1,995 matches
-
fortăreața. Mușchii de pe chipul lui Rufus rămân neclintiți. Știe însă că zdrahonul nu se laudă cu minciuni. A învățat de-a lungul vieții lui de soldat că luptătorilor de elită nu li se pare sub demnitatea lor să arunce cu bolovani. Ba chiar și călăreții pot azvârli cu ușurință din fuga calului pietre de până la o livră. Cântărește bine vorbele germanului. Cei doi Nerones, Tiberius și Germanicus, au avut așadar cu ei, pe lângă legiuni și trupe auxiliare, cel puțin o cohortă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult decât suficient să panseze rănile și să pună oasele la loc. — Au alcătuit un front pătrat, comentează Pusio trepădând de surescitare. Și-au ridicat scuturile și le țin așezate unul lângă altul, ca un acoperiș. — Așa sunt feriți de bolovanii și sulițele dușmanilor, șoptește Rufus. Germanul nu înțelege ce spune. Flexează un pic genunchii și se uită întrebător către el. În semiobscuritatea tunelului, îi întrezărește capul lăsat pe spate și gura ușor întredeschisă. I se pare că-și ține pleoapele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fete, o școală mixtă, 4 școli evreiești, două școli bulgare și câte o școală a comunităților rusă, greacă și turcă 602. Cu toate acestea, "orașul avea o înfățișare orientală înapoiată, cu ulițe înguste, nepavate ori pavate în parte cu (...) bolovani"603. În primii ani ai administrației românești "primăria a trebuit să (...) cheltuiască sume importante de bani, pentru alinierea și pavarea a cel puțin 2-3 străzi, ca să dea o mai bună înfățișare cel puțin părții centrale a orașului"604. Celelalte comune
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ceva adorabil. — Uite că a venit și mâncarea, spuse Wilson. Ești foarte veselă, nu? — Păi de ce n-aș fi? Doar n-am venit aici ca să fiu plicticoasă. — Ei, nimic n-a fost plictisitor până acum, zise Wilson. Se uita la bolovanii din râu și la copacii de pe malul Înalt și-și aminti ce se-ntâmplase dimineață. — A, nu, Îi răspunse ea. Totul a fost fermecător. Și mâine. Habar n-ai cât de mult aștept ziua de mâine. — O să mâncăm antilopă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ești. De aici o să se vadă și mai bine. Foarte bine atunci. Wilson Îi spuse ceva șoferului În swahili. Omul dădu din cap și spuse: — Da, bwana. Apoi coborâră malul abrupt, trecură râul și se cățărară pe celălalt mal, ocolind bolovanii și stâncile și agățându-se de rădăcinile ieșite În afară, până ajunseră la locul unde fusese leul când Macomber a tras primul foc. Băieții le indicară cu niște nuiele verzi urme negre de sânge care continuau până după copacii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Împietrit Împotriva curentului. Lui Nick i se strânse inima când păstrăvul mișcă. Vechiul sentiment prindea din nou viață. Se-ntoarse și privi În josul râului. Se-ntindea, cu fundul lui pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani mari, formând un bazin adânc când se curba În jurul malului abrupt. Nick se-ntoarse, trecând de nod și urmând șinele până În locul În care-și lăsase bagajul În cenușă. Era fericit. Potrivi harnașamentul În jurul sacului strângând bine curelele, Își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înmuie mâna În apă. Apucă peștele care se zbătea cu mâna dreaptă, umezită, În timp ce-i scoase cârligul din gură, și apoi Îi dădu drumul Înapoi În apă. Peștele inert fu dus de curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan. Nick Își băgă mâna până la cot În apă ca să-l atingă. Păstrăvul stătea nemișcat Împotriva curentului, odihnindu-se pe fundul apei, lângă bolovan. Când Nick Îl atinse cu degetele, simțindu-l răcoros și moale sub apă, el dispăru, dispăru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
drumul Înapoi În apă. Peștele inert fu dus de curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan. Nick Își băgă mâna până la cot În apă ca să-l atingă. Păstrăvul stătea nemișcat Împotriva curentului, odihnindu-se pe fundul apei, lângă bolovan. Când Nick Îl atinse cu degetele, simțindu-l răcoros și moale sub apă, el dispăru, dispăru ca o umbră, traversând fundul râului. „N-are nimic, era doar obosit“, se gândi Nick. Își umezise mâna Înainte de a-l atinge, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind În lumină, bolovanii mari neteziți de ape, cedrii și fagii de-a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și noroi, cu iarba crescând printre ele, ținând malul deasupra râului. De unde stătea acum, putea să vadă canalele adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nici măcar din când În când. Pe partea cealaltă era geamul, pe urmă un culoar, apoi un geam deschis și, dincolo de geam, copacii prăfuiți, un drum plin de pete de ulei și podgorii Întinse, În spatele cărora se Înălțau dealurile pline de bolovani gri. Când intrarăm În Marsilia, văzurăm multe hornuri Înalte din care ieșea fum, și trenul Încetini, Încadrându-se pe o linie dintre multe altele care duceau În gară. Stăteam douăzeci și cinci de minute-n Marsilia și doamna din America a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și am intrat pe șoseaua care ducea spre oraș. Am ajuns lângă un oraș de câmpie și am oprit ca să Împușcăm marmote cu pistolul. Am Împușcat două, dar după aia ne-am oprit, pentru că gloanțele care nu nimereau ricoșau din bolovani sau din pământ și se duceau Încolo, peste câmp, și dincolo de câmp erau niște copaci pe malul unui râu și mai era o casă, și nu voiam să avem necazuri În caz că gloanțele ricoșate se duceau spre casă. Așa că am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plăcea. Nick Își iubea tatăl, dar nu-i suporta mirosul și, o dată, când a trebuit să poarte niște izmene de-ale lui, care Îi rămăseseră mici, i se făcuse greață, așa că le-a dat jos, le-a băgat sub doi bolovani din pârâu și a zis că le-a pierdut. Când taică-su Îl obligase să le poarte, Îi spusese care-i problema, dar taică-su i-a zis că tocmai au fost spălate. Și chiar așa era. Când Nick i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
contemporanilor săi: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! E rușine omenirii să vă spună vouă oameni!” Reacția mediocrității, contemporane lui, a fost pe măsura nulității ei: l-au omorât pe Mihai Eminescu, spărgându-i capul cu un bolovan, să vadă ce creier avea, care a produs opera ieșită din comun. Industria muzeelor se aseamănă cu afacerea cimitirelor, răsar ca ciupercile după ploaie. Se conservă casele pe unde au trecut oameni, care au lăsat în urma lor, creații de valoare
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat aici soția, fiul și o parte din avere. Tătarii care au atacat peștera comorilor, nu au reușit să pătrundă în ea, deoarece o grămadă de bolovani s-a prăbușit asupra lor, îngropându-i. Așa a scăpat familia domnească de năvala tătarilor, dar cu prețul bogățiilor ce au rămas închise pentru totdeauna în adâncurile pământului. Așa că oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci „Todirescului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele schimbării zilnice, care duc la distrugerea finală. E îmbătrânirea muntelui ca formă, declinul lui ca și al florii în zilele de toamnă, ca și al bradului căzut la pământ și prefăcut într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele schimbării zilnice, care duc la distrugerea finală. E îmbătrânirea muntelui ca formă, declinul lui ca și al florii în zilele de toamnă, ca și al bradului căzut la pământ și prefăcut într-o mână
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în vârf, se lăsă deodată un frig, de ziceai că e iarnă. Nefiind deprinsă cu frigul și temându-se să se întoarcă, începu a cârti împotriva lui Dumnezeu. Acesta o pedepsi prefăcând-o în stană de piatră, iar oile în bolovani. Altă variantă spune că fiind pe cale de a fi prinsă de împăratul cotropitor, fata ceru lui Dumnezeu să fie transformată în stană de piatră, rugăminte ce-i fu îndeplinită. Cerințe: 1.Scrieți o compunere gramaticală în care să folosiți zece
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
spuse Vera oftând și făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus și acum o oră. Se Întoarse din nou spre Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fie recunoscuți își acopereau partea de jos a feței cu eșarfe lungi. De unde se afla, putea să zărească doar pe unii dintre ei, însă, la câțiva pași mai jos îi recunoscu pe Gualfard și pe fratele său, ascunși după un bolovan uriaș de granit, stând cu ochii țintă la cotitura cărării. Apoi Odolgan anunță: — Uite-i! Apărură mai întâi doi războinici, purtând suliță și scut, ce înaintau la trap ușor, rotindu-și mereu privirile ca să cerceteze pădurea. După ei, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușureze suferința. întrucât începuse să-l roadă foamea, se duse la calul său și, scoțând din traistă o bucată de carne sărată de porc, mușcă din ea cu lăcomie. Se așeză să mănânce pe o piatră mare, nu departe de bolovanul de care stătuse rezemat prințul Waltan. Mestecând cu fruntea încruntată, porni să reflecteze adânc la ceea ce avea de făcut. Probabil că prietenii săi, negăsindu-l cu o seară înainte la locul de întâlnire, se gândeau că el și Rutger, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o masă, până atunci amorfă. La ce te gândești? îl întrebă Carol, așezându se alături de Filip pe un bolovan, scoțându-și bocancii și storcându-și ciorapii care musteau de apă cu nisip. Mă uitam la vasul acela abandonat. Ieri nu era aici. Se vede că a naufragiat în noaptea asta. Se întâmplă des? îl întrebă Carol. Mai tot timpul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]