1,790 matches
-
aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi cuvenit să facă odată ce l-ai rugat ! mi-a spus Sophie, în clipa când bietul lungan s-a desprins din brațele mamei sale și a luat-o spre poartă cu ranița în spate, bocănind pe peron cu greoii lui bocanci soldățești. Cu toate diligențele ce am mai făcut, nu am putut afla nimic despre el. Atmosferă maussade la cină, lipsind Margot, pedepsită. Neîndurându-mă să-i iau plăcerea jocului cu stegulețele pe hartă, am grațiat-o. A răsfoit cu febrilitate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de oameni, În nici un caz studenți. Dormitoarele sînt comune și noaptea se petrec abuzuri, de obicei ultimii veniți sînt depo sedați de pachetele pe care le primesc de acasă sau de alte bunuri mai răsărite, li se cere să facă bocancii unuia ori altuia sau să calce sau alte servicii, unele umilitoare, fără alt motiv decît acela de a umili. Ei, poate că aceste lucruri chiar se Întîmplă sau poate că sînt exagerări. Rămîne de văzut. Cert e că nu te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un zîmbet. După o Îndelungă cercetare, Îmi pune În brațe uniforma, zîmbind În continuare. Abia În dormitor am Înțeles care era sursa amuzamen tului. Pentru că am un metru optzeci și nouă, pantalonii nu prea au șanse să rămînă fixați În bocanci, sînt prea scurți. Iar tunica e cu o mărime mai mică decît cămașa, care nu stă Îndesată În cocoloașe pe dedesubt, așa că se strecoară afară pe unde nimerește, sub efectul strînsorii. Dar, pentru că o uniformă completă mărimea mea nu există
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tavanul. Am senzația că nu stomacul e problema lui, ci capul. Stăm și fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de dincolo de pîlcul de mesteceni răsună ropotele bocancilor, infirmierul vine și ne aduce micul dejun, deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine unsă cu o marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un sfert de oră, soarele Împrăștie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fel un fel de amețeală - aproape că ai putea spune că ne-am creat un obicei, așa cum țăranii din Bolivia mestecă frunze de coca. Îmi vine rîndul să fac planton, sînt tura a treia. De la trei la șase dimineața, frec bocancii camarazilor pe holul din fața dormitoarelor (o datorie de onoare pentru un tovarăș ostaș planton) și mă țin de o carte, un manual de limbă engleză despre care am convingerea că Îmi va folosi la ceva, dacă voi scăpa vreodată de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dar Box nu se dă bătut. La stingere, mă trezesc cu el În dormitor. Nu-i deschid valiza decît după ce aproape că-mi strică balamaua Închizătorii, pentru că lacătul se Încăpățînează să nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de țigări și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că-mi strică balamaua Închizătorii, pentru că lacătul se Încăpățînează să nu cedeze cînd se lasă pe el cu tocul bocancului. Îmi ia două conserve de șuncă și una de pateu, două pachete de țigări și hîrtia igienică. Dimineața, la deșteptare, bocancii mei nu mai sînt În rastelul de la intrarea În dormitor. Mărimea 45, sînt o marfă rară, am bănuiala că tot el mi i-a furat cîndva În timpul nopții, așa cum părea cuprins de un paroxism maniacal. Caporalii se miră, deși toată lumea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de țuică la ciobanii care Își pasc animalele În jurul unității. Și, pentru că În magazia de echipament a unității nu se mai găsește altă pereche mărimea mea, fac armata În papuci. De fapt, nu pot să fac armata În papuci. Lipsa bocancilor e ca o infirmitate, sînt consemnat la zona dormitoarelor, pot cel mult să dau o mînă de ajutor la bucătărie, pentru că nu am voie să intru În dormitor. CÎteva zile, pînă cînd maistrul militar care răspunde de magazie face comandă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simt vinovat și pentru că fac ceva, și pentru că, de fapt, nu fac nimic. Un an și patru luni? CÎT? Băga-mi-aș... Poate ca o compensație pentru toate aceste mizerii, maistrul militar de la magazie mă premiază cu o pereche de bocanci noi-nouți, cu șireturi. SÎnt bocanci de parașutist, din piele, nu precum cei obișnuiți, cu catarame, dintr-o mușama oribilă care imită pielea. O face cu zgîrcenie, se vede pe fața lui ridată că Îi pare rău. Iar eu mă simt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva, și pentru că, de fapt, nu fac nimic. Un an și patru luni? CÎT? Băga-mi-aș... Poate ca o compensație pentru toate aceste mizerii, maistrul militar de la magazie mă premiază cu o pereche de bocanci noi-nouți, cu șireturi. SÎnt bocanci de parașutist, din piele, nu precum cei obișnuiți, cu catarame, dintr-o mușama oribilă care imită pielea. O face cu zgîrcenie, se vede pe fața lui ridată că Îi pare rău. Iar eu mă simt de parcă aș primi un premiu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să par umil și recunoscător. În Întunericul din fundul magaziei, fața gravă pe care mi-o Întoarce are ceva din iconografia creștină. — Ai grijă, zice el, soldatul ar trebui să dea dovadă de responsabilitate față de efectele lui. Da. Poate cu bocancii ăștia noi În picioare o să Înceapă să-mi placă În armată. Poate. — Se zice că prin ăștia de piele nu trece apa, dacă Îi dai bine cu cremă, Îi răspund ignorînd sfatul lui, fîțÎindu-mă Încoace și Încolo și privindu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă, e mai rău ca o boală incurabilă. Stau pe burtă, cu capul sprijinit pe brațe, puțin Întors, crăcănat. Îmi privesc un bocanc nou-nouț, văd pajiștea la firul ierbii, piscul muntelui țîșnind nu foarte departe. Ușor-ușor, mintea se dezleagă din această crispare neverosimilă, urmează privirea și Începe să lucreze, agățîndu-se de detalii. E incredibil cît de frumos poate să fie aici sus, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În spălător, mă spăl pe dinți, apoi pe față - deși o simt fierbinte, incendiată, e palidă. E o față de ticălos. E fața unui om care... nu pot să Înțeleg... SÎnt un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de mult de răcani, dar cu plictiseala nu te joci. În orice caz, e mai puțin dispus ca Box să facă rău. Nu scap de Box, Îmi admiră perechea nouă de bocanci - ca să nu am nici o Îndoială că el mi-a furat-o pe cealaltă. Nu sta ca o plantă, bagă niște genuflexiuni cu valiza aia În brațe, să vedem dacă nu cumva li se dezlipește talpa. RÎd amîndoi vreo zece minute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prost ca mine. Seara, În dormitorul mare și Întunecos, nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap. Eu deocamdată nu am parte, se pare că l-am pierdut pe Box, care a fost mutat În celălalt dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
PÎnă la urmă, toată această tensiune dintre veterani și răcani izbucnește Într-una din seri. Episoadele Încep să se consume În avalanșă, dar e o avalanșă care urcă. Filmul Începe cu un veteran care silește un răcan să-i lustruiască bocancii În fața dormitorului. Îi rupe din cămașă o fîșie și Îi spune ce să facă și cum să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o fîșie și Îi spune ce să facă și cum să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se adună și alții și stau și rîd și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se adună și alții și stau și rîd și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub fereastră, astfel Încît cei doi dinăuntru să nu vadă decît crengile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
E momentul În care cineva trece iute pe lîngă mine și Îi trage un pumn fulgerător, direct În falcă. Veteranul se dă doi pași Într-o parte și se răstoarnă peste gardul viu, rămîne din el doar o pereche de bocanci mișcîndu-se anemic În tufe. Nu am Înțeles ce s-a Întîmplat și nici de ce. Nici nu are importanță, e momentul să o Întindem toți. Ceea ce și facem, mai puțin răcanul care l-a pocnit și care se apleacă peste gardul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți, OS-ul ne-a băgat pe toți cei care am văzut scena În biroul de la parterul dormitorului. Bineînțeles, nimeni nu a văzut nimic. — Fumam, mi-a intrat fumul În ochi. — Eu m-am aplecat să-mi leg șireturile la bocanci. Și tu? a Întrebat locotenentul stînd pe spate În scaun, cu picioarele pe masă, În micul birou În care ne-a Înghesuit pe toți. Tu erai cu spatele, nu? a continuat el rîzÎnd. — Nu, eram cu fața, dar nu văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o toamnă blîndă, octombrie, plopii și castanii, salcîmii și mestecenii și ce pomi mai sînt pe aici s-au Îngălbenit și aruncă cu frunze În noi cînd trecem glorioși pe sub ei. Dimineața facem pregătire pentru jurămînt, răsună aleile de ropotul bocancilor și de cîntece despre un eroism care nu prea se regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rîdă și mă concediază. Seara, dau peste Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi și nu vor să stea vîrÎți În bocanci. — Coase-le un elastic la capătul cracului, Îmi zice Bogdan, Îl petreci pe după talpă și nu se mai ridică. — N-am ce să le fac, zic și Încerc, pînă una alta, să leg cît mai strîns cele două panglici cusute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și nu se mai ridică. — N-am ce să le fac, zic și Încerc, pînă una alta, să leg cît mai strîns cele două panglici cusute În pliul de la capătul cracului, În speranța că nu Îmi vor mai ieși din bocanci. Dacă le pui elastic, cînd Îndoi genunchiul, rămîn În bocanci, dar se trag În jos de pe șolduri, așa că o să rămîi cu capătul bucilor pe-afară, ca un gherțoi, zice Csabi acru și, ca să arate că nu minte, ne prezintă situația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac, zic și Încerc, pînă una alta, să leg cît mai strîns cele două panglici cusute În pliul de la capătul cracului, În speranța că nu Îmi vor mai ieși din bocanci. Dacă le pui elastic, cînd Îndoi genunchiul, rămîn În bocanci, dar se trag În jos de pe șolduri, așa că o să rămîi cu capătul bucilor pe-afară, ca un gherțoi, zice Csabi acru și, ca să arate că nu minte, ne prezintă situația. Csabi e doar un pic mai scund ca mine și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]