971 matches
-
nu mai poate birui iarna și muntele. Așa că am rămas așa; s-ar fi cuvenit rugăciuni în casă după cele ce-au fost. Am mai rugat pe Toma să se mai ducă o dată, să-mi aducă măcar apă sfințită de la Bobotează. Dacă s-ar putea duce poimâni să-mi aducă aiasmă, m-aș bucura. —Nană Floare, îi dădu curaj Ieronim Dragu; în acea zi a Bobotezei se sfințesc singure de la Dumnezeu toate apele lumii. Dacă spuneți domniile voastre... zâmbi bătrâna. —Spun, nană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rugat pe Toma să se mai ducă o dată, să-mi aducă măcar apă sfințită de la Bobotează. Dacă s-ar putea duce poimâni să-mi aducă aiasmă, m-aș bucura. —Nană Floare, îi dădu curaj Ieronim Dragu; în acea zi a Bobotezei se sfințesc singure de la Dumnezeu toate apele lumii. Dacă spuneți domniile voastre... zâmbi bătrâna. —Spun, nană Floare, căci și eu sunt puțintel preot; și taică-meu, fie-iertat, tot preot a fost. —A, da, se grăbi să încuviințeze nana Floarea, așa spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moarte i-a fost hărăzită o întâmplare cu haz. S-a stins bătrânul ușor (la masa de prânz, pe când ținea lingura-n mână și se pregătea să ducă la buze un nou dumicat), a doua sau a treia zi după Bobotează. Și, îndată ce și-a dat obștescul sfârșit, s-a pornit o ninsoare cu fulgi mari, de credeai că are să acopere tot pământul. Abia de l-au putut aduce pe preot, să-l prohodească și să facă toate cele de trebuință
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
anului vechi și începutul celui nou. în paranteză, notez faptul că astfel de credințe nu sunt singulare în sud-estul Europei. În Grecia, de exemplu, se credea că demonii htonieni (Callicanțari) bântuie așezările omenești timp de 12 zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai acum este pe punctul să se prăbușească și care se poate reface grație acestui fapt” (11). Aceste 12 „zile cosmogonice” (71, p. 121) corespund
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
anului „se deschid cerurile”. Conform majorității credințelor referitoare la calendarul popular, culese la sfârșitul secolului al XIX- lea, acest fenomen miraculos s-ar produce în perioada de sfârșit/început de an, și anume de Crăciun, de Anul Nou și de Bobotează (8, pp. 64-67 ; 29, pp. 334, 339, 345). Or tocmai în aceste momente pare să se restabilească o pierdută stare paradiziacă : omul înțelege graiul animalelor, i se împlinește orice dorință și, mai ales, se reface comuniunea primordială cu divinitatea. Când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cimitirul satului cu îndeplinirea celor impuse de credință. De Ispas, ca și de hramul satului, de Sfântul Nicolae, se fac pomeniri la fiecare mormânt la care participă familia și cunoscuți. De sărbătorile de iarnă se primește preotul cu Icoana și Boboteaza; se primesc și se merge cu colinda, uratul, semănatul și vin urători, colindători, irozi, capra și ursul. De Sfintele Paști, după ce gospodina cu fetele au copt cozonaci, pasca, au încondeiat și înroșit ouăle, în noaptea învierii se merge la biserică
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cimitirul satului cu îndeplinirea celor impuse de credință. De Ispas, ca și de hramul satului, de Sfântul Nicolae, se fac pomeniri la fiecare mormânt la care participă familia și cunoscuți. De sărbătorile de iarnă se primește preotul cu Icoana și Boboteaza; se primesc și se merge cu colinda, uratul, semănatul și vin urători, colindători, irozi, capra și ursul. De Sfintele Paști, după ce gospodina cu fetele au copt cozonaci, pasca, au încondeiat și înroșit ouăle, în noaptea învierii se merge la biserică
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea geruri, măi Manole! Așa-i, așa-i, a pus capăt discuției acesta și a simulat somnul. Bătut de gânduri, a ascultat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel, hulubul va certifica, fără putință de tăgadă, prezența puterii absolute la lucrarea de sfințire a apei. Fără îndoială că minunea de la Sadău se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea noastră și a săvârșit lucrarea de sfințire a apei în ziua marelui praznic al Bobotezei. Luați în ulcioarele voastre agheasmă din cele ciubară, că ea vă va ocroti de rele pe voi, pe animale și întreaga gospodărie. Nu vă lăsați ademeniți de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o mașină neagră, un Opel. Oamenii îi fac cuviincios loc și acesta intră în curte și apoi în casa unde se aflau rudele și unii dintre cei mai apropiați prieteni. La căpătâi ardeau lumânări aprinse în sfeșnic. Fiind în apropierea Bobotezei, afară era un ger cumplit, iar pe cer se învolburau nori albi de ninsoare. Mai aflu că preotul, unul tânăr, venit de vreo trei ani în parohia satului locuia la oraș, la vreo 40 de kilometri de sat, unde avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
celor veniți la mort. Preotul, ieșit în fața casei ca să fie auzit, face semn să se facă tăcere și să fie ascultat de toți: - Aveți timp până după Sfântul Ion să faceți ce v-am spus. Mâine voi veni cu ajunul Bobotezei, apoi slujba de Sfântul Ion, după care îl vom duce la groapă, așa cum v-am spus. - Dacă nu-l duci pe Vasile, așa cum s-a pregătit el pentru ultimul drum, strigă vărul Dumitru, al răposatului, nu mai vii să slujești
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lor ca și noi în eternitatea credinței în care ne naștem. Cu prima ocazie când mă voi duce la socri, voi opri în Hulubărești să aflu cum s-a terminat gâlceava, dacă preotul Apopei s-a mai dus cu ajunul Bobotezei prin sat, cum e datina sau dacă a mai fost să țină slujbă de Sfântul Ion. Dar văd că am luato razna cu povestea acestei întâmplări la care am fost martor. Mai bine hai să petrecem. Toți au ridicat paharul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
destul în trecut. În revista „Lumina” din 24 octombrie 2006 am citit articolul d-lui Lucian Vasiliu în care îmi face prezentarea cărții. Îi mulțumesc mult, fiindu-mi o reală încurajare și imbold pentru viitor. În ziua următoare, chiar de Bobotează, pe la 1830 sună intens telefonul, apelându-mă de la Iași d-l Ion N. Oprea, care îmi spune că a citit recenzia cărții mele din „Academia Bârlădeană”, articol scris de d-na prof. Elena Popoiu și că dorește să-i trimit
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea pe Mașa să arunce banii În fântână. Banii aveau darul de a revela viitorul. Bănuții strânși la colind erau aduși pe o tavă de strălucitoare, stropită cu agheasmă. Aruncau atâția bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care se țineau de el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră pe clocit. Cloceau cu schimbul, ziua femelele, iar noaptea masculii. Nici grămezile de vreascuri aprinse peste care bărbații, dar și femeile, ba chiar și copii aruncau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În așteptare. În locul croncăniturilor de rău augur, se instalase acum o liniște amenințătoare. Oamenii se uitau la cer și așteptau să apară alte semne rele. O cometă roșie, cu coadă ca o mătură, sau fulgere și tunete În zi de Bobotează. N-au apărut nici unele, nici altele. N-au trecut Însă nici bine sărbătorile că s-a auzit zvonul că la Sfatul Popular au descins tovarășii, veniți să-i lămurească pe țărani să se Înscrie În CAP. Și i-au „lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de grăsime, cârnații-trandafiri, buftul umplut și alte mâncăruri tradiționale Crăciunului, fiindcă acestea nu se rânduiau pe masă decât o singură dată în an. Fu văzut plimbându-se în aceste zile și chiar la sărbătoarea de Sfântul Vasile și pe gerul Bobotezei, cum trecea agale pe sub vechii tei cu ramuri împodobite de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați gâtuit România... - Voi vreți s-o vindeți! Leprelor! - Huooo... - Huooo... Dacă se iau și la pumni, ar fi ca trupele de mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau azi pe la unu mici pe Lăpușneanu... Aduc și-un taraf de la Zece Prăjini... - Cine-i dă? Bunicuța sau Sfântu’? - Nu, ei dau mâine pe la prânz prăjituri pentru biberonari și tartine-n Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să-i trăiască. În urma ei, preotul dădea cu cădelnița și spunea: - Iartă Doamne pe această femeie păcătoasă, plecată neîmpărtășită dintre noi! De atunci nu l-am mai primit niciodată cu Boboteaza. Zile întregi, după acel „curs” năucitor, m-am întâlnit cu studenții prin campus. Mă priveau cu coada ochiului, foarte stânjeniți. Apoi au rupt tăcerea: - N-am știut nimic, n-am înțeles nimic. Mass-media noastră e un rahat care simplifică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
privirile grele ale Anitei, de regia ei, de decorurile ei, de cărțile ei, e prea mult. Nu știe cum să iasă din situație și cum s-o ajute. Nu știe. Minute lungi de tăcere... Se vede pe un cal, la Bobotează sau ca la Bobotează, se găsește în altceva sau altundeva, e candidat la căsătorie, are calul cel mai de frunte din sat, hainele lui sunt mândre și bogate, pui de voinic, te duc la căsătorie, o să-i întrec pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de regia ei, de decorurile ei, de cărțile ei, e prea mult. Nu știe cum să iasă din situație și cum s-o ajute. Nu știe. Minute lungi de tăcere... Se vede pe un cal, la Bobotează sau ca la Bobotează, se găsește în altceva sau altundeva, e candidat la căsătorie, are calul cel mai de frunte din sat, hainele lui sunt mândre și bogate, pui de voinic, te duc la căsătorie, o să-i întrec pe toți ceilalți!, îi spune armăsarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare. Cei mai mulți orășeni nu-i ascultau și-și vedeau de rosturile lor zilnice. Victor Olaru nu se duse la fiul său și nici la spital, merse direct la ușa „domnișoarei Sorina”, unde sună prelung, așa cum fac preoții când merg cu Boboteaza. În scurt timp, fata apăru În ușă și-l invită Înăuntru, fără a se sfii prea mult de faptul că Încă Își Îmbrăca azuriul ei capot mult prea scurt. Îi sări În gât, Îl sărută pe amândoi obrajii și În timp ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]