929 matches
-
domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială. Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
ca scop principal consolidarea puterii centrale a domnului și asigurarea liniștii sociale. În acest sens, principalele direcții de acțiune au fost reprezentate de: repopularea țării prin împroprietărirea cu pământ și acordarea de privilegii răzeșimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației militare, întărirea puterii militare și a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii dregătorilor militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii dregătorilor militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat de membri ai familiei sale. În încercarea de a găsi o contrapondere politică la clasa marilor boieri, Ștefan a manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea micii boierimi (curtenii și slujitorii) și a țărănimii libere. Marea proprietate, acordată boierilor, era din punct de vedere juridic „feudă”, fiind grevată de obligația titularului de a efectua serviciul militar cu oamenii săii în schimbul garantării de către domn a posesiuni pământului. În schimb
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
o reformă radicală în sistemul realțiilor feudale, prin obligarea țărănimii libere la prestarea serviciului militar, conferind astfel acestei clase o funcție politică importantă în viața statului. Utilizarea răzeșimii în armată a reprezenta o lovitură importantă la situația privilegiată a marii boierimi, singura care avea monopolul obligațiilor militare. În momentul în care Ștefan a implicat în chestiunile de apărare a țării și alte elemente sociale, care executau serviciul militar fără a primi în schimb imunități și privilegii, ponderea marii boierimi mari ca
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
a marii boierimi, singura care avea monopolul obligațiilor militare. În momentul în care Ștefan a implicat în chestiunile de apărare a țării și alte elemente sociale, care executau serviciul militar fără a primi în schimb imunități și privilegii, ponderea marii boierimi mari ca bază socială a țării, s-a diminuat în in mod esențial. Puterea lui Ștefan vodă a stat în «curtea» lui, în această oaste de țară, am putea zice în oameni de arme sădiți de el pe tot întinsul
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
format puterea de neînfrânt a domnului, înăuntru și în afară. Acest fapt este confirmat și de numărul mare de hrisoave de împroprietărire cu „loc în pustiu” în diferite regiuni ale țării, preponderent în cele de graniță. Relația sa cu marea boierime a fost una în general pașnică, caracterizată prin autoritarism domnesc, cu puține manifestări de nesupunere sau revoltă din partea boierilor. Relația a evoluat în timp, pe măsură ce autoritatea centrală a domnului se întărea. Astfel, în primii ani de domnie, Ștefan a căutat
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
inscripțiile pe avers și pe revers. Valorile erau de un gros și o jumătate de gros. Cantitatea de masă monetară a fost însă una mică, baterea monedelor fiind determinată în primul rând de scopuri politice - plata serviciilor militare prestate de boierime sau a mercenarilor și mai puțin pentru facilitarea schimburilor comerciale, care se bazau în continuare pe monedele emise de mai puternicele state vecine. În politica externă a lui Ștefan cel Mare pot fi identificate trei mari perioade, fiecare cu obiective
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre. Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor otomani, iar populația și-a pierdut conștiința națională. De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
inițiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării. Întâmpinând rezistență din partea guvernului și a "Adunării Legiuitoare", alcătuite din reprezentanți ai boierimii și ai marii burghezii, precum și a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstirești (decembrie 1863) și dizolvă "Adunarea Legiuitoare" (lovitura de stat de la 2 mai 1864
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reușiseră pe parcursul mai multor sute de ani, se dezvoltă o puternică mișcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, până la comercianți, mica și marea boierime. Nemulțumirea populației era provocată de caracterul militar al exploatării, precum și de colectarea veniturilor provinciilor în visteria curții imperiale. Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăți în tentativa de a prelua puterea de facto
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
ca centru de apărare și de exercitare a puterii sale (judiciare, administrative și fiscale) în acest ținut. Drept dovadă în această privință poate servi faptul, că în această funcție până la sfârșitul domniei sale Ștefan cel Mare a numit reprezentanți ai marii boierimi dregătoare moldovene, persoane de încredere lui. Datele istorice arată că pe vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș, după anul 1541, pe locul vechii Cetăți a Orheiului a fost înălțată o nouă cetate de piatră. Construcția a
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
1649 a fost introdus Sobornoe ulojenie (Соборное уложение), un cod de legi curpinzător. În acele timpuri, boierii și noua elită conducătoare s-au unit pentru a forma noua nobilime, dvorianstvo, care trebuia să servească statul. Statul cerea ca atât vechea boierime cât și noua aristocrație să servească statul în primul rând din punct de vedere militar, datorită stării continui de război din regiunile sudice și vestice și a atacurilor popoarelor nomade. În schimb, nobilimea a primit pământ și țărani iobagi. În
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
comitetului bolșevic au atacat eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
trebuie de menționat că o parte din armata lui Ștefan cel Mare nu atacaseră, precum era convenit, fiind trădat, lucru ce l-ar fi putut costa pe domnitor victoria și chiar viața. Defecțiunea era expresia nemulțumirii unei părți a marii boierimi față de politica lui Ștefan. După bătălie, Ștefan cel Mare a omorât 24 mari boieri trădători printre care și pe vornicul Crasneș, alți 40 boieri de rang inferior fiind trași în țeapă. Ștefan cel Mare l-a trimis pe cumnatul său
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
du XIXe Siècle, de pe lângă Universitățile Paris I Panthéon Sorbonne și Paris IV Sorbonne, sub coordonarea prof. Eric Mension-Rigau, specialist în istoria nobilimii franceze și colaborator al lui Pierre Chaunu. A susținut, la Universitatea Paris IV Sorbonne, o prelegere despre istoria boierimii românești și despre imaginarul genealogic, în cadrul cursului "La culture des élites dans la France contemporaine: mémoire, patrimoine, vie sociale et réseaux, vie privée" al lui Eric Mension-Rigau. A urmat, de asemenea, mai multe cursuri la Collège de France, Ecole des
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
și vice-președinte al Fundației Culturale Erbiceanu. În noiembrie 2009 a lansat un proiect de cercetare a strategiilor de transmitere a memoriei familiale și de grup, în cadrul descendenților familiilor boierești și mari burgheze românești. Denumirea inițială a demersului a fost "Memoria boierimii". Cercetarea urmează să se finalizeze printr-o carte care va utiliza metodele antropologiei istorice și se va baza pe răspunsurile obținute de la un Chestionar special conceput, cu întrebări despre istoria și tradițiile de familie, opțiunile existențiale, traseul biografic, viața de
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
o lucrare enciclopedică istorică recentăface următoarele distincții. "La sfârșitul veacului al XVII-lea familia Albotă se împărțise în trei ramuri, purtând fiecare nume diferite și cu destine deosebite: Ciudin, Flondor și Albotă. Ciudineștii vor dăinui în rândurile celei mai modeste boierimi de țară...; familia Flondor, rămasă și ea departe de centrul puterii de la Iași, va duce o existență mai de vază în Bucovina, va obține titluri de noblețe austriece și se va distinge în fruntea mișcării naționale române. Cât despre ramura
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
nobiliar originar din Molodova și este reprezentată prin Albotă Alexandru, înscris în anul 1852 în cartea I-a a nobilimii rusești. După anexarea Bucovinei de către Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii românești. Numărul familiilor boierești române din Bucovina între anii 1775-1786 (după alipirea Bucovinei la Galiția) era: 18 familii de boieri mari, 119 familii de boieri mici și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
Stepan (Stenka) Timofeevich Razin (în limba rusă: "Степан (Стенька) Тимофеевич Разин"), (n. 1630 - d. 6/16 iunie 1671) a fost un lider cazac, conducătorul unei rebeliuni împotriva boierimii și birocrației țariste din sudul Rusiei. Primele mențiuni istorice despre apar în anul 1661. El apare pentru prima oară menționat într-un document în 1661, fiind pe lista componenților soliei cazacilor de pe Don plecate să trateze cu calmîcii. În același
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
și-au păstrat limba, obiceiurile, și au cultivat legendele; manifestările lor naționale erau destul de reduse ca număr datorită faptului că erau ținuti departe de băncile școlilor, fiind în același timp terorizați de o poliție omniprezentă și de o administrație rapace. Boierimea locală, care ar fi trebuit să fie pătrunsă de idealurile naționale, era de cele mai multe ori, un aliat prețios al administrației rusești. Descendenți ai unor mari familii de boieri moldoveni au făcut carieră în Imperiul Rus. Unul dintre guvernatorii guberniei centrale
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
obține ca traducător și secretar al Ministerului pentru Afaceri Externe, Claude s-a stabilit la București. În această perioadă, Țările Române își începeau timid primii pași spre modernitate și domniile fanariote își trăiau ultimele clipe. Ca urmare a influențelor externe, boierimea autohtonă a început să renunțe la narghilele, șalvari și caftane. O dată cu venirea Revoluției din 1821 când s-au dus lupte grele între Eteria lui Ipsilanti și Tudor Vladimirescu, Claude Coulin, împreună cu boierii care făceau parte din guvern, se refugiază la
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
de la sultan. Tatăl lui Davicion Bally, Avraham Bally, a făcut studii universitare la Leipzig și, întors în Țara Românească, s-a stabilit la București unde s-a ocupat cu comerțul en gros, bucurându-se de un bun renume în rândurile boierimii. Davicion a devenit orfan de tată la vârsta de 12 ani și a fost nevoit din aceasta cauză să-și întrerupă învățătura pentru a apăra bunurile familiei de încercările unor asociați ai tatălui său de a le acapara. Ajutându-se
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
cel puțin din vremea lui Alexandru cel Bun, având o existență (...) neîntreruptă până în zilele noastre”. Numele așezării ar veni de la Andreico (Andreica) Cordarul. Coarda reprezenta în veacurile XV-XVI o sabie încovoiată de proveniență săsească sau ungurească fiind foarte prețuită de boierimea moldovenească. Cu acest sens, cuvântul se întâlnește și în secolele XIX-XX. Un alt sens al cuvântului „coardă” se referă la firul împletit din cânepă, păr ș.a. care ține întinse capetele unui arc. În aceste condiții, Andreico era, cu siguranță, or
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
doi „bătrâni” ai satului neputând fi nici măcar identificați, darămite de regăsit în marile neamuri ale Moldovei veacului al XVI-lea. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui următor, când procesul de integrare a urmașilor marelui ceașnic în categoria boierimii mici și mijlocii se încheiase, la Cordăreni trăiește un personaj interesant. Acesta a fost, de curând, în atenția lui Ștefan S. Gorovei. Athanasie-Tăutul Vrânceanul, urmaș în a patra generație al lui Dragotă Secuianul, este atestat între 1595 și 1609. A
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Arhivele Statului Iași, Colecția Documente, 226/4. Teodor Bălan, Documente bucovinene, vol. III, Cernăuți, 1937; vol. V, Cernăuți, 1939 Idem, Familia Onciul. Studiu și documente, Cernăuți, 1927. Gheorghe G. Bezviconi, Boierii Gafenco, în „Din trecutul nostru”, nr. 2/1933. Idem, Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru, vol. I, București, 1940. Ion Bogdan, Documentul Rîzenilor din 1484 și organizarea armatei moldovenești în secolul XV, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, seria a II-a, t. 30, anii 1907-1908, p. 434-435. I. A
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]