1,700 matches
-
al PC din Marea Britanie. în SUA, sindicalistul Earl Browder va deveni secretarul general al PC american. în Spania, conducătorii Confederației Naționale a Muncii (CNM), conduși de Angel Pestana, aderă la ISR; după efectuarea, în 1920, a unei călătorii în Rusia bolșevică, însă, unde au constatat supunerea sindicatelor față de putere, își recuză adeziunea. Această retragere constrânge minoritatea comunistă, condusă de Andreu Nin, să organizeze nuclee comuniste în CNM - anarhistă - și Uniunea Generală a Muncii - socialistă. Un fenomen similar se produce în Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de drept comun -, nici lagărele de internare, apărute în democrațiile și regimurile autoritare în momente de criză acută, nu se pot compara. Nașterea sistemului concentraționar într-adevăr, în același timp în care decretează „Teroarea roșie”, pe 5 septembrie 1918, puterea bolșevică ordonă, pentru a se proteja de inamicii săi, ca aceștia „să fie izolați în lagăre de concentrare” pe baza unei simple decizii administrative. La 17 februarie 1919, CEKA obține dreptul de a interna în mod arbitrar orice dușman al revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc.). Odată cu Revoluția din Octombrie*, teroarea este încurajată prin lozincile lui Lenin, care incită la jefuirea „celor bogați” și la dezordine generală, și prin disoluția tuturor forțelor de ordine, ceea ce deschide cale liberă acțiunii răufăcătorilor și lumpenproletariatului. Foarte curând, puterea bolșevică cauționează sau ordonă asasinate: la 3 decembrie 1917, cel al comandantului-șef al armatei, generalul Dukhonin; apoi, la 18 ianuarie 1918, mitralierea manifestației de sprijin față de Adunarea Constituantă - douăzeci de morți, zeci de răniți; iar la 20 ianuarie 1918, asasinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante față de sovietizare*: Finlanda, Ucraina, apoi popoarele din Caucaz, în special Georgia. Metodele care se aplică sunt diverse: împușcări în masă, luare și împușcare de ostatici, masacrarea familiei imperiale începând cu 17 iulie 1918, decretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS și de a valoriza, în schimb, democrația americană. Cercetările întreprinse asupra preistoriei acestui concept indică, dimpotrivă, o utilizare timpurie a adjectivului „totalitar”, apoi a termenului de „totalitarism” - încă din anii 1920-1930 - pentru a desemna experiența fascistă și pe cea bolșevică, apoi pe cea nazistă și pe cea stalinistă. Aceste prime întrebuințări sunt acțiunea unor oponenți provenind, în principal, din trei familii politice: liberalii, creștin-democrații și social-democrații. Chestiunea totalitarismului A trebuit așteptat un colocviu multidisciplinar, organizat la New York, în 1940, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționari care încearcă aventura pe cont propriu - ca Yvon Guihîneuf. Una dintre cele mai celebre călătorii este cea a doi delegați ai SFIO, Marcel Cachin și Louis Oscar Frossard, care, în vara anului 1920, sunt trimiși în grabă în Rusia bolșevică, pentru a decide cu privire la aderarea partidului lor la Internaționala Comunistă* (IC). Darea lor de seamă despre călătorie face imediat obiectul criticilor, inaugurându-se astfel ciclul povestirilor entuziaste și al contrapovestirilor sceptice. Dintr-o dată, acest tip de călătorie este utilizat de către
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1914, fără a opta pentru defetismul revoluționar propovăduit de Lenin, și participă la Conferința de la Zimmerwald, în 1915. Revenit în Rusia în mai 1917, se alătură bolșevicilor. Președinte al Sovietului din Petrograd, însărcinat cu conducerea militară a loviturii de stat bolșevice din 7 noiembrie 1917, este unul din principalii protagoniști ai Revoluției din Octombrie*. Comisar al Poporului pentru Afaceri Externe și unul din negociatorii Tratatului de la Brest-Litovsk, în martie 1918 fondează Armata Roșie*, care joacă un rol decisiv în războiul civil
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
individual. Această metodă de persuasiune, prin practicarea genului utopic, se regăsește la numeroși anarho-comuniști, precum francezul Jean Grave, autor al lucrării Societatea de după revoluție (1889), Sîbastien Faure, cu Comunismul meu (1921); acesta din urmă celebrează în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui în aplicare evoluează în funcție de inflexiunea priorităților politice. Cultură revoluționară și cultură elitistă Transpunerea revoluției bolșevice în domeniul culturii se traduce printr-o neînțelegere. Desigur, artiștii revoluționari afirmă că se pun în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: „Eu doresc ca baioneta să fie egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
importanți gânditori ai timpului. S-a declarat ostil altor modele de organizare a vieții sociale cu care cocheta gândirea socială a sfârșitului de secol XIX și început de secol XX . Atât modelul aristocratico-feudal, cât și cel socialist cu varianta sa bolșevică nu reprezentau soluții viabile pentru Germania. Deși a negat vehement și argumentat forța prospectivă a sociologiei, se pronunță totuși asupra posibilităților de reproducere a capitalismului, considerând că viitorul său este asigurat dacă reușește să pună în fapt echilibrul între intervenția
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
burgheziei în propriile sale teritorii, economia și statul coercitiv. Din acest punct de vedere, dobîndirea puterii de către clasele de jos, mai ales "clasa fundamentală", proletariatul, depinde vital de cucerirea, mai întîi, a societății civile. Gramsci a atacat, prin aceasta, strategia bolșevică a acaparării puterii de stat prin violență. Scopul cheie al "războiului de poziții" al proletariatului este să evite "statolatria", prin crearea unei societăți civile comuniste a cărei lărgire succesivă ar submina bazele statului și ale puterii de clasă, înlăturînd astfel
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să nu vadă că toți acești sfătuitori ne sunt dușmani tot atât de vajnici, ca și bolșevicii a căror slugi plătite sunt. Eu cred că nimeni dintre românii noștri nu poate să nu vadă cum lifta dinăuntru, dându-și mâna cu cea bolșevică, urmărește să ne facă să pierdem ce am câștigat.” Termenul de „liftă” era folosit, de regulă, pentru a descrie deținerea unor poziții importante de către evrei, în special în sectorul economic. Pe de altă parte, doar așa se explică una din
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
1914 Cînd, între 2 și 6 martie 1919, se desfășura congresul constitutiv al Internaționalei Comuniste (IC), sciziunea dintre aripile comunistă și socialistă din sînul mișcării muncitorești pare deja încheiată. În realitate, congresul reflectă o stare de fapt născută odată cu revoluția bolșevică din octombrie 1917 și care își are de asemenea originile în atitudinea partidelor socialiste și a celei de-a doua Internaționale de dinaintea și din timpul primului război mondial. Cotitură esențială, fondator al secolului al XX-lea, conflictul mondial a angajat
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
desfășoară congresul constitutiv al partidului muncitoresc social-democrat din Rusia (POSDR), care se dovedește însă slab în fața regimului țarist. Strategia și natura partidului, dezbătute în timpul celui de al II-lea congres în 1903 conduc POSDR spre o divizare între aripa majoritară bolșevică condusă de Lenin și aripa minoritară menșevică sub conducerea lui Martov. Eșecul revoluției din 1905 din Rusia îi va obliga pe principalii lideri să rămînă în exil. Această perioadă este exploatată pentru a aprofunda o gîndire asupra luptei revoluționare într-
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dovedește fragilă, cu atît mai mult, cu cît refuză să încheie o "pace fără anexări sau contribuții", așa cum cer bolșevicii. Lunile scurse între februarie și octombrie nu mai reprezintă din acel moment decît un marș greoi al Rusiei spre revoluția bolșevică, în ciuda unei tentative de lovitură de stat în iulie 1917 și a presiunilor "aliate". În ajunul preluării puterii, partidul bolșevic a cucerit o autoritate incontestabilă în rîndul muncitorilor și găsește un consimțămînt pasiv în rîndul țăranilor care constituie partea esențială
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Spre Internaționala Comunistă În ciuda eșecului revoluției germane, fondarea partidului comunist german reprezintă pentru comuniștii ruși o condiție suficientă pentru organizarea celei de a III-a Internaționale. Convocată la 24 ianuarie 1919, conferința comunistă se deschide la 2 martie 1919. Delegația bolșevică este impunătoare. Puțini delegați occidentali, în schimb, au putut reuși să treacă de blocada căreia Rusia îi este victimă: un delegat german, Hugo Eberlein, unul austriac, Karl Steinhard și unul suedez, Otto Grimlund. Hugo Eberlein primise mandat din partea KPD să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
decît cu o mișcare politică structurată și coerentă. Ea constituie punctul de întîlnire al unor mișcări sociale și curente politice de inspirație foarte variată, dar care împărtășesc credința și speranța într-o revoluție la scară mondială. În această fază, hegemonia bolșevică asupra mișcării comuniste mondiale în formare este departe de a fi dobîndită"1. Cauzele acestor ezitări sînt de două naturi. La nivelul partidului bolșevic, nu există unanimitate în ceea ce privește direcția urmată, numeroase decizii sînt aprig discutate, urmînd exemplul votului în tratatul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
În sfîrșit, un ultim factor, proastele estimări ale lui Béla Kun privitoare la situația revoluționară în Europa. Liderul comunist ungar a pariat pe o joncțiune a Rusiei și a Ungariei sovieticilor. Fără a conta pe intervenția străină împotriva noii puteri bolșevice. Béla Kun intenționa de asemenea să extindă mișcarea revoluționară în Austria și Bavaria. Speranțe nefondate, avînd în vedere situația acestor entități. Care urma să fie situația în "partea austriacă" a Imperiului austro-ungar aflat în dezintegrare? La 3 noiembrie 1918, cincizeci
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
social-democrat, condus de lideri experimentați ca Otto Bauer și Karl Renner, reușește să împiedice o scurgere a membrilor săi către tînărul PC, acesta, ca și în Ungaria, este totuși întărit de întoarcerea prizonierilor de război din Rusia, capturați în revoluția bolșevică. Cînd KPDÖ își ține prima convenție la Viena, la 9 februarie 1919, el numără între trei și patru mii de membri. Comuniștii nu participă la alegeri în acea lună și se declară pregătiți pentru o revoluție sovietică austriacă. "Atîta timp
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Serrati și, în sfîrșit, ca urmare a evenimentelor din august 1917 de la Torino, un curent și mai radical creat de Amadeo Bordiga. În momentul în care încep să parvină știri despre revoluția rusă din februarie și mai tîrziu despre revoluția bolșevică, majoritatea membrilor partidului sînt entuziaști și văd în acestea un eveniment care va accelera încheierea războiului. Deși nu poate să trimită delegați la primul congres al Internaționalei comuniste, conducerea se pronunță în martie 1919 în favoarea aderării imediate a socialiștilor italieni
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
distrugă unitatea inițială. Vicisitudinile socialismului francez Cazul francez este mai complex. SFIO a participat cu siguranță la eforturile cerute de război, în special prin intermediul miniștrilor săi, dar plecarea deputaților "naționaliști" din organizația socialistă în timpul războiului, împotmolirea acesteia și anunțarea revoluției bolșevice au întărit în mod substanțial stînga partidului. În iulie 1918, Ludovic O. Frossard îi succede lui Louis Dubreith în postul de Secretar general al partidului, în timp ce Marcel Cachin devine director al ziarului "L'Humanité". Ponderea stîngii nu este totuși suficientă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
său în Partid Comunist al Suediei. Această formațiune fusese fondată pe 14 mai 1917 de cîțiva conducători ai aripii stîngi ai Partidului Social-Democrat pentru a protesta împotriva participării guvernamentale a conducătorului social-democrat Hjalmar Branting. Ea susține încă de la început revoluția bolșevică fapt ce explică prezența lui Otto Grimlund la congresul de fondare al Komintern-ului și își anunță aderarea oficială încă din iulie 1919. Formațiunea nu a reușit niciodată să afecteze în mod serios audiența social-democraților, care încă din 1921 au avut
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
el va fi lung și pustiitor. La trei ani după declanșarea conflictului, începe a se contura dorința din ce în ce mai mare de a se pune capăt războiului. Pe alocuri izbucnesc revolte. Revoluția din februarie 1917 din Rusia și, în prelungirea sa, revoluția bolșevică din octombrie, ce înscriu printre revendicări încetarea ostilităților, au fost privite adesea cu încredere și entuziasm. În Italia, în aprilie 1917, o delegație de menșevici este primită pretutindeni, cu strigăte de "Trăiască pacea". Sloganul "Pace justă fără anexiuni" reprezintă una
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ce dusese la asasinarea lui Kirov cu un an mai înainte! Primul act al dramei proceselor se joacă între 14 august, cînd "Tass" anunță procesul iminent a 16 inculpați printre care cîteva nume dintre cele mai prestigioase ale vechii gărzi bolșevice, și 23, data condamnării la moarte a tuturor, execuția urmînd în 24 de ore. August 1936: lumea urmărește cu atenție Spania. Eforturile lui Victor Serge, eliberat și primit în Belgia și în Franța, ale fiului lui Troțki, a diferitelor grupări
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
modelul tuturor partidelor daneze, ceea ce nu lasă nici o îndoială în privința semnificației telegramei din 9 aprilie 14! În Marea Britanie, Harry Pollitt, căindu-se pentru ieșirile sale din 1939, semnează o broșură despre război în care face apel la socialism. Dacă politica bolșevică de folosire a posibilităților legale și ilegale rămîne de pus în practică pretutindeni pînă în iunie 1941, conținutul ei va evolua totuși foarte mult odată cu scurgerea timpului. Astfel, atît în Franța cît și în Olanda, apelurile la raporturi corecte, ba
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]