1,229 matches
-
însuși afirma că este dispus să devină discipolul celui care ar putea să îndeplinească în chip desăvârșit aceste sarcini aparent triviale și nu ne este deloc greu să intuim aerul de falsă umilință care maschează ultimul enunț: 1. Pregătește un bol de ceai delicios (la propriu și la figurat). 2. Creează senzația de răcoare în timpul verii și de căldură în timpul iernii. 3. Aranjează cărbunii de așa manieră încât apa să fiarbă cum trebuie. 4. Aranjează florile de așa manieră încât să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de sobra Japonie veche). Femeia vorbește în dialect, așa că nu înțelegem nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de culoarea șofranului, altul cu mikan (mandarine nipone extrem de dulci). Alături, într-o elegantă cutie de lac, se găsesc straturi de nori (alge uscate), în care se învelesc bucățelele de daikon, în chip de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
depun cu grijă petale de flori de piersic, care se deschid pe perioada lunii martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no suimono), servită într-un bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singur, cuprins de pace și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Oh
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă fierbinte în bol, bolul o scurge în recipientul pentru apa care s-a folosit la clătit, batistuța albă șterge bolul, capacul de la cutia lăcuită în care este păstrată pudra de ceai se deschide, lingurița de bambus ia praful verde. Privesc amuzată complicatul joc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă fierbinte în bol, bolul o scurge în recipientul pentru apa care s-a folosit la clătit, batistuța albă șterge bolul, capacul de la cutia lăcuită în care este păstrată pudra de ceai se deschide, lingurița de bambus ia praful verde. Privesc amuzată complicatul joc de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă fierbinte în bol, bolul o scurge în recipientul pentru apa care s-a folosit la clătit, batistuța albă șterge bolul, capacul de la cutia lăcuită în care este păstrată pudra de ceai se deschide, lingurița de bambus ia praful verde. Privesc amuzată complicatul joc de seducție la care sensei, oripilată de gândul imposibilității absolute, ceremonia de ceai fără ceai, se dedă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
efluvii de șofran. Trebuie să o ia totuși, jeleul transparent, miniatural, imitând discret un fulg de zăpadă, îi scapă printre bețișoare, ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu găsește cuvântul englezesc. Aaa se luminează sensei la măsuță, ca și noi. Tradițional, fiecare persoană participă la masă așezată în seiza, iar mâncarea este servită pe o mică tăblie cu patru picioare, semănând cu un scăunel, individuală, din nenumărate boluri, evident, minuscule, de culori și forme asortate. Nu, nu se chinuiește Rezvan, îi sar în ajutor pentru că știu ce vrea să spună, i-am văzut pozele sensei, obiceiul lor este să întindă fața de masă pe covor, și să așeze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko pastă de pește, daikon ridiche uriașă și alte felurite ingrediente pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Andrei Vlădescu. Existau cafele cu caimac înmiresmând aerul, sticluțe cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai alese, oferite într-o cutiuță înaltă de tablă bine închisă, spre a nu-și pierde parfumul, alături de ceainicul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
erau vremuri grele la Shanghai și, după un val de frig care a ținut o săptămînă, era prea obosit ca să-și mai țină cutia. Jim era Îngrijorat În privința cerșetorului, dar mama sa Îi spuse că ajutorul de bucătar dusese un bol cu orez. După o ninsoare zdravănă, Într-o noapte, la Început de decembrie, zăpada formase un strat gros, din care se ridica fața bătrînului ca a unui copil adormit deasupra plăpumii. Jim se gîndi că nu mișca pentru că Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca un gentleman, nici vorbă“ sau din motive secrete, greu de deslușit, necunoscute nimănui, cu excepția celor ce votaseră cu bila neagră. Orgia asta de sociabilitate a culminat cu o petreceră gigantică la Nassau Inn, unde s-a servit punch din boluri imense, astfel Încât tot parterul s-a transformat Într-un melanj delirant, agitat, țipător, de chipuri și voci: — Salut, Dibby! Felicitări! — Bun băiat Tom. Ai o echipă bună la Cap. — Ascultă, Kerry... — O, Kerry, aud că te-ai dus la Tiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la reuniune? — Doar știi! Brusc, și-a dat seama că nu se ducea la reuniune. — Pleci În străinătate? Amory a Încuviințat din cap, cu privirea ciudat de Încremenită. Făcând un pas Înapoi, ca să-i permită cuiva să treacă, a răsturnat bolul cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
geam, simțind crenguțele dese și ascuțite între picioare în timp ce ochii lui se agitau să găsească unghiurile potrivite, prim-planurile fețelor. Și mai multă ceață, brațe arcuite, picioare, un cărucior făcându-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din frunze uscate de magnolie. Privind expresia unchiului și pe cea a soțului ei care continua să rupă surcele în tăcere, înțelese care era din nou subiectul de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste să-ți rupă inima. Niște sate ce păreau strivite de o forță nevăzută. „Astea... sunt pământurile mele” șopti samuraiul în sinea lui. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
morții în câmpurile din apropierea munților și să le pună o piatră la căpătâi. În vale era obiceiul să se înfigă în pământ coada de la o coasă veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iulian Bol Unul dintre cei mai longevivi cronicari literari din perioada postbelică, G. Dimisianu e un critic literar pentru care, alături de meditația asupra operelor literare, demnă de interes e reflecția asupra menirii criticului: „Destulă lume crede că activitatea criticului este una parazitară
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
acomodare prealabilă. Candidații cu deficiențe de auz își exprimă punctele de vedere și opiniile în mod personal, argumentat în funcție de posibilități - dirijat pe baza cerințelor/întrebărilor suplimentare ajutătoare. Își poate argumenta alegerea făcută pentru utilizarea anumitor obiecte de inventar (farfurii, platouri, boluri, salatiere, cupe, etc.) și a utilizării anumitor elemente de decor pentru prezentarea estetică a preparatelor (efecte cromatice, textură, sezon, formă, mărime), viabilitatea produselor. Candidatul poate utiliza strategii eficiente și mijloace de comunicare potrivite și atractive în funcție de modul în care a
Dificult??i ?n realizarea proiectului pentru certificarea competen?elor profesionale la elevii cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu,Lumini?a ?chiopu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84355_a_85680]
-
câteva fotografii făcute înainte de a împlini un an, când nu știam „să pozez“ și nu-mi păsa cine mă privește - îmbufnată, gata de plâns, fericită că izbutesc să fac primii pași sau chinuindu-mă să mânuiesc o linguriță într-un bol cu flori pictate. Dacă aș mai avea vârsta de care mi-e atât de dor însă, aș sta cuminte-cumințică să mă fotografieze Loretta Lux. Pentru că aș ști că nu sunt eu obiectul obsesiei, că mă va decupa atent și mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mânie... Fii liniștit și savurează-ți în tihnă mâncarea și romul. Ai nevoie de ele. A fost o noapte lungă și încă nu s-a sfârșit. "Cât de sigur pe el e câteodată Filip", gândi Carol înfulecând cu poftă din bolurile albe de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe toate, rosti bătrânul primele vorbe din noaptea aceea lungă și ele căzură ca niște bile de sticlă pe mozaicul unei catedrale. Rămăseseră astfel împietriți tot restul nopții. Doi morți priveghind o mireasă. Dimineața mâncară tăcuți castane coapte și, din boluri albe de faianță, orez fiert în lapte, cu miere și scorțișoară. Apoi încărcară mecanismele mișcătoare într-un cărucior, la care se înhămă Bătrânul. Pe Vanghele îl lăsă, urmărindu-l cu privirea, sub smochinul uscat din fața hanului. Capitolul III DUPĂ ALTE
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]