-i așa? Știi un tunel care dă în interiorul școlii, spuse el ca și cum ar fi spus numele unei mari minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe Loredana în Cordelia, fără nici o dificultate. Pe Loredana, care gătea atât de bine. Apoi, Titus mersese la direcțiune cu proiectul făcut: echipă, distribuție, muzică, scenografie, costume, mișcare scenică. Eu nu voi schimba un cuvânt din Shakespeare, ar fi o blasfemie! Își expusese punctul de vedere în fața directoarei, o foarte bună manageră, Teatrul „Cișmeaua Roșie”, condus de ea, avea mare succes și la public, și la critică, directoare care, din nefericire, avea toată încrederea în posibilitățile acestui regizor... Îmi ajung patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost cel de a scrie. M-a părăsit până și dorința de a scrie frumos. Nu a mai rămas nimic. Am facut, în nebunia mea, un pariu cu Dumnezeu. Am început să scriu la o carte care este o hula. Blasfemia nu se iartă în veci. Și am cerut Domnului să mă ajute să nu termin cartea, dacă, scriind-o, îmi pierd sufletul. A fost un alt vis, poate ultimul vis. Poate pierderea dorinței de viață este un răspuns. Am obosit
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie pe capul familiei și cine știe ce se va Întâmpla cu mine! Într-o bună zi, m-am hotărât să rup tăcerea ce mă măcina pe dinăuntru și să mă duc la soția fratelui mamei ( o femeie aprigă, care nu se Întimida
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii le încalcă domeniul. Unchiul meu Henry - vreme de douăzeci și șapte de ani paroh la Whitstable - avea obiceiul să spună în asemenea împrejurări că diavolul e întotdeauna în stare să citeze Sfânta Scriptură în folosul lui. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înștiințează, presupun, și după aia ne spui și nouă? Secoh spuse simplu: - Insinuările Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște scopuri personale. Zeul Adormit nu ar suporta mult timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să cuprindă conștiința acelei taine. Dacă va fi fost vreuna. Acum are o cu totul altă reprezentare. Deși emoția de-atunci rămâne. Mama sa ar fi de bună seamă contrariată dacă ar afla că asemenea gânduri îi umblă prin cap. Blasfemie! ar zice în gândul ei, desigur; fiindcă se jena să rostească cuvinte pompoase. Cum adică nu mai există niciun eu? Eul este veșnic și indestructibil, așa cum l-a creat Dumnezeu. Lucian înaintează pe alee, urmat de Liliana. Cotește la stânga pe dinaintea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care se petrec numai în imaginația mea, în acea proiecție astrală a lumii nevăzute, să nu fie pur și simplu ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
modernă bucată ludico-ironică și fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex al unei lumi pe dos, vidate de transcendență (blasfemiile la adresa creștinismului, dar nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Citînd manifestul apologetic al lui Geo Bogza din revista unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu Eminescu, Mincu apreciază — provocator — comparația bogziană ca fiind valabilă într-o „istorie a formelor literare”. Putem vedea însă în această pioasă „blasfemie” și un argument „patriotic” al canonizării: „cu puțină îndrăzneală, pentru un cercetător avizat, într-o istorie a formelor poetice românești, valoarea lui Urmuz poate fi comparabilă cu aceea a lui Eminescu. Prin Urmuz se poate observa cum, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Înțeleagă. — Iar domnia ta nu Îl crezi? — Eu am impresia că meșterul Ambrogio nu era un bărbat care să refuze confruntarea, oricare ar fi fost aceasta, În arta lui. Dimpotrivă, avea o opinie Într-atâta de Înaltă despre sine Încât friza blasfemia. Spunea că avea să facă din San Giuda centrul lumii. Nu, eu cred că altele au fost pricinile hotărârii lui. Dante reflecta În tăcere, jucându-se cu centura. De ce pasajul acela marginal din Sfânta Scriptură ar fi trebuit să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Viețile sfinților, are niște ediții îngălbenite de vreme, zice Roja. — Mare scofală, nu se lasă Curistul, asta nu demonstrează nimic, tot un ciripitor e și el, altfel n-ar fi rezistat atîta timp în culcușul lui confortabil din sînul Bisericuței. — Blasfemie, se distrează Roja, ce răspunzi la asemenea acuzații, Părințele? — Fie cum doriți, se supune taximetristul, răsucind butonul de pornit-oprit al stației, acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă așteptam să discutăm despre lucruri serioase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
corpului ei. Un amestec neobișnuit de circumspecție de cămătar, placiditate de portărel și cucernicie de bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui roșu, cu gâtul prins Într-o minervă moale. Îi mai lipsește coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar. Devoțiunea ei suna mai degrabă ca un avertisment sau ca o dojană amicală adresată peste timp Mariei Magdalena care a lăsat să-i scape printre degete șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sora ei: - Mai bine pune-ți speranța în mâinile mele și ale lui Iacob, decât în povești născocite de frică și purtate de vânt. Dar Zilpa tremura în mâinile surorii ei și o îndepărta spunând: - Nu. Rahela asculta și ea blasfemiile Leei cu un fel de uimire, dar se trezea că spune ea însăși cuvinte la care nu se gândise înainte: - Nu putem să te liniștim cu dovezi, Zilpa. Zeii rămân mereu tăcuți. Știu, am văzut că femeile aflate în chinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, „Du-te și te culcă, bețiv păcătos”, deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista”. „Cum adică?” sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oscior?! Ca tu să săvârșești, acum, una dintre cele mai ireparabile greșeli... Din câte le e dat, pământenilor, să comită?! 357 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Până la urmă, căzură la înțelegere ca madam Nicolici să rostească, tare și răspicat, blasfemia, Sinistratul încuviințînd o singură dată din cap. Liceanul intuia că poezia domnului Cîrlova se va dovedi o poezie cât se poate de agreabilă. Își promise ca, în timp ce controlorul spiritual va călca porunca a treia și el va bâțâi, ca un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]